1,625 matches
-
a declanșat cînd avea 9 ani, în momentul în care mama lui a povestit în amănunt despre o intervenție chirurgicală de îndepărtare a petelor de pe piele. În acel moment, i s-a făcut frică și a amețit, a început să transpire abundent și a leșinat. Își amintește că a fost foarte greu să i se facă vaccinuri sau să meargă la controale medicale în tot restul copilăriei, dar și că a avut numeroase episoade de leșin la maturitate, de fiecare dată
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
atinge valori mari și nu este deloc periculoasă. De asemenea, hiperventilația este responsabilă pentru o serie de efecte de ansamblu. Hiperventilația presupune un efort fizic intens. Prin urmare, persoana respectivă se poate simți adesea înfierbîntată, este roșie la față și transpiră. Pentru că menținerea unui ritm respirator accelerat este dificilă, pe parcursul unei perioade mai mari poate avea drept efect oboseala și epuizarea. Deseori, oamenii care manifestă hiperventilație tind să respire cu ajutorul pieptului, mai degrabă decît prin intermediul diafragmei. Mușchii pieptului nu sînt structurați
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
am întors la Tighina, unde-l aștepta, în gară, vagonul ministerial cu care sosise. Am asistat atunci la o scenă de abjectă slugărnicie. Al. Constantinescu, care era mic de statură și gras, un adevărat pătrat, după o zi foarte caldă, transpirase mult și era totul numai sudoare. S-a dezbrăcat și gol în mijlocul salonului din vagonul ministerial, cei doi secretari ai săi, Mitiță Constantinescu și Popescu, îi făceau vînt, cu cîte un prosop în mînă, ca să-l răcorească. M-am făcut
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a îndreptat. De reținut că, pe două roți, condițiile meteorologice sunt într-adevăr foarte importante. Temperatura de 17˚ nu deranja, fiindcă pedalam. La vale, doar menținându-mi echilibrul mai ales în curbe, pentru că efortul de până atunci mă făcuse să transpir, simțeam răceala vilolentă prin trening. Din cauza asta, la întoarcere, am răcit destul de bine. Mereu cu gândul la arhitectura neogotică a castelului din Ruginoasa, asemănătoare cu a celei de la Miclăușeni, am intrat în comuna Al.I.Cuza. Necunoscând geografia locului, știind
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tot în stânga și nu prea departe, o turmă de capre, cred. Bănuiam, de fapt eram sigur că pe acolo trebuia, să ajungem... undeva, fiindcă nu se urma nici un sat ci, doar drum, soare torid, curbe, trebuind să pedalăm la deal. Transpirați de curgea apa de pe noi, din cauza împinsului bicicletelor, (pietrișul era de vină), înghițeam și colectam tot praful stârnit, cu răutate parcă, de rarele vehicule care ne depășeau. Când s-a putut, ne-am mai urcat și pe biciclete. Eu resimțeam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
până la urmă am ajuns la șosea, în dreptul casei de cultură de la Filipești, care poartă numele lui Radu Beligan. La primul local mai spălățel am poposit sub o umbrelă și am băut câte o bere. Rece și tare bună, la cât transpirasem. Curios, după 5-6 ore de efort pe bicicletă, nu-mi era foame. Pedalam numai pe asfalt, dar înfruntând vântul care ne bătea din față. De altfel, nu știu cum se face, dar întotdeauna pare că vântul bate mereu din față, fie că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
timpul detenției. Bănuiește că se încerca îmbolnăvirea sa de pneumonie, întrucât a fost pus să stea într-un picior cu mâinile în sus, iar după un timp i s-au pus în spate haine și pături. După ce a început să transpire abundent, l-au obligat să bea două gamele cu apă rece. A avut și o tentativă eșuată de sinucidere, înghițind var cloros, după care presiunea exercitată asupra sa a fost slăbită. Prăbușit sufletește, a încercat încă o dată să se omoare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Televiziunea, la audiența de-atunci, avea încasarea garantată pentru un anumit nivel. SĂ zicem că ai 