1,565 matches
-
puse în gând să vorbească cu moșul pe această temă, imediat ce duceau la bun sfârșit treaba de la peșteră. Vreau să vă îndepărtați, le spuse el Ilenei și lui Calistrat, cât timp scot eu dinamita din ladă și o pun în traistă. Acolo, după stânca aceea cred că ar fi cel mai bine. Ești sigur că poți să faci asta? întrebă femeia. Nu-i prea periculos? Sigur că e periculos, de asta și insist să plecați de aici. După ce umplu traista, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în traistă. Acolo, după stânca aceea cred că ar fi cel mai bine. Ești sigur că poți să faci asta? întrebă femeia. Nu-i prea periculos? Sigur că e periculos, de asta și insist să plecați de aici. După ce umplu traista, îl voi chema pe Calistrat să mă ajute să le pun la locul lor. Pe tine am să te rog să rămâi acolo, nu vreau să fii aici lângă mine. Nu te pot lăsa singur, insistă ea. Dacă lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cine repeta greșeala. Înghiți în sec și își văzu mai departe de treabă. Cu mișcări delicate se apucă să scoată calupurile de dinamită din lada de lemn. Ușor, ca și cum ar fi umblat cu ouă, le așeză unul câte unul în traista lui Moș Calistrat. Își petrecu apoi baiera lungă peste cap și ridică de jos mănunchiul de fitil Bikford. Măcar, bine că bătrânul adusese acest tip de fitil. Fitilul de amorsare Bikford, după numele ofițerului naval care îl inventase, ardea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și grija asta. Sunt aici și poți să te bizui pe mine! spuse Calistrat, apucându-l zdravăn de mijloc. No, cred că așa e mult mai bine, adăugă bătrânul, dacă te țin de mână te-aș încurca. Inspectorul extrase din traistă un baton pe care îl introduse apoi în crăpătura din fața lui. Deasupra mai introduse unul cu capsa înfiptă în el și lăsă să cadă în jos fitilul. Umplu gaura cu pietre mici până la suprafața stâncii. Ar fi fost bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era ușor adus de spate și se mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit și fusese un bărbat puternic la viața lui. Purta haine din pânză de in țesută în casă și, atârnată de gât, avea o traistă mare. Moșneagul se sprijinea într-un toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Apăi, eu o să vă dau binecuvântarea bunului Dumnezeu și mă voi ruga să vă întoarceți cu bine! Mulțumind preotului, băieții adăpară caii, care se odihniseră, păscând troscotul de la fântâna mănăstirii, mulțumiră călugărului Pahomie, care le dădu un măgar și o traistă cu merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își chemau puii la masa de amiază, o căprioară se vesti, deodată, călătorilor, apoi, ca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al popii. Marie, strigă răstit bărbatul, să-mi pui ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi. Vrei să n ai para chioară de Sfintele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Vrei să n ai para chioară de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fi fost dat afară! Ori, mai rău, ar fi fost arestat și bătut! Rațiunea îl îndemnă să-și stăpânească pornirile impulsive. Se întoarse în sat, se îmbrăcă cu straiele vechi, dinaintea războiului, care atârnau, acum, pe trupul împuținat, puse, în traistă, câteva mere, smulse din mărul domnesc și porni spre noua familie a propriei copile, încercând să și-o închipuie.” Cu cine-o fi semănând? Aceasta era întrebarea care-i chinuia gândurile, în timp ce străbătea poteca știută, care-i purta pașii spre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri, coșuri, geamantane ori cine mai știe ce catrafuse pe care o femeie le-a târâit după ea vreme de o jumătate de veac și mai bine. Pentru că, de când mă știu, n-a fost aproape nici o zi lăsată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pirpirie, fără să zică pâs, ba cu zeci de găleți de apă coborâte în pivniță când se fierbeau rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe, ba cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la umbra frunzelor de fag. În locurile în care oamenii n-au ținut cont de importanța pădurii și au defrișat, au apărut minunate poieni, unde pe lângă ierburile verzi, apar plante ca: lumânărica, feriga, limba șarpelui, pedicuța, barba ursului, lăcrămioara, fragii, traista ciobanului și multe altele. Mai târziu, după ce coroanele fagilor s-au îmbrăcat complet cu frunze, apar zbârciogii, după care bureții de perj, apoi lichenii dar mai târziu. O