5,174 matches
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EU FIR DE DOR, TU DULCE AMINTIRE ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului M-am strecurat, în noapte,-n gândul tău. O amintire tristă... și stingheră, A tresărit, și-a înțeles că eu Sunt fir de dor, în lumea-ți efemeră. M-a luat în palma ei și mi-a șoptit, Cu patimă în glas și cu iubire, Să ducem clipa nopți-n răsărit, Eu fir de dor
EU FIR DE DOR, TU DULCE AMINTIRE ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348716_a_350045]
-
ascultându-i cântecul când hotărâsem să-l întreb „la per tu” cum se vorbește în limba noastră și începusem cu scuza cuvenită: - De unde ești? - Sunt născut în Yafo, din mamă arăboaică, tata turc, am trei copii cu o nevastă creștină. Tresărisem. „Cu atâta mixtură se poate supraviețui întro familie unită” și-l urmăream pe furiș: bărbat tânăr, înalt cu părul și ochii negri, sârguincios, conștiincios în munca lui și iute în mișcări. Mânuia sculele în ritmul muzicii și din mișcările lui
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
stinse și se aprinse lumina, căci el vedea la fel de bine și pe întuneric. Se opri în fața ușii. Deodată, doctorul ieși val-vârtej : - Felicitări, flăcăule! Ai gemeni! Doi băieți frumoși, unul plângăcios și altul rânjit! - și-l bătu prietenește pe umăr. - Gemeni? - tresări surprins Prințișor. - Ești norocos, ai împușcat doi iepuri dintr-un foc! Vei „munci” mai puțin de acum încolo! - glumi doctorul pus pe șotii și se depărtă spre cabinetul său. - Pot să-mi văd soțioara și feciorii? - Discută cu asistentele, dar
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr când mă întorc. Merg acasă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
știu pe de rost toate coastele dealurilor, văioagele și râpele, străjuite de salcâmi înalți și drepți, cu coroane bogate. De altfel, întreaga priveliște participă, e vie, sub soarele suveran: „Alături, foaia lată și verde a unui fir înalt de porumb tresări deodată și începu să fâșâie singură, pâlpâind ca o aripă. Prin aer parcă treceau păsări uriașe și nevăzute, înotând în lumină. Pământul era greu și tăcut, iar căldura albă a soarelui apăsa.” (Fragment din cartea „Privind înapoi cu speranță”) CEZARINA
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
aruncă în dosuri umbre confuze. Predomină o atmosferă feerică. Perechi, perechi de tineri se perindă pe alei, încet, în ritmul șoaptelor de iubire. Din dosul umbrelor, alți îndrăgostiți îmbrățișați fac corp comun cu întunericul. Se descifrează semntimente în priviri, inimile tresar străpunse de un fior necunoscut, strângeri pătimașe la piept, mângâieri pe chip, șolduri, dezmierdări ale sânilor îmbietori ce poartă cu ei miracolul iubirii. Buzele dulci se apasă, se contopesc în săruturi prelungi, sufocante. El, Ian Filo, cu privirea pierdută undeva
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
pătimaș. Dezmierdările lor înfocate se dezlănțuie ca o furtună în plină vară. El îi presară pătimaș săruturi pe gât, pe obraz, apoi îi regăsește buzele. În același timp îi caută sînii, îi cuprinde în palmă și-i apasă ușor. Ea tresare și-i împinge mâna către talie. - Cât te-am căutat până te-am găsit!...Cum de nu mi-am dat seama că de fapt ești foarte aproape de mine, iar eu alergam după o himeră undeva departe... - Cât timp ți-a
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
cinci pietricele meșteșugit încastrate în bucata de metal prețios. Purta o rochiță roșie strălucitoare ca flacăra focului, ce-i scotea în relief fragilitatea și grația corpului tânăr și armonios construit de natură, cu un bust bine conturat și dezvoltat, ce tresărea continuu în ritmul pasului său apăsat și hotărât. În păr avea un micuț buchețel din flori roșii realizate de un designer talentat, care îi dădea o notă exotică și se asorta plăcut cu rochița sa elegantă. La vederea fetei, Cris