10% comision, dacă vinzi mai mult, iei 11%. Dar 10% iei fărĂ niciun efort. Asta se numește „rentă“ și bagi în buzunar fărĂ să transpiri. Eu nu mi-am dat seama din prima că, în clipa în care există rente într-o țară în care nu te poți proteja de inter‑ venția politică, renta va fi acaparată de cineva important. Deci noi am ținut o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dumnezeiești. În ianuarie 1960, la începutul anchetelor, aflăm la ce "tratament" era supus de torționari, "tratament" cunoscut pe propria piele de toți cei trecuți prin mîinile Securității: bătaie, una animalică, pînă cînd îi vezi și îi auzi cum gîfîie și transpiră și sînt și supărați pe tine peste poate, tu ești vinovat că te cotonogesc, tu că refuzi să le furnizezi informațiile solicitate, sau că nu le oferi așa cum le vor ei; dacă te-ai conforma, ei nu ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau, riscau să moară pe drum cu pneumonie sau febră. Și dac-ar fi scăpat de astea, prin minune, cum și-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau, riscau să moară pe drum cu pneumonie sau febră. Și dac-ar fi scăpat de astea, prin minune, cum și-ar fi suportat mirosurile ? Nu aveau cum să se spele până acasă, abia dacă găseau în stații
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau, riscau să moară pe drum cu pneumonie sau febră. Și dac-ar fi scăpat de astea, prin minune, cum și-ar fi suportat mirosurile ? Nu aveau cum să se spele până acasă, abia dacă găseau în stații ceva apă potabilă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Au avut noroc în seara aceea copiii. Au găsit o grămadă de uscături numai bune de pus pe foc și au putut dormi în sfârșit la căldură. Au putut să și iasă să facă un om de zăpadă și să transpire în voie, mama a încălzit găleata cu zăpadă topită și i-a curățat apoi cu o cârpă umedă și i-a îmbrăcat repede. — Mami, când ajungem acasă o să avem săpun ? a între- bat-o Pițu. — Ooo, o să avem atâta săpun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
restaurant nu neapărat celebru, dar unde măcar toaletele să nu-ți întoarcă stomacul pe dos și mirosul putred de băutură ieftină să nu se impreg- neze în haine. Tot timpul era mult fum, înecăcios, căruia abia îi putea face față. Transpira din ce în ce mai des și lua pauze pentru a-și clăti plămânii, iar atunci unii începeau să-l huiduie, să-l scuipe sau să-l înjure. Odată și-a luat și-o roșie în ceafă, din partea unui nemulțumit căruia nu-i conveneau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a spus lui Jay să o scuze, dar trebuie să plece; Sarah mă ținea încă zdravăn de mână când ne-am ridicat, iar Jayne mi-a aruncat o privire severă. Mi-am dat seama că gesticulam cu țigara și că transpirasem puternic. Încăperea era atât de înțesată de lume, încât eram aproape striviți unul de celălalt. - Ești bine? zise ea, dar era o afirmație, nu o întrebare. - Sigur, scumpo, de ce n-aș fi bine? am pufnit zgomotos. E o petrecere supertare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine? zise ea, dar era o afirmație, nu o întrebare. - Sigur, scumpo, de ce n-aș fi bine? am pufnit zgomotos. E o petrecere supertare. Dar fiica ta... - Vorbești cam mult și îți cam curge nasul. Mă seceră cu privirea. Și transpiri. Sarah mă trase din nou de mână - Pentru că mă simt bine. - Și privește în jurul nostru, jumătate din facultate e aici și s-a îmbătat deja rangă, mai are un pic și intră în comă. - Iubito, trebuie să te ocupi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
