2,894 matches
-
Paris în piața Concorde unul din obeliscurile de granit. Lângă statuia monumentală al lui Ramses II se află moschea albă unde se găsesc osemintele lui „Abū l-Haggăg”. Un alt obiect demn de vizitare este muzeul din Luxor. Culturile de cereale, trestie de zahăr și curmale nu aduc însa venituri comparabile cu cele obținute din turism. Construcțiile antice ale orașului atrag anual în Luxor mii de vizitatori. În acest loc se simte încă adierea istoriei, deoarece tocmai aici, pe teritoriul Tebei, s-
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
a avut loc, după o reînflorire episodică, odată cu prăbușirea dinastiei XXXI, în anul 332 î.Hr. La sfîrșitul secolului I î.Hr., orașul a fost distrus de romani. Agricultura este una din ramurile importante al Luxorului. Localnicii se ocupă cu cultivarea bumbacului, trestiei de zahăr, porumbului, cerealelor, fructelor și legumelor, creșterea animalelor, pescuit și Turism. Clima este tropical-deșertică. Temperatura medie multianuală este de +14 °C în ianuarie și de +32 °C în iulie. Puternice vânturi deșertice și furtuni de nisip ocazionale.
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]
-
Cozieni (în trecut, Bălănești) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Anini, Bălănești, Bercești, Ciocănești, Cocârceni, Colțeni, Cozieni (reședința), Fața lui Nan, Glodurile, Izvoru, Lungești, Nistorești, Pietraru, Punga, Teișu, Trestia, Tulburea, Valea Banului, Valea Roatei și Zăpodia. Numărul mare de localități componente se datorează prezenței sale în zona montană, cu sate risipite. Comuna se află în nord-vestul județului, în Subcarpații Curburii, pe valea râului Bălăneasa. Este traversată de șoseaua județeană
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
Jos, fost schit și metoh al Episcopiei Buzăului; și celelalte trei la Cozienii de Sus, Bălănești și Cocârceni), precum și o școală cu 58 de elevi (din care 3 fete). Pe actualul teritoriu al comunei funcționa, în cadrul aceleiași plăși, și comuna Trestia, formată din satele Ciocănești, Colțeni, Glodurile, Izvoru, Lungești, Nistorești, Pietraru, Pietrile, Punga, Teișu, Trestia, Valea Roatei și Zăpodia, cu 2220 de locuitori. În comună funcționau o școală și 2 biserici. În 1925, comuna Bălănești avea 2633 de locuitori (cu satele
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
Sus, Bălănești și Cocârceni), precum și o școală cu 58 de elevi (din care 3 fete). Pe actualul teritoriu al comunei funcționa, în cadrul aceleiași plăși, și comuna Trestia, formată din satele Ciocănești, Colțeni, Glodurile, Izvoru, Lungești, Nistorești, Pietraru, Pietrile, Punga, Teișu, Trestia, Valea Roatei și Zăpodia, cu 2220 de locuitori. În comună funcționau o școală și 2 biserici. În 1925, comuna Bălănești avea 2633 de locuitori (cu satele Bălănești, Bercești, Bodromirești, Cocârceni, Cozieni, Mărculești, Tulburea, Valea Banului, Valea Epei și cătunul Fața
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
cu 2220 de locuitori. În comună funcționau o școală și 2 biserici. În 1925, comuna Bălănești avea 2633 de locuitori (cu satele Bălănești, Bercești, Bodromirești, Cocârceni, Cozieni, Mărculești, Tulburea, Valea Banului, Valea Epei și cătunul Fața lui Nan), în vreme ce comuna Trestia avea 2090 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Valea Iepei al comunei Bălănești a luat în 1964 denumirea de "Anini". În 1968, cele două comune
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
folosind-o la cultura orezului. Grație extinderii irigațiilor sute de noi sate au luat ființă în perioada 1650-1850. Orașele aprovizionau cu apă satele deficitare. Casa țăranului avea podea pământul de jos, încăperi despărțite de pereți de bambus sau împletituri de trestie. Imediat la intrarea în casă exista o vatră, iar în spate, o încăpere în care dormea familia pe paie și rogojini (tatami). Dacă țăranul adăuga o cameră la casa lui se punea un impozit pe ea. Omul din popor purta
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
britanice au ocupat insula în 1794 între 21 aprilie și 2 iunie. Francezii au recucerit insula și, conform principiilor revoluționare, au abolit sclavagismul. A urmat o revoltă a sclavilor care au atacat foștii proprietari de sclavi și deținătorii plantațiilor de trestie de zahăr. Datorită amenințării diverselor interese financiare, Napoleon a trimis o expediție militară care a înăbușit revolta și a reinstaurat sclavagismul, peste 10.000 oameni murind în urma acestei acțiuni. În 4 februarie 1810 britanicii au ocupat iar insula, în data
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