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
găsiră așezat în capul mesei pe Mircea. Tocmai Săndica îi turna în farfurie o ciorbă de curcan destul de fierbinte. - Haideți, copii, așezați-vă la masă cum doriți. Se răcește ciorba și-i păcat spuse tatăl. La vederea lui Andrada, Mircea tresări remarcând că i se părea o figură cunoscută. Nu știa unde a mai văzut această fată. Poate o asemăna cu cineva. Nu spuse însă nimic despre această senzație. Putea să se înșele și să fi văzut-o prin facultate unde
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PE UN DRUM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1319 din 11 august 2014 Toate Articolele Autorului Pe un drum de țară, colbul iar tresare, Răscolit de roată și umbre de cai, N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă, Stopii mari de ploaie sunt legați în rai. Ulița-i pustie, case ard în soare Și's topite parcă de lungi așteptări, Doar bătrâni
PE UN DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349380_a_350709]
-
deveneau trăsuri, Unde sunt toți caii și toți călăreții Ce din vise mari își făceau armuri? Au plecat în lumea lui “a fost odat ă ” Și ajung poveste, se mai scriu prin cărți, Pe un drum de țară, colbul iar tresare, L-a trezit un gând...”poate te întorci!” foto Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință Bibliografică: Pe un drum / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1319, Anul IV, 11 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate
PE UN DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349380_a_350709]
-
da cununa Iubitul Dumnezeu... Am învățat în viață că totu-i trecător... Că totul prinde viață...trăiește apoi moare Dar peste tot și toate va dăinui mereu Iubirea Lui Isus în veci nepieritoare! Lacrimi O lacrimă de stea Mi-a tresărit sub pleoape Și altele...haotic Se-alătură să scape Când zbuciumate gânduri Îmi cotropesc ființa Și doruri plâng uitate Și a slăbit credința... Cu ochi înrourați Cuprind nemărginirea Și inima tresaltă Când întâlnesc Iubirea! În pumnii încleștați Am strâns frânturi
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
Și numai ce-l aud pe Marin zicând: „Iacătă-l!”, mă uit să vad în ce parte privește, mă uit și tot nu-l văd. Apoi, prin ceață și nori, mi se relevă și mie silueta impunătoare a muntelui și tresar. Ce priveliște! Făceam poze cu muntele, care nu se lăsa prins pe peliculă, încercam diverse, și numai ce apare o japoneză. Se uită și ea roată, și atunci am folosit prilejul să-i explic unde era marele Fuji. Ea scoate
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Dar, fiindcă mă obligi, am să-ți spun: mă dezguști. Să nu te mai văd! Înțelege: mai bine rămân nemăritată decât să te am de bărbat. Chiar și numai gândul mă umple de groază...” La auzul acestor cuvinte, Merlin a tresărit, m-a privit cu ochii tulburi, apoi s-a întors și a luat-o, încet, pe albia râului în sus, spre Cornet. Pe mine, nu știu de ce, m-a străbătut un fior. Dar mi-am revenit iute și, până să
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1299 din 22 iulie 2014 Toate Articolele Autorului în fine, iubite!, nu-ți mai priește alături de mine, cărarea noastră s-a ascuțit cu pietriș care-ți înțeapă tălpile pantofilor lăcuiți, în timp ce genunchii îți tresar în ritm cu pașii și minciunile frumoase le scuipi printre buze. cuvintele tale fermecate mă mângâiau pe dinăuntru, îmbrățișările tale erau lanțurile iubirii absolute din căușul palmelor tale așezai mult drag și patimă pe trupul meu, ce erau pecetluite cu
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
concentreze întreaga atenție. Nici nu trecu de Ciulnița, când legănatul trenului o conduse în lumea viselor. La acest lucru contribuise și scularea sa matinală. O trezi din somn atingerea ușoară a tânărului care i-a dat atâtea emoții de plăcere. Tresări și deschise ochii, încă pe jumătate adormită: - Domnișoară, am ajuns la București. Se uită nedumerită pe fereastră și văzu peronul din gara Basarabi, apoi privi la frumosul Adonis, pentru a-i mulțumi. - Mulțumesc, domnule! Cred că nici nu mă trezeam
