32,821 matches
-
că determinismele păguboase pot fi întrerupte, că lumea poate fi schimbată, că există viitor. Aceasta este forța modernismului postbelic: codificarea, cu determinări din ce în ce mai standardizate pe relația dintre semnificant și semnificat. Ideea și rețetele unei retorici ontologice circulau înainte de 1989 și traseele lor pot fi acum studiate, ca obiect al istoriei literare. Cel puțin în parte. Să ne gândim, de pildă, la conceptul de "poezie realistă" și la clasificările gen prospect din Sistematica poeziei. În planul limbajului, literatura română postbelică pregătea, cu
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
un fel de concavitate, un cuib de direcții și energii latente, care pot accelera inovația. L-au preluat imediat optzeciștii (sau le-a fost dăruit) dar într-o formă simplificată până la caricatură, doar ca exercițiu stilistic. Analizat în rațiunile și traseele lui, cu o bună companie interdisciplinară, acest du-te vino între tehnicismul poeticilor moderne și ancorajul metafizic al poeticilor premoderne s-ar putea să fie una din principalele surse de viitor în cercetarea literară. Implicațiile simbolice ale clasificării, analizele de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
ei exterioară, Vasilescu rupe orice contact cu lumea constituită, cu datele ei imediate și ușor perceptibile și se refugiază în spațiul vag și plin de paradoxuri al unei realități încă neexprimate, al unor latențe care nu și-au identificat încă traseele de manifestare. Suprafața pînzei, culoarea și tușa sunt singurele sale realități certe într-o lume cu forme amăgitoare și, totodată, singurele instrumente cu ajutorul cărora artistul caută comunicarea, o provoacă, dar, în același timp, o și subminează pe coordonatele ei previzibile
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
Abolind orice convenție de tip retoric, anulînd pînă și cele mai palide pîlpîiri narative de care imaginea nu este niciodată cu totul străină, excomunicînd tot ceea ce ar putea fi pleonastic în transmiterea unui semnal, Corneliu Vasilescu visează, la capătulul unui traseu pe jumătate imprecativ, pe jumătate incantatoriu, o lume reconstruită alchimic, adică realizată prin transmutația substanței în energie și a concretului în idealitate. Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
ale căror rădăcini spărseseră asfaltul și te făceau să te simți la munte, nu în mijlocul unui oraș. La numărul 64 am împins cu grijă poarta cu grilaj de fier și am pătruns într-o curte lungă și îngustă. Am urmat traseul descris la telefon de Lyggia, am trecut pe lângă o cutie poștală pe care scria, cu vopsea, Gellu Naum, am ajuns în fundul curții, am urcat câteva trepte de piatră și am sunat la ușa cafenie. Imediat s-a auzit un glas
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare și Cehov, între Lopahin și Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăsește pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
este un instrument în lupta împotriva sistemului care nu-i lasă să-și construiască imperiul de specialiști cu vocația viciului, oameni pentru care șantajul e o bagatelă, iar meseria și destinul de "geambași" de copii fac parte doar dintr-un traseu sinuos, punctat cu "halte în care te ia somnul și-n care revii periodic". O bijuterie a "coroanei" proxenetismului este chiar unul din acei copii români, Ierusalim ("...râvna casei Tale!..."), de destinul căruia atârnă ca o pânză de păianjen întreaga
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
la Geneva; refuzul autorităților române de a colabora cu FBI la rezolvarea acestui caz, interesantele viziuni ale unui medium; bărbatul ciudat zărit în lift de una dintre secretare în minutele premergătoare atentatului), mă încearcă un accentuat sentiment de déjŕ vu. Traseul profesional al lui Ioan Petru Culianu și ipotezele lui Ted Anton privind mobilul și autorii crimei sînt bine știute, fapt ce demonstrează că ele au fost temeinic discutate în societatea românească. Nu trebuie să fii expert FBI pentru a înțelege
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
liber, în capitolele dedicate biobibliografiei lui Culianu totul se schimbă. Stilul dobîndește valențe științifice, este înțesat de citate din cărțile, articolele, conferințele și cursurile profesorului și chiar de referințe critice referitoare la ideile și opera lui Ioan Petru Culianu. Urmînd traseul existenței lui Culianu, Ted Anton amestecă referințele academice cu amintirile celor care l-au cunoscut . Rezultatul este un foarte nuanțat portret al savantului, realizat prin alăturarea mai multor modalități de abordare: analiza operei, felul în care au fost primite cărțile