uitat la mobilul de pe bord în aceeași clipă. Așteptam. Aimee a ridicat mobilul să verifice numărul celui care o suna. Apoi l-a pus la loc pe bord. Vocea ei: - Aici Aimee, te rog lasă un mesaj, mersi. Am închis. Transpirasem. Am dat drumul la aerul condiționat. - N-a răspuns, am zis cu voce tare. - Cine, tati? întrebă Sarah. Cine n-a răspuns? Verde. BMW demară. Chiar atunci tipul se întoarse, uitându-se în direcția Range Rover-ului, dar lumina se reflecta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cele ale victimei, ceea ce e extrem de rar, luând în considerare brutalitatea crimei. Cartierul fusese cercetat foarte atent, actualmente fiind consultat un medium. Cel mai tulburător era faptul că în cartea mea nu exista o astfel de crimă. Simțeam că transpirasem subțiori. Nu mă simțeam eliberat (Aimee Light dispăruse) pentru că nu exista nici o astfel de crimă în ediția Vintage a romanului American Psycho, însă exista un detaliu care mă deranja. În descrierea lui Kimball era menționat ceva cu care mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar m-am uitat peste umăr. După ce am făcut clic pe „My Documents“, m-am dus și am închis ușa. Când m-am întors la birou, pe lista Gateway existau aproximativ o sută de documente Word Perfect. Am început să transpir. Parcurgând lista cu cursorul, am văzut că existau zece documente descărcate de altundeva. Fișierele acestea aveau inițiale drept titluri. Scriitorul a reușit imediat să descopere numele din spatele lor. MC putea fi Maer Cohen. Era TS Tom Salter? EB era Eddie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Marta o știa. Mă uitam dincolo de computer și mi-am văzut chipul într-o oglindă. Eram îmbrăcat cu pantaloni de doc, un pulover Polo roșu peste un tricou alb și pantofi de tenis Vans, aplecat fiind deasupra computerului fiului meu, transpirând puternic. Mi-am scos puloverul. Arătam la fel de ridicol. Am revenit la calculator. Am început să tastez cuvinte care credeam că puteau însemna ceva pentru Robby. Nume de sateliți lunari: Titan. Miranda. Io. Atlas. Hyperion. Fiecare cuvânt era respins Scriitorul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar, grele, scule de gătit butucănoase. Ce muncă, ce forfotă domnea la aceste cuhnii, ce trosnet de vreascuri încinse! Urmăresc, cu ochii minții, o calfă mică, transpirând în prima zi în care tatăl său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în prealabil, de pildă: „De ce vă cramponați atâta de limba belarusă, de ce nu treceți la rusă?”. Acest „atac frontal” îl obligă pe Leonid - băiat educat și politicos - la mai multe explicații și justificări, care îi îmbujorează obrajii, îl fac să transpire ca în fața unui complet de jurați. Mă simt penibil. Însoțitorii mei de la Minsk veneau dintr-o republică recăzută sub influența Rusiei și trebuiau, iată, chiar și ei, niște scriitori, niște „spirite libere”, să-și confirme loialitatea față de „marele frate slav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tot ce vi se spune este în regulă, s-a petrecut conform programului. Cușer. Desigur, din punct de vedere tactic, trebuia ca autorul să se asigure că are în mână toate atuurile, pentru a face acceptată pilula unui Dumnezeu care transpira, urina, sângera. Trebuiau netezite asperitățile, trebuia minimalizată diferența dintre Vechi și Nou. În primul rând ca să liniștească mai-marii. Ca și cum poți îngrășa pe cineva cu firimituri. Și cu riscul de a sacrifica elementul savuros în favoarea exemplarității și exactitatea în favoarea semnificativului (doisprezece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că biruitor a fost Ștefan, dar numai în urma unui șiretlic. Dintre istoricii români, I. Ursu s-a îndoit de rezultatul bătăliei: „După patru ceasuri de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul îngrozitor au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cele trei zile de cufundare în apa fons et origo, după cum îi place lui Mircea Eliade să o numească, au ca rezultat un fecior mândru, asemenea celui dat afară de monștrii înghițitori din basme, și un cal impermeabil: el nu a transpirat, dar nici nu s-a udat. Efectul apei asupra materiei diferite ca structură este umezirea, însă calul este consubstanțial cu lichidul vieții. Derivarea rară de la substantivul apă, în formă negativă, sugerează exact absența unei modificări de stare, calul nu a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]