24,122 matches
-
acest proces de fagocitoză onomastică e cel al codului cultural dintr-o epocă. Prenumele devine nu numai poreclă, adică marca de identificare, dar și simbol: o încărcare a cuvîntului cu mănunchiul de însușiri ale omului viu. Literele se molipsesc cu trăsăturile personajului și se transformă în substitutul lui. Cuvîntul "Camil" are deja ceva din aerul inconfundabil al purtătorului. Altfel spus, Camil nu mai e un prenume, ci un personaj, un personaj al cărui portret îl surprinde foarte bine G. Călinescu în
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
el se aprinde, se agită cu atîta ingenuitate, încît nu vede nimic suspect în calmul provocator al celorlalți și mai ales spune lucruri enorme, așa de enorme încît d-l E. Lovinescu a încercat să-i facă din asta o trăsătură caricaturală. Dar n-are dreptate, pentru că enormitatea d-lui Camil Petrescu este o consecință a bunei-credințe cu care discută și un mijloc eroic de a scoate pe adversar din pozițiile lui. Vorbitorul e conștient de a fi căzut de pe linie
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
să rămână la perspectiva deloc grandioasă, dar fină, a lui Sadoveanu, Rebreanu sau la citadinismul lui Cezar Petrescu. Văd tradiția prin amploarea temelor și prin dimensiunile operelor. Nu au perspectiva unei literaturi desprinse din timp în timp de propriile ei trăsături. Eu sunt convins că noi nu am încheiat perioada de evoluție, că literatura noastră este în creștere, în alcătuire. Istoria literaturii române seamănă cu o pivniță în care se găsesc vinuri aromate, seci sau aspre, vinuri mai vechi sau mai
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
-l întreb de unde a apărut și cum a putut să se păstreze nealterat. Căci e limpede pentru oricine i-a citit textele că, în decorul simandicos și duplicitar al culturii actuale, acest tînăr istoric e o rara avis. Sunt cîteva trăsături ce-l preschimbă pe Mircea Platon într-o figură aparte. În primul rînd, o însușire stranie și cu totul nelamodă în lumea de azi: caracterul. Semnul după care recunoști un asemenea om este ușurința cu care stă împotriva curentului. E
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
presiuni ce merg de la oferirea unor avantaje în schimbul tăcerii pînă la amenințarea cu excluderea în cazul nesupunerii. Mircea Platon le-a simțit negreșit și pînă acum, dar le va simți mai apăsător cînd se va întoarce în țară. A doua trăsătură a autorului nostru e substanța. Substanță însemnînd două lucruri: să ai un text interior pe care să nu ți-l schimbi în funcție de context și, în al doilea rînd, să încerci să le împărtășești și altora textul. Pentru tînărul nostru istoric
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
masă de manevră ce poate fi manipulată prin pîrghiile ce nu au dat niciodată greș atunci cînd s-a pus problema de a juca pe degete un intelectual: amorul propriu, frica, obsesia pentru carieră și foamea de prestigiu. A treia trăsătură este erudiția. Avem de-a face cu un om care a vrut să înțeleagă singur, fără soluții gata croite, cît temei putem pune pe fluctuațile imprevizile ale istoriei. Și i-a citit pe Edward Hallet Carr, Geoffrey Elton, Keith Jenkins
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză într-o lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A patra trăsătură este umorul. Mircea Platon poate fi biciuitor de persiflant. Are știința unui sarcasm vituperant și înțepător, ca în toate cazurile în care inteligența se asociază cu o înnăscută umoare mucalită. Istoricul acesta poate fi usturător de ironic atunci cînd vrea
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
la semnalele barometrului de opinie, potrivit cărora "bardul național" Alecsandri scădea în preferințele generației tinere, care se îndreptau către Eminescu. Mai mult încă: numindu-l pe Eminescu "poet național", Negruzzi replica acelor adversari care îl acuzau pe poet de absența trăsăturilor specific românești. Că nu a fost vorba de o abilitate de circumstanță o dovedește repetarea calificativului în necrologul apărut în revista Junimii: "s-a stins un mare poet național"4. La funeralii, D. Aug. Laurian susține că "ducem la groapă
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
reveriei, al visului cu ochii deschiși, contrazis însă brutal de logica realității, "a vieții ce se viețuiește". Maja desnuda, infirmiera, nebuna, prostituata, blonda Alcira, Desdemona, femeile-magnolie, vânăta vorbitoare, Matilde ș.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de trăsături individuale, intrând în aceeași sarabandă a replicilor și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