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
icoane, fără un alt rost în viață decât acela de a se lăsa găinățat de porumbei pentru a avea noroc, de a cerși și a bântui zilnic străzile unui Iași redus la câteva repere instituționale, câteva simboluri statuare și la traseele tramvaielor. Bikinski duce o viață precară, pictatul icoanelor abia îi asigură existența, fumează chiștoace și vinde pe stradă la preț redus ziare vechi. De atâtea peregrinări pe asfaltul urban, tălpile i-au crăpat, încălțările îi sunt rupte și căptușite cu
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
-i fibră o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției de care ne ocupăm se conjugă cu atitudinea moral-socială într-o estetică a disconfortului, girînd o indirectă mărturie sado-masochistă. Pe acest traseu leal "angajat", Liviu Georgescu descinde pînă la notificarea telegrafică a deplorabilului prezent românesc: "Gavroche simbolul libertății la școala de jandarmi/ libertatea și furtul/ ne dă cu tifla merge țara ca ștergătorul de parbriz/ Afacerea/ afacerea împlîntată ca spinul în ochiul
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
-o, ca în basme, timp de trei zile, într-un oraș tulburător și într-un spațiu cultural rîvnit de cei mai mari muzicieni și artiști ai lumii. Viața se amestecă la Viena cu istoria, cu ficțiunea, cu propriile proiecții și trasee, totul are încărcătură emoțională. Pe străzi, în cafenele, pe scene. Spectacole paralele se derulează în jur, în mine. Anii, secolele merg înainte și-napoi, ca într-o proiecție pe care o controlez dezinvolt. Pași, ferestre, chipuri celebre, respirații, case, cafenele
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
supraviețuirii este neliniștitoare pentru orice scriitor, sau "Mari zguduiri revoluționare ne-au dat "drepturile omului"".Îl ajută să convingă, uneori, chiar și timpul verbelor. Bunăoară, imperfectul unor amintiri care de mult s-au dus, despre profesorul Iorga, pasional imprevizibil, străbătînd trasee ideologice întortocheate. Lovinescu ne-a rămas, ca "referință" critică, un model mai curînd de moderație decît de exaltare. A fost, dominînd, în felul lui poate nezgomotos, multă vreme "scena", un om care a știut (și a vrut) să aștepte, dar
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
o stare ce survine fulgerător și ea ‘știe’ deja ceva anume fără ajutorul gândirii raționale. Desigur, numai educația dezvoltă acest simt înnascut, ca orice lucru necultivat poate ajunge la o existență ‘nesimțită’.. “Motivul poate fi unul anatomic, situat la nivelul traseelor nervoase care leagă cele două calote ale creierului. La bărbați, aceste fibre nervoase de legătură au o formă constant cilindrică, în timp ce la femei, ele devin mai numeroase către spatele craniului. Cu alte cuvinte, sexul frumos se bucura de o mai
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
rigorile inumane ale “fluxului ei existențial”, Corina, trecută dincolo de singurătatea absolută și dincolo de disperare, “se detașase de lumea cu care nu mai avea de-a face.... În orice caz, punctul era pus acum la locul lui. La sfârșit de poveste...Traseul ei inițiatic ajunsese la sfârșit”. Așa își zicea, așa își închipuia, îndreptându-se către casă. Aceasta era convingerea ei: Că trecutul a rămas, definitiv, trecut. Că e îngropat, pentru totdeauna, o dată cu Mihai Lazăr, căruia apucase să-i mărturiseacă, fără a
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne. Semioticianul (Corina e semiotician), romancierul, și semnele lor. Conlucrând la eșafodajul de rezistență al edificiului estetic. Oare “traseul inițiatic” va fi reiterat, pe alte coordonate, în alt context? Nu știm. Și e bine că autoarea ne lasă curioși, nedumeriți. Aceasta e arta: pune, și stârnește întrebări, nu dă, cu suicidară aroganță, răspunsuri. Vâltoarea Samsarei o va lua, din
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
studenții de la Silvicultură. Și era o drumeție numai de o zi ... În săptămâna anterioară au mers pe niște dealuri, dincolo de Săcele, unde apăruseră niște flori rare, ocrotite de natură, pe care le-au fotografiat. Cameliei i-a plăcut foarte mult. Traseul a fost ușor de străbătul iar florile atât de frumoase! Și cum Camelia iubea toate plantele... Acum însă membrii grupului hotărâseră un traseu mai dificil. Camelia nu mai fusese propriu-zis într-o astfel de excursie, pe munte. Și în niciun