insula a revenit sub suzeranitate franceză, lucru consfințit de Tratatul de la Viena din 1815. Finalmente sclavagismul a fost abolit definitiv în insulă în anul 1848 la inițiativa lui Victor Schoelcher. La începutul secolului XX datorită reducerii profiturilor obținute din cultivarea trestiei de zahăr, Guadelupa a început să se orienteze spre alte domenii, în 1923 aceasta exportând primele banane. Între 1940 și 1943 insula a fost sub controlul Guvernului de la Vichy care a instaurat un regim de muncă forțată. În 1946 aceasta
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
Acestea sunt separate de Guadelupa de insulele Sfântul Kitts și Nevis, Montserrat și Antigua și Barbuda Situația economică a Guadelupei este puternic deficitară, aceasta înregistrând rate ale șomajului de peste 20% și un deficit la export de peste 5%. Ramurile tradiționale ale agriculturii: cultivarea trestiei de zahăr, a bananelor, a altor vegetale și mai recent a florilor subzistă doar datorită subvențiilor de la Uniunea Europeană și a politicii protecționiste franceze. Majoritatea suprafețelor agricole (aprxomativ 50.000 ha) este consacrată culturilor pentru export, din care principalele produse sunt
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
vegetale și mai recent a florilor subzistă doar datorită subvențiilor de la Uniunea Europeană și a politicii protecționiste franceze. Majoritatea suprafețelor agricole (aprxomativ 50.000 ha) este consacrată culturilor pentru export, din care principalele produse sunt bananele (cu peste 50% din exporturi), trestia de zahăr și pepeni. Activitatea agricolă este în declin datorită puternicei concurențe din partea țărilor din America Latină și Africa unde mâna de lucru este mult mai ieftină - trebuie menționat faptul că Guadelupa trebuie să respecte nivelul de salariu minim al Franței
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
ia foc. Având vârsta de 20 de ani, căpitanul Gorun îl trimite pe tânărul frate geamăn al prințului în Târgul Nuca pentru a cunoaște lumea, urmărindu-l îndeaproape fără ca acesta să știe. Târgul este atacat și prădat de tâlharii lui Trestie (Corneliu Gîrbea), iar fratele geamăn al prințului, ajutat de Gorun, îi învinge pe tâlhari cu ocazia unei lupte care a avut loc în hanul din localitate, salvând-o pe tânăra hangiță (Simona Șomăcescu). La sfârșitul luptei sosește și căpitanul Paloș
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
sau fierturi. Se preparau pilule cu ajutorul mierei, se făceau supozitoare. Purgativele, laxativele, vomitivele erau variate. Medicul era cel ce pregătea medicamentele. Bolile de plămâni erau combătute cu smântână, miere amestecată cu chimen, lapte cu roșcove. Făceau inhalații absorbind, cu o trestie, vaporii unei fierturi în care amestecau curmale, rășină, smirnă. Contra limbricilor și teniei, medicii egipteni recomandau băuturi cu miere si ulei. Pentru bolile tubului digestiv se recomanda repausul și se administrau sâmburi de curmale și plante macerate. Sămânța de ricin
Medicina în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/312041_a_313370]
-
Obligeana (Acorus calamus) este o specie de plante erbacee, vivace, cu miros aromatic plăcut, originară din India și care crește în locuri mlăștinoase. Face parte din genul "Acorus", familia Acoraceae (L.). Este cunoscută în limbaj comun, în afară de "obligeană", și ca "trestie mirositoare", "spetează", "pestriță", "calm", "speribană", buciumașă, calamar, calin, calmena, colm, crin de apa, paporontec, papură roșie, spiribana, tartarachi. Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos, spongios, târâtor, puternic înrădăcinat. Este lungă de 50 - 150 cm și are o culoare
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
ustensilele, dar și cum să aprecieze arta, poezia, ceramica, grădinile tradiționale și să recunoască toate florile sălbatice și în ce anotimp înfloresc ele. Un alt detaliu foarte important este și modul de așezare pe "tatami" (un fel de rogojină de trestie) și cum să se gândească întotdeauna la ceilalți mai întâi. Îndrumătorul unui astfel de curs descurajează practicanții de la învățarea din cărți, asigurându-se că toate mișcările sunt învățate cu corpul și nu cu creierul. Toate artele tradiționale - servitul ceaiului, caligrafia
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
se căsătorește. Descoperirile portugheze, care făceau necontenite progrese, i-au atras într-atât atenția, încât s-a dus și el în Guineea Portugheză. Poveștile navigatorilor, care pretindeau că au văzut, la vest de Azore, plutind pe ocean, sculpturi de lemn, trestii uriașe și lemne necunoscute în Europa, confirmau indicațiile multor hărți care arătau existența unor insule așezate în largul oceanului neexplorat. Pe de altă parte, Cristofor Columb a cunoscut harta și scrisoarea celebrului medic și astronom Florentin Paolo Toscanelli, trimise unui
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
