KorAP: Find »[drukola/base=tramvai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...442 >

11,040 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

-l vizitaseră cu școala de nenumărate ori, "Golia", "Trei Ierarhi", moaștele sfintei Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
marea, îi inundară sufletul. Un tânăr se uita fix la ea, ițindu-se din spatele muntelui de om care-i stătea la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în râs, se ridicară și ieșiră. În timp ce se îndreptau spre stația de tramvai, priviră în urmă și văzură că tânărul le urmărește pas cu pas. Urcară în primul tramvai și se zgâiră pe fereastră. Băiatul, rămas în stație, se uita în urma lor. Vorbiră despre această întâmplare și Cristina își tachină colega pentru cucerirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
care-i stătea la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în râs, se ridicară și ieșiră. În timp ce se îndreptau spre stația de tramvai, priviră în urmă și văzură că tânărul le urmărește pas cu pas. Urcară în primul tramvai și se zgâiră pe fereastră. Băiatul, rămas în stație, se uita în urma lor. Vorbiră despre această întâmplare și Cristina își tachină colega pentru cucerirea pe care o făcuse. Seara, la ieșirea din cantină, dădură nas în nas cu băiatul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de el agățând-o doar cu un deget pentru ca, în secunda următoare, să și-o alăture ușor într-o îmbrățișare tandră. Fetei i se părea că visează, un vis frumos ce ar fi dorit să nu se mai termine. În tramvai o întrebă cum o cheamă. Luana Leon. N-am mai auzit numele ăsta până acum. Mi s-a mai spus. S-au despărțit la ușa blocului Luanei, nu înainte ca el să-i smulgă promisiunea că se vor întâlni a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dat rateuri și la antrenament și la repetiție. Spune-mi că și ție ți-a fost dor de mine. Nu-i fusese dor. Înnebunise așteptându-l, chiulise de la ultimul curs numai ca să fie sigură că va ajunge la timp. În tramvai o ținu înlănțuită cu brațele și-o făcu să râdă așa de tare că un călător se încruntă spre ea. Se așezară în leagănul iubirii lor și ea vorbi întruna, alintându-l, mângâindu-l, în timp ce Ernest o ținu strâns în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
privea acum pierdută în lungul străzii. Dădu roată de câteva ori împrejurul clădirii, gândind că el venise totuși dar n-o văzuse. După un ceas, își amăgi sufletul că poate mai zăbovise încă o zi acasă, în sânul familiei. În tramvai prinse speranță, imaginându-și ce-ar fi dacă l-ar găsi așteptând-o în fața blocului. Ernest nu apăru nici în ziua următoare. Cu inima strânsă de un oribil presentiment, Luana îl așteptă la cantină. Știa că are ore după-amiază și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ierta niciodată. Intră la cursurile de după-amiază un alt om. Un coleg făcu o glumă seacă și de prost gust și ea gândi cu superioritate: "Un alt nefericit". Orele se terminară la opt. Mâncă, în fugă, la cantină apoi luă tramvaiul spre casă. La a doua stație, în timp ce privea pe geam cu gândurile aiurea, se apropie de scaunul ei un bărbat. Își lipi gura de urechea ei și șopti: Ce frumoasă ești, păsărico. Când cobori, am să-ți arăt ceva. Ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră vocea dogită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
decât de acolo, de sus, de la Cel care o crease. Încă se ruga când, fără să gândească, fără să știe cum, țâșni de pe scaun și se opri la ușa din spate. Bărbatul se îndreptă, leneș, spre cea din mijloc. Când tramvaiul opri, fata coborî și rămase înfiptă în fața ușii. Omul coborî și el, făcând-o să-l urmărească cu coada ochiului, să vadă întinzându-se spre ea umbra neagră a nenorocirii. Luana își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
neîncălzite și pline de nevoi și făcu front comun cu studenții. Unii îi încurajară de la ferestre, alții asistară, doar, ca la spectacol, din pricina fricii ori, cine știe, poate că erau din aceia care aveau de toate. Un vatman își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate! Chiar a căzut Ceaușescu?!" Era de neînchipuit, de neimaginat. Un film american, o adevărată minune. Intră în casă, deschise televizorul și radioul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

diblă, foști bursieri În Franța sau Italia, eșuați acum În laboratoare de cercetare friguroase sau În catedre universitare pe cale de desființare, actori megalomani sau doar cabotini, scriitori cu șanse de a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

garoafa de pe piept (vinișoarele alcătuind o garoafă creață) s-a accentuat. Nu m-am străduit să-mi țin tinerețea pe loc. Pe Faust nu-l iubesc. Nici nu mă deranjează cînd femeia de treizeci de ani îmi oferă locul în tramvai, dar așa este! mi-e greu să mă confrunt cu adolescenta visăloagă care nu mai sînt. E mai anul de cînd, înaintînd în sus pe Copou, m-am trezit față în față cu o pereche de îndrăgostiți. Ea, într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și tărie pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Atunci, în '30, tînărul boem cînta pentru 9 lei pe seară și masă, sub bagheta maestrului Mâță. Orchestrele de zece inși funcționau cu dificultăți. După o lună de repetat și repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau violoniști străini, trecînzi prin dulcele tîrg. Mai dădea concerte de cameră, în din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pe firmă. Și ce scrumbie! Gureșa coană Catinca îi primea la "Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei!" Asta, în teorie. Practic, i s-au înecat corăbiile, cu bricul Mircea cu tot. O simt de cum se scuză c-a întîrziat: Văd din ce în ce mai prost. Nu disting numărul tramvaiului, dacă se depărtează sau se apropie. A luat unul greșit, acela pe care l-a făcut și personaj: de Baza 3, "cel mai democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
tot. O simt de cum se scuză c-a întîrziat: Văd din ce în ce mai prost. Nu disting numărul tramvaiului, dacă se depărtează sau se apropie. A luat unul greșit, acela pe care l-a făcut și personaj: de Baza 3, "cel mai democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost arestată Alice Voinescu, i-au cerut (totuși) eliberarea Vianu, Camil, Perpessicius, Milița Petrașcu, Marioara Voiculescu. Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă Mișu Jora, și tatăl meu. Nici un coleg n-a intervenit pentru mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
am un cadou pentru tine". M-am dus. M-a primit în efervescență lirică. Livingul era plin de statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi pletele cu vîrfurile degetelor grăsune. Mi s-au părut vîscoase, mi se lipeau de păr. "Relaxează-te, iubito. Profesorul L.L. te place. Vine șef la voi, la "Ora", s-a decis. Dacă n-aș fi așa grasă (și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un scuipat. "Nu te duci înăuntru? Hai că trebuie să mori. Du-te". De ce m-ar mira comportamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
avem. Avem Cruciada Sfîntului Bernard, Cavalerii Marii Intersecții, ai Sensului Giratoriu. Îi celebrăm pe martirii șoselei cu șase benzi, cu opt, cu zece... Mai sînt și răpușii de dor: cîinele soldatului, cățelușa lui Mozart, Codarcea al tău, dus pe linia tramvaiului... Am făcut și io un exercițiu în răscrucea Șapte Vînturi. Pe urmă, m-aș fi băgat unde-i primejdia mare: în giratoriul Pieței Eminescu. Cînd n-o să, cînd o să... ăăă... cînd n-o să-mi mai pot asigura un transport decent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]