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
-mi este grea, parcă de-un blestem. Deschisă ea rămâne și-n ziua care vine. In agonia tristă, somnule, te chem In noaptea asta albă, te rog să vii la mine . Un țipăt de sitar piere-n depărtare Gândul îmi tresare, speriat, nesigur... Litera se-ngroașă de-a mea apăsare Trist îmi este versul și ca mine, singur. © D. Theiss Referință Bibliografică: In noaptea asta albă / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1404, Anul IV, 04 noiembrie 2014. Drepturi
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > AMPRENTARE Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Clipești în același spațiu dăltuit parcă pentru noi ori..așa îl simțim; tresari la foșnetul pădurii ce-și spune mai departe povestea. Gândești la noi? Atunci nu ești departe! În memoria retinei ne-au rămas o creastă de munte, cerboaice și brazi, verde ce se rostogolește molcom printre izvoarele reci. Azi nu-i
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]
-
care o creează și îi confirmă stilul inimitabil. Poeta produce o stare, concretizată în aspirații și năzuințe ce provin dintr-o altfel de lume, din lumea ei interioară, ce a rămas curată, neatinsă totuși, de dezamăgirile trăite: ”sunt un copil./ tresar și sper.../ iubesc și visez.../ rostesc, cu dor albastru,/ seninul unei inimi.” (Pneuma). Într-o lume în care tinerii au început să privească romantismul ca pe o bizarerie, poezia Danielei Voiculescu ne propune un univers paralel cu cel real, în
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
nopții, primii zori vor fi martorii renașterii ființei: „umbra nopții/ șuieră descătușată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevestește/ încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările de teamă și tristețe. Melancolia pală nu duce spre prăpastia disperării. Lumina apără de puterea întunericului, de abisul nevăzutului. Poeta este conștientă că, fără o deschidere
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
să o miros, s-o gust, să-mi potolesc pofta de plăceri, pe care mi-o trezise iarăși... Am început să-i sărut umerii, coborând delicat pe brațe, apoi mi-am mutat atenția pe sfârcurile sânilor și pe zona abdomenului. Tresărea de plăcere, iar corpul i se încorda la atingerea buzelor flămânde de senzații amoroase. Mâinile ei se jucau prin cârlionții mei, iar picioarele sale subțiri reluaseră cursa de sus în jos, peste ale mele. - Vino mai sus... vino să te
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această deosebită senzație de furie, de răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
de marinar, șosete albe și pantofiori negri de lac. Părul blond cenușiu, cârlionțat cădea de sub bonetă.Îi râdea privirea.. Lacrimile parcă o ardeau. Șterse ochii și deschise albumul la ultima poză. Inima îi bubuia gata să-i iasă din piept. Tresări. Pe masă era un tort cu cinci lumânări.Stând în picioare pe un scaun, băiețelul cu steluțe în ochi, încerca să stingă lumânările. Ținut de mânuțe, Adi stătea între părinții lui. Erau atât de fericiți! ***** Era o vară toridă. Un
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DUALITATE POETICĂ... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Dualitate poetică... O metaforă caută disperată urmele pașilor de poet, pierduți în abur de timp. Mai tresare din când în când speranța unui grăunte de nisip din clepsidra răsturnată, unde trecerea se scurge inegal. Sfredelită în casa vremii, o rană se lasă picurată de stele, balsam pentru vise neîmplinite. O metaforă își caută poetul, dar nici ecoul
DUALITATE POETICĂ... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348013_a_349342]