12,312 matches
-
substanțial cînd suntem lăsați să observăm că nu este deloc lipsită de mijloace financiare. Cine însă este masca de la începutul filmului, cine este Irene Yaroshenko, în afară de o femeie frumoasă atît printr-o noblețe a trăsăturilor, cît și prin-tr-un efect de tristețe pe care-l răspîndește întreaga sa fi-ință. Tornatore a ales să-i reconstituie identitatea dintr-un puzzle de flash back-uri care-i spun povestea fără a o epuiza. De fapt, aici stă abilitatea regizorului, de a nu oferi niciodată prea
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
autorul ei, ar fi fost peste poate - ci de profesorul Moț, chiriaș al anticariatelor brașovene: Opere și autori, scoasă de Pompiliu Constantinescu în 1928 la Ancora S. Benvenisti & Co. Prefața e o mărturie lirică, de citat aproape în întregime, despre tristețile de neocolit ale criticii, despre talentul temperat de datorie. De cîte și de cîte ori, în lamento-urile cronicarilor, nu s-au auzit reorchestrări ale frazei acesteia: "criticul plecat constant pe masa de lucru înăbușe în el plânsetul surd al
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
de lucru înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit dela peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun plac." Și asta încă n-ar fi nimic, fără delicata obligație a verdictului, în care destui văd puterea, și destui alții dezamăgirea: "tristețea de a urmări tipăriturile zilei e întrecută de și mai trista durere de a spune adevărul". Dar, pare-se, mai celebrul demon al teoriei este urmat de un demon al criticii, îmbăiat într-o licoare amară, care-i dă puteri
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
îmbăiat într-o licoare amară, care-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența de a capitula doborât de satisfacție? - pot fi siguri că tristețea criticului e un poem discret furișat printre rânduri; în această confesiune închidem toată slăbiciunea oficiului, în care demonul persistenții e mai puternic decât noi înșine." Totul s-ar fi putut încheia aici, cu o bună sinteză a gîndurilor de zădărnicie
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
unui artist, travaliu infinit, seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii lui, a lui Chaplin, de tristeți multe, infinite, de singurătăți multe, infinite. Imaginile mă copleșeau după douăzeci de ani. Mergeam printr-un oraș isteric spre liniștea din mine. Jocul contrastelor. Afară, am lăsat frigul, panica, zgomotul. În sală era cald. Din toate punctele de vedere. Un
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
astfel, adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
spre podiumul universitar? Actualitatea e nesigură, imprevizibilă, instabilă, obositoare, îți solicită în permanență perspicacitatea, alegerea, implicarea, angajarea, experiența lecturii la prima vedere a unui text despre care alții nu s-au pronunțat. Îl înțeleg foarte bine când are ezitări și tristeți. Literatura română contemporană poate merge înainte și fără el (așa zic durii și ingrații). Cum ar suporta (durii și ingrații) acea cădere în gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice sunt uneori de o mare frumusețe, o parte din ele mi-au amintit de tablourile pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o incomesurabilă tristețe. Cadrele de interior și cele de exterior se succed halucinant, iar regizorul blochează orice evadare din spațiul claustral al obsesiei. Personajul intră, asemeni lui Tezeu, într-un traseu labirintic unde, mai devreme sau mai tîrziu, se va întîlni cu minotaurul
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Constanței Buzea îl oferea apariția volumului bilingv (română și franceză) făcutul meu cuvântul/mon sort le mot. Poemele care alcătuiesc această selecție foarte riguroasă din lirica autoarei, complet diferite ca tematică și formă, au ca numitor comun tocmai lumina blândă, tristețea nelipsită de o oarecare duioșie, emoția în fața inefabilului, specifice scrisului Constanței Buzea. Într-o lume plină plină de deziluzii și eșecuri, poezia este singurul punct stabil, factorul de echilibru capabil să aducă liniștea în suflet și puterea de a continua