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
niște flori rare, ocrotite de natură, pe care le-au fotografiat. Cameliei i-a plăcut foarte mult. Traseul a fost ușor de străbătul iar florile atât de frumoase! Și cum Camelia iubea toate plantele... Acum însă membrii grupului hotărâseră un traseu mai dificil. Camelia nu mai fusese propriu-zis într-o astfel de excursie, pe munte. Și în niciun caz cu oameni, cu vastă experiență în alpinism. Care urcaseră în Tatra și Pamir! Așa că își luă ca data trecută niște ghetuțe elegante
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
luat începători, uite ce am pățit ! Mâine am ore de dimineață la școală, de la opt și o să întârzii, dacă nu prindem primul tren din gara Bușteni! Și am și ședință de partid! - Dar noi suntem vinovați, spuse Mihai. Acesta era traseu de coarde. Pentru noi, alpiniștii cu experiență era ușor. Nu ne-am gândit însă la ceilalți din grup. Altă dată când mai mergem, să fim mai atenți. Acum, am avut noroc că nu s-a petrecut nimic rău. Nici nu
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
precedentă. Ca de obicei, Camelia parcurse drumul către Universitate pe jos, așa cum făcea când era studentă. Nu concepea să meargă cu troleibuzul. Locuia pe bulevardul central și se obișnuise, să ajungă rapid în centrul orașului, unde erau și corpurile Universității. Traseul era atât de plăcut, încât o îndemna la visare. Intră în sala de laborator. Razele soarelui se revărsau în cascadă, prin ferestrele imense, ce ocupau aproape tot peretele exterior. În față, în primul rând se așezaseră cei mai înalți studenți
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
și banii, filmul de debut al lui Cristi Puiu, a avut - are - un destin ciudat. Născut chinuit ("nici măcar într-o singură zi de filmare n-am avut la cadru tot ce ne trebuia", "din buget ni s-au furat pe traseu două treimi", "producția a fost un coșmar"), terminat cu bani incredibil de puțini (circa 200.000 $), primit cu circumspecție de propriii producători, apoi - miracol! - selectat la Cannes în Quinzaine, unde face figură mai mult decît onorabilă (după care, o parte
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
prefeței. Informațiile strict istorice, tehnice și precis datate, curiozitățile legate de procedeele utilizate de meșterii venețieni și de cei francezi, competiția dintre ei, contrabanda cu oglinzi - toate demne de un documentar de pe Discovery - ne conduc înapoi, în timp, pe un traseu fascinant, cu atît mai mult cu cît, încă de la începuturile ei, oglinda a fost acompaniată de un secret, învăluită în mister, hărăzită simulacrelor și concupiscenței, ea a alimentat iluzii și a obnubilat simplitatea realului; ba mai mult, pînă și "rețeta
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
o scară) permite în spatele scenei o zonă a cufundării în vis. Comentariul oniric, conceput ca un teatru de umbre, realizat cu destul rafinament vizual, dublează sau anticipează povestea din prim-plan. Timpul cinematografului mut al lui Chaplin conține, și el, traseele hoinarului,vagabondului, marginalizatului care încearcă, mereu, să-și facă breșe spre lume, spre societate. Prezența acestei imagini repetitive în spectacol este și un contrapunct subtil dar și o subliniere interesantă: oricînd un coșmar poate deveni vis și invers. Pentru oricine
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
senzual penitent, coborît direct din marele discurs antropocentrist al lui Corneliu Baba și din contrastele unui Levant în care bufoneria și grotescul tremură metafizic și respiră mistic, Ilfoveanu a parcurs, în cei peste treizeci de ani de activitate prodigioasă, întregul traseu de la spectacol la ceremonial și de la retorică la semn. De la voluptățile reci ale unei peisagistici, care conținea deja în sine germenii viitoarelor disoluții, la autoportretele în chip de sacerdot sau de mag elenistico-bizantin, la acuplările în efigie și pînă la
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
Simona Tache Matrixbrain mi-a atras atenția asupra următoarei știri din Adevărul: “Cu prilejul zilei de 8 Martie, duminică, incepand cu ora 8 și până la finalul programului mijloacelor de transport în comun, pe traseul liniei 21 va circula tramvaiul ”Bucur LF”, fabricat la Regia Autonomă de Transport București (RATB) - URAC. Doamnele și domnișoarele vor putea călători gratis cu acest tramvai, pe toată durata zilei și vor primi, din partea Primăriei Capitalei și a RATB, o
Plimba-ma gratis, mai tramvai! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19740_a_21065]