publicitară se modifică puțin, insistând pe beneficiile Pepsi: „Mai mult și mai bun!” - Bigger drink, better taste! La finele războiului, zahărul devenise un produs foarte greu de găsit, de aceea, președintele Pepsi ia decizia de a achiziționa o plantație de trestie de zahăr în Cuba, decizie ce avea să se dovedească extrem de profitabilă. Tot în această perioadă, Pepsi începe să se extindă în America Latină. În 1948 sediul corporației se mută din Long Island City, New York, în mijlocul Manhattan-ului. Anul următor, un nou
Pepsi () [Corola-website/Science/311464_a_312793]
-
caligraf nu însemna numai a ști cum să mânuiești instrumentul de scris, ci și cum să îl confecționezi. Așadar, caligrafii învățau cum să își prepare cerneala și cum să își confecționeze condeiul ("qalam") și hârtia. "Qalam"-ul era produs din trestie, ceea ce îi conferea o anume flexibilitate. Întregul proces începea prin culegerea trestiei și lăsarea ei la uscat, apoi era modelat vârful, stabilindu-i-se forma, unghiul, lățimea și lungimea necesare realizării unui anume tip de caligrafie. Cerneala era preparată din
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
ci și cum să îl confecționezi. Așadar, caligrafii învățau cum să își prepare cerneala și cum să își confecționeze condeiul ("qalam") și hârtia. "Qalam"-ul era produs din trestie, ceea ce îi conferea o anume flexibilitate. Întregul proces începea prin culegerea trestiei și lăsarea ei la uscat, apoi era modelat vârful, stabilindu-i-se forma, unghiul, lățimea și lungimea necesare realizării unui anume tip de caligrafie. Cerneala era preparată din esențe de plante sau funingine. Adesea, datorită respectului acordat acestei arte, toate
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
califi abbasizi, Abu Ali Ibn Muqlah (m. 940). Acesta a stabilit un set de reguli conform cărora lungimea, lățimea și diametrul literelor sunt calculate după un sistem de proporții, având la bază punctul rombic trasat de vârful "kalamului" („condei din trestie”), de o lungime egală cu lățimea sa. Conform regulilor sale, este recomandat faptul ca lungimea literei "alif" să fie egală cu diametrul unui cerc al unei litere arabe. Cea mai glorioasă fază a caligrafiei a fost atinsă în perioada abbasidă
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
care mânca pâine și bea vin. El avea îmbrăcăminte din păr de cămilă (deci foarte aspră), cu cingătoare de piele și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. În Evanghelia lui Matei, Iisus afirmă că Ioan Botezătorul nu este nici o trestie clătinată de vânt, nici un om îmbrăcat în haine moi, indicând astfel caracterul neclintit și auster al predicatorului. Ioan Botezătorul este un prooroc și mai mult decât un prooroc, fiind chemat „prooroc al Celui Prea Înalt”. Astfel el vestește venirea lui
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
care sunt europeni veniți prin secolul XVII, populația numită de culoare (8,9 %) sunt de proveniență africană foarte diferită care au fost aduși ca sclavi. Populația de origine asiatică (2.5 %), mai ales indiană au fost aduși pe plantațiile de trestie de zahăr din Natal pe la mijlocul secolului XIX, ei trăiesc mai ales în provincia KwaZulu-Natal. 73,52% din numărul populației sunt de religie creștină (catolici, protestanți sau anglicani). Cei care practică religii tradițional-etnice indigene sunt în număr de peste 6 milioane(aprox.
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
pește. Cultivarea de duzi pentru viermii de mătase și arbuști de ceai, putea fi aflată în cea mai mare parte de la sud de Fluviul Yangze, iar chiar mai la sud de aceasta au fost cultivate, ca și culturi de bază, trestia de zahăr și citrice. Unii oameni, din sud-vestul muntos, îsi făceau un trai prin vânzarea de cherestea din bambus tare. Pe lângă taierea copacilor pentru a vinde lemnul, cei săraci își câștigau existența din transformarea lemnului în cărbune, arderea de scoici
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
din semințe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obișnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său. Spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte. Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocrație. Ei nu au dezvăluit
Ciocolată () [Corola-website/Science/297792_a_299121]
-
folosită ca să hrănească mii de oi timp de aproape o sută de ani, pe la mijlocul secolului trecut mare parte din suprafața insulei a fost acoperită cu pășuni și vegetație pitica. Malurile lacurilor vulcanice Râno Raku și Râno Kau sunt acoperite cu trestii. Prezenta acestor trestii, numite totora în munții Anzi, a slujit drept argument în favoarea originii sud americane a constructorilor statuilor, dar analiza polenului din sedimentele lacustre au demonstrat că trestiile se aflau acolo de mai bine de 30.000 de ani
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]