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
condei. Unde bate Paul Hazard nu e greu de intuit: o Europă fără națiuni al cărui conglomerat amorf trebuie obligatoriu să fie văduvit de singura religie din al cărei spirit a luat de fapt naștere: creștinismul. Aproape că te apucă tristețea să vezi cum un om poate desfășura atîta acribie erudită doar pentru a sluji unui scop propagandistic: atacarea creștinismului și demonetizarea ideii de națiune. Rețeta, pe cît de facilă este în substanța ei, pe atît de în vogă este astăzi
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
în grădină, să se așeze cu fața la răsărit ca să-l fotografieze pe banca înconjurată de verdeață, străjuită de cîteva tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutînd lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrînul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decît cea a catafalcului." Despre relația trupurilor Din întîmplare, căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul a dat peste numărul dublu,7-8, din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
a trebuit să sfârșească așa un personaj pe care-l iubeai. Identificarea cu el devine problematică. Ai fi vrut să "aveți" recunoașterea meritată cu prisosință, consacrarea îndelung așteptată. Dar iată că el e mort, iar tu ai inima plină de tristețe. Aceasta, până la a treia fază a lecturilor tale, când descoperi un adevăr mai nuanțat. Literatura nu este ruptă din viață, nu e o parte detașabilă a ei, deci greșești când compătimești cu unul sau altul dintre eroi. Deși par atât
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Micea Eliade, cu care legătura de prietenie intrase în colaps: "Au murit Moța și Vasile Marin, în Spania. Mi-e greu să vorbesc cu Mircea despre asta. Simt că el e în doliu. în ce mă privește, mă gîndesc cu tristețe la întîmplarea asta. Este în tabăra lor mai multă orbire decît farsă și poate mai multă bună-credință decît impostură. Dar atunci, cum se poate, prin ce aberație, să nu-și dea seama de oribila lor eroare, de sălbateca lor eroare
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
El aspiră, într-un mod vizibil sau, oricum, ușor detectabil la o anumită condiție de generalitate: istoria trăită e astfel scrisă încât să aibă o morală implicită. Lăsând deoparte, deocamdată, detaliile scabroase, să recunoaștem că paginile finale respiră o imensă tristețe, cu toată senzația de libertate recâștigată: "Atmosfera din casa noastră devenise de nerespirat, așa că, atunci când mi-a spus că dorește să ne despărțim, am avut un prim moment când m-am simțit ușurat. Gata cu certurile zilnice. Cu fricile, cu
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
nu se va trage cu tunul și nu se vor destupa flinte - Purgatoriul vă așteptă! în Iad, scandal, deranj, înghesuială, nervi, lume cu probleme care mai de care, ploi de foc, o schimbare catastrofală de climă, servicii execrabile. Dincoace: liniște, tristeți senine, chilii silente cu locatari discreți adaptați meditației, un singur anotimp, temperat, cu amurguri prelungite, servicii îngerești. Nu zic să vă grăbiți, dar sunt momente când ne părăsesc plutoane de mari personalități, bărbați de vază, cărora, dacă v-ați alătura
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
cu patru coloane dorice foarte înalte, cu scară interioară în sus spre salon și dormitoare și în jos spre sufragerie și bucătărie. Am auzit că au desființat cele două scări și au făcut sală de biliard. (Privește în jos cu tristețe.) T. S. - Păcat. Z.D.-B. - Da. Cred că de aceea nu aș mai putea să intru. Cred că mi s-ar face rău. Aveam o grădină splendidă, în spatele casei. Acolo mi-am petrecut viața, până m-am căsătorit, la
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
care nu ne mai luminează deloc memoria". Deteriorat de mediul înconjurător, de calculele geo-strategice prin care tradiția locală este amputată ori distorsionată, după caz, artistul caută, cu o rece disperare, "ceva prin care să pătrundă miracolul". "La tine totul e tristețe și suferință/ ești irespirabil", îi spune un bătrân poet chinuit de insomnii, iar prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și durere/ un cifru de existență ("nenoroc de existență"/ cum subliniezi cu