cu aburi, Courbevoie: fabrici la lumina lunii), scene de circ și café-concert (Seară de teatru, Pierrot și Colombine, Trombonist). În plus, o mulțime de "portrete" - Boneta, Băiat cu pălărie de paie, Femeie pescuind, Umbrela - în care, ca și în picturi, trăsăturile personajelor sunt neindividualizate. Neobișnuit pentru un artist al secolului al XIX-lea, Seurat desenează fără culoare. Tratează însă colile de hârtie Michallet - pe care le-a folosit aproape exclusiv - ca pe niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
tot mai mult dincolo de suprafața vizibilă și trecerea de la pictural la linear îi oferă prilejul de a explora chiar mai adânc viața interioară a modelelor așa cum este ea reflectată de învelișul lor trupesc... Nu există nici o tendință de a înfrumuseța trăsăturile personajelor. Dimpotrivă... Așezându-le în poziții ciudate, inconfortabile, neinteresat de sexualitate chiar și atunci când pictează nuduri, Freud expune fără milă, dar și fără ironie decăderea trupească. Gravurile de care artistul s-a reapropiat în ultimii 25 de ani, după câteva
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
de prea multe ori un cuvînt, îți dai seama că nu-i mai prinzi înțelesul, sau ca atunci cînd o melodie foarte îndrăgită îți devine dintr-o dată nesuferită. Sau cînd, încercînd să-ți amintești chipul unei ființe dragi, simți cum trăsăturile fizionomiei i se șterg pe măsură ce te străduiești să ți-o amintești mai bine. Ceva asemănător se întîmplă cu două numere de care ne izbim mereu: zero și infinit. De la distanță ni se par clare. Din apropiere sunt ininteligibile. Toți știm
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
grațios, liniștitor, trist surîzător, în încercarea de-a diminua, de-a distorsiona, de-a disimula marea frustrare de existențial, abia punctată ca un suspin... Petre Stoica nu ezită a se propune el însuși ca personaj al tărîmului d-sale cochet-anacronic. Trăsăturile acestuia sînt, desigur, polemice, în răspăr cu poza "reușitei", a oficializării, însă într-un registru ludic, observînd o măsură ce-l ferește de excesul insurgent, de crisparea plebeiană. E o ripostă bine temperată. Alături de frizer, funcționar , fotograf, avocat, ofițer, exponenții
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
câteva amintiri, câțiva prieteni, câteva decorații ascunse într-o cutiuță, un singur fiu"19. Oscar Steinhardt se stinge din viață în martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1 Mai. Multe din trăsăturile sale vor fi moștenite de N. Steinhardt: demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi de naționalism critic și relativizant, umorul, anticomunismul fervent. Așa cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt, Monica Lovinescu va selecta o anumită imagine obsesivă
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
tot!... "Iată o religie (iudaică) în care raporturile de la om la Creator se epuizează într-un război de epitete care îi împiedică să mai mediteze... O religie pe bază de adjective, de efecte de limbaj, în care stilul e singura trăsătură de unire între cer și pământ." Bătrânul de 94 de ani de la 2 Mai decolorat tot, pălărie, cămașă, pantaloni, fața, mâinile, părul. Adjectivele, atributele, nuanțele, tot ce era culoare, se uită... Maniile, redute ale bătrânilor, concentrându-și atenția în jurul micilor
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
tot!... "Iată o religie (iudaică) în care raporturile de la om la Creator se epuizează într-un război de epitete care îi împiedică să mai mediteze... O religie pe bază de adjective, de efecte de limbaj, în care stilul e singura trăsătură de unire între cer și pământ." Bătrânul de 94 de ani de la 2 Mai decolorat tot, pălărie, cămașă, pantaloni, fața, mâinile, părul. Adjectivele, atributele, nuanțele, tot ce era culoare, se uită... Maniile, redute ale bătrânilor, concentrându-și atenția în jurul micilor
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
cristalizat, alături de Montherlant, Mauriac, Céline și cu deosebire Malraux. Îi ia apărarea prietenului său pentru că descoperă eroi nu pe malurile Senei, ci în China. În jur nu întâlnește chipurile voluntare de care are nevoie. În comparație cu ceilalți prozatori, nu dibuie ce trăsături comune i-ar uni, dintre toți prețuiește sarcasmul lui Céline, dar adugă că autorul, de la un moment dat, scuipă, scuipă și e satisfăcut că are o salivație bogată. Surprinzătoarea sa afiliere la nazism este o urmare a cinismului, e un