dată cu venirea verii se nasc iuțarii, gălbiorii, creasta-cocoșului, hribii, pâinișoarele sau hulughițele, mânătărcile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tine te-am luat, ca să te simți și tu mai bine decât acasă, să lucrezi, să câștigi niște parale și nu să te ții de năzbâtii, așa cum ai făcut astăzi. S-a ridicat, s-a scuturat de colb, a așezat traista în spinare și pentru a încheia cu dojana către fratele lui, a mai adăugat: -Mergem să mai căutăm de lucru. În cazul în care nu mai găsim, ne vom îndrepta către casă. Tot ceea ce te rog este ca tu să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru a pune pe crai în încurcătură. Mai întâi și-a turnat pe cap făină atât cât să nu se vadă nici un firicel de păr negru, peste care a îmbrobodit un batic. Hainele de pe ea le-a băgat într-o traistă pe care și-a pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este mică, îi răspunse Angela. -Haideți, să începem jocul; voi vă veți lupta iar eu voi urmări și voi mâzgăli cu acest băț, câte o linie pentru săgețile care lovesc ținta, hotărăște Adela. Fiecare avea agățată de bandulieră câte o traistă plină cu săgeți confecționate din stuf ca să nu se rănească. La semnalul Adelei trebuiau să-și aducă traista în față pentru a avea la îndemână săgețile, să dea pinteni cailor după care să înceapă a trage cu arcurile. La rândul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
voi mâzgăli cu acest băț, câte o linie pentru săgețile care lovesc ținta, hotărăște Adela. Fiecare avea agățată de bandulieră câte o traistă plină cu săgeți confecționate din stuf ca să nu se rănească. La semnalul Adelei trebuiau să-și aducă traista în față pentru a avea la îndemână săgețile, să dea pinteni cailor după care să înceapă a trage cu arcurile. La rândul ei, Adela și-a desfăcut broboada viu colorată de pe cap cu o mână și se pregătea să o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
l-a derutat pe Zombo, nu știa ce să creadă, nu știa ce să facă. Era încolțit de trei Urieși cu măști pe față, pretinzând fiecare că este stăpân acolo. Și liniștit, deși era moment de panică, a scos din traista pe care o avea în spate, un picior de pasăre prăjit pe tăciuni din care se înfrupta de zor. Uran a ajuns la locul unde era Zombo, a descălecat, a venit până în fața calului barbarului și i-a strigat: -Descalecă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
drumul la doi porumbei să zboare, unul de la apus, altul de la răsărit, pentru ca în punctul de întîlnire să fie întemeiat Delfi. Sau ce e real în povestea că, jigniți de sarcasmul lui Esop, preoții lui Apolo i-au strecurat în traistă odoare sacre pentru ca, apoi, să-l acuze de ultragiu și să-l arunce de pe stânca de deasupra izvorului Castalia? Poate că nu există un mijloc mai bun pentru a ascunde un mister decât acela de a discuta despre el. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doi frați au pornit spre sala de bal, unde avea loc petrecerea. Zăhărel și Acadea au reușit să le spună și celorlalte fete despre planul de evadare. Astfel, după petrecere, fetele se transformară în dulciuri și încăpură cu ușurință în traista lui Zăhărel. Zăhărel fugi spre lacul de ciocolată, dar își dădu seama că vrăjitorul îl urmărea. Când acesta se pregătea să arunce o vrajă spre el, prințul scoase un pic de praf de sare și îl aruncă spre el. O
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o speranță pentru acest popor urgisit, plecând înapoi spre mioriticul plai, cu inima și cu traista și mai goală, în bățul aproape putrezit. Desigur că nu toți românii o duc așa de greu ci doar vreo 98% dintre ei, restul de 2% cică ar duce-o ca-n sânul lui Avraam. Toate discuțiile din anul acesta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o asiduitate demnă de o cauză mai bună. Că nici Sarkozy și nici Berlusconi nu sunt la mare distanță, nici mai acătării decât el, după felul în care au refuzat să stea de vorbă, asta e altă gâscă-n altă traistă. Pentru mine ca român, însă e iritant și umilitor, să văd cum președintele țării mele, bună sau rea, cum este, gafează la scenă deschisă, după șase ani de mandat(!!!), încercând să forțeze discuții de răspântie sau colțul gardului, cu președintele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în toată firea, trecut prin multe, Culae se oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și spre casa bunicului său, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]