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
și depresivă), singurătatea poetului nu este durabilă. Cuplul o destramă, o dizolvă într-o mare de împlinire conjugală, captată în versuri expresive: "nu facem altceva decât să ne trecem/ în revistă viața a spus ea/ cu o voce impregnată de tristețe/ nu avem o conștiință a ficțiunii/ și nici organ pentru finețea artificiului/ ceva... (a lăsat glastra și a venit fără grabă/ la mine și-n acest timp/ știam că-și gândește fraza pe care avea/ să mi-o spună de-
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
și minuțios înstrăinarea care se produce între cei doi: o mare iubire este distrusă de o întâmplare nefericită, pentru care nu e vinovat nici unul dintre cei doi. Foștii îndrăgostiți vor încerca să se apropie și să depășească marele impas. La tristețea apăsătoare a cărții se adaugă și această dramă, ținută permanent într-o incertitudine a rezolvării. Autorul chiar sugerează că narațiunea ar fi realizată din perspectiva lor, din moment ce romanul se deschide cu această însemnare: "Alimut mi-a povestit întâmplările, Kera a
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
umbra ce-o lăsăm pe nisip trăiesc încă în religia poemului și Dumnezeu mi-e cel mai aprig critic literar în fiecare noapte mă critică cu stele și ploi venind de departe contemplativ contemplativ sătul de această lume care numai tristețe știe să-mi dăruiască voi sta în poziția lotus pînă voi deveni și eu o floare
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
cum era de toți părinții elevilor, indiferent de poziția lor socială, el, soțul, ar mai fi zăcut ani buni după gratii și n-ar fi ajuns să fie grațiat, repus în drepturi etc., etc. ...Ai și tu, biată naivă, amintiri, tristeți, amărăciuni, bucurii ocazionale, pe care îți făceai iluzia că le-ai putea împărtăși, dar în cortina de cuvinte densă, impermeabilă, de beton armat a celuilalt nu apare nici un gol, nici o breșă prin care s-ar putea strecura ceva... Singurul confesional
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
mai apucă să își tragă sufletul. Nu mai este timp de reflexie, totul se rezolvă pe loc, improvizația este maximă, soluțiile aleatorii, iar absurdul s-a așezat temeinic. Este o lume aliena(n)tă, în care râsul se transformă în tristețe, iar veselia are gustul lacrimii. Gabriela Gavril este o scriitoare matură, pentru care scrisul nu mai are de multă vreme secrete, iar debutul său în proză este cu adevărat unul care trebuie salutat.
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
eu aveam idei, ceilalți aveau interese. Am descoperit că aureola dată cu împrumut își pierde din strălucire, iar faptul că nu aveam nici un fel de ambiții personale mă făcea nu numai incomodă, ci și suspectă. Am descoperit, târziu și cu tristețe, că numai ceea ce faci cu mâna ta este făcut, restul este manipulare. Dar mai gravă decât greșeala (care dovedește că în anumite condiții altruismul nu-i decât o formă de prostie) este concluzia pe care o determină: Dacă am greșit
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
cu deznădejde, ca pe o fatalitate, ci și cu atenție și curiozitate, ca pe un mecanism cine știe dacă nu obiectiv. Aș vrea să observi că nu vorbesc despre ele cu severitatea lui Titu Maiorescu, ci cu înțelegerea - nelipsită de tristețe, dar nici de speranță - pe care mi-o dă perspectiva secolului pe care îl am în plus. Noi românii, am avut întotdeauna privirea ațintită spre Occidentul de care - din motive uneori subiective, dar mai ales obiective: turcii, rușii, comunismul - ne-
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
credință ciudată/ cînd scris e ca totul să cadă-ntr-o rînă;/ spune-mi, servitoare bătrînă, bătrînă,/ ce era odată ca niciodată?". Un contrapunct din lumea celor care durează, în breasla amintirilor lipsă, ce-și trăiește clipa, și atît. O tristețe în plus, dacă mai era nevoie, într-un univers de grosimea foii de hîrtie. Căruia poți să-i creezi perspectivă doar lucrînd la milimetru bibliografice colaje.
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]