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Drieu. Înainte de a recurge la gestul final, scriitorul exersa diferitele ipostaze. La fel, Malraux se ocupă de provocarea morții, în proprie regie în Antimemorii. Limitele angajării Există personaje care degajă un farmec, exercită o seducție și totodată stârnesc prin anumite trăsături repulsie. Nu mă refer acum la discontinuitatea caracterelor, la trecerea aproape imperceptibilă de la dragoste la ură, de la devotament la trădare, stări care inspiră de la Dostoievski încoace literatura psihologică. Mă restrâng aici la zonele separate, contrarii, albe sau negre, care nu
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
asupra artei sale, întâlnirea din anii '90, la Roma, cu interioarele dinamice ale arhitecturii baroce a lui Francesco Borromini. Aspectul "cinematografic" ține de dimensiunea temporală a creației lui Serra. Aparent, răspunsul privitorului aflat în fața uneia dintre lucrări este determinat de trăsături tipice ale artei sculpturii: masă, volum, textură. Ceea ce contează însă mai mult decât orice este suma reacțiilor acestuia, diferite în fiecare moment al traversării spațiilor definite de artistul american. "Drumul" printre pereții înalți și amenințători este plin de surprize: schimbări
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
diagnosticul de schizofrenie paranoică iar judecătorul a exclus posibilitatea eliberării sale condiționate. Kaczynski va muri în pușcărie, ca răsplată pentru crimele pe care le-a săvîrșit și pentru teroarea pe care a răspîndit-o prin atentatele lui. Și cu asta încheiem trăsăturile exotice ale acestui monstru public. Nu ele au a ne preocupa în continuare, ci tiparul ieșit din comun al acestui om. Cine vrea să vadă în el doar latura patologică sau criminală a personajului ratează de fapt fenomenul uman pe
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
a viziunii sale. Pentru o ureche ca a noastră, care a fost atîta vreme îndopată cu expresii mate de o perfectă sterilitate semantică, o expresie ca cea de "natură unitară" poate suna emfatic și găunos. În realitate, expresia surprinde întocmai trăsătura fundamentală a gîndirii lui Platon. Filozofia grecului îți lasă senzația că toate bucățile lumii se îmbucă perfect într-o structură încăpătoare și largă, a cărei cunoaștere nu are nevoie de nefasta fragmentare pe specialități pe care oamenii de știință au
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
închis, un fel de abandon absolut. Cultural și spiritual. Cine este, oare, responsabil pentru această atitudine de dispreț? Sfidător și inadmisibil. Honni soit... Începînd cu numărul 1-4/2007 (ianuarie-februarie), JURNALUL LITERAR și-a modificat formatul și prezentarea grafică, menținîndu-și însă trăsăturile caracteristice. între acestea, pamfletul-editorial semnat Aristarc, în rubrica Punctul pe i, începută în pagina I. în numărul recent, indignarea lui Aristarc, sub titlul De ce mîncați acuzativul?, e îndreptată și spre cei care ignoră normele gramaticale: "Nu mai este cazul să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
ajunge la laborator, o sală de așteptare, unde, în fața diferitelor cabinete, oamenii așteaptă să le vină rândul. Se simte privit și, la un moment dat, aude în spatele lui: "Uite-l, bă, pe Liiceanu!" Cam asta înseamnă să fii celebru. Trei trăsături ale celebrității cred că se desprind de aici. Prima: ești celebru atunci când poți stârni în jurul persoanei tale un număr maxim de malentendu-uri, într-o unitate cât mai mică de timp. A doua: ca să fii celebru, e, de asemenea, obligatoriu ca
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
ai auzit! Scrie-mi, măcar o dată, numele!" Iar eu nu vreau. Pur și simplu nu vreau. Să nu-ți închipui însă, dragul meu, că de pe urma acestei întâmplări nu m-am ales cu ceva. Am aflat că există și a patra trăsătură a celebrității: ești celebru când poți face ca cineva, aruncând peste tine toate zoaiele strânse în hârdăul existenței lui, să ajungă, vreme de câteva zile, cunoscut. Recunoaște: grea povară celebritatea!
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
se sustrage; nemaiînstare să-și asume un destin nici chiar în situația în care este liber să și-l construiască singur. Purtată prea mult, masca batjocurii ni s-a lipit de față, împiedicându-ne nu numai să ne descoperim adevăratele trăsături, ci chiar să ne mai amintim dacă am avut vreodată altele. Bășcălia (o șmecherie care are în plus tupeul de a-și bate joc de cei pe care îi înșală) a devenit pentru români un fel de șperaclu bun de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]