7,094 matches
-
spre telefon când o bruscă schimbare în glasul reporterului televiziunii îl făcu să se uite spre ecran. Elicopterul coborâse mai mai să atingă acoperișurile, se vedeau clar oameni ieșind din câteva dintre clădiri, bărbați și femei care se opriseră pe trotuar, ca și cum așteptau pe cineva, Am fost informați adineauri, spunea reporterul alarmat, că imaginile pe care le văd acum telespectatorii noștri, oameni care ies din clădiri și așteaptă pe trotuare, se repetă în acest moment prin tot orașul, nu vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din câteva dintre clădiri, bărbați și femei care se opriseră pe trotuar, ca și cum așteptau pe cineva, Am fost informați adineauri, spunea reporterul alarmat, că imaginile pe care le văd acum telespectatorii noștri, oameni care ies din clădiri și așteaptă pe trotuare, se repetă în acest moment prin tot orașul, nu vrem să ne gândim la ce e mai rău, dar totul indică faptul că locuitorii acestor clădiri, evident, rebeli, se pregătesc să împiedice accesul acelora cărora până ieri le-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să-i pedepsească, doamne, doamne, ce se va întâmpla, aproape suspina reporterul. Elicopterul rămânea imobil, se putea vedea tot ce se petrecea pe stradă. Două automobile se opriseră în fața clădirii. Se deschiseră ușile, ocupanții coborâră. Atunci oamenii care așteptau pe trotuar înaintară, Acum, acum, să ne pregătim pentru ce e mai rău, urlă reporterul, răgușit de excitare, atunci oamenii aceia spuseră câteva cuvinte care n-au putut fi auzite și, fără alte gesturi sau comentarii, începură să descarce mașinile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urcă direct din garaj la etajul unde se află providențial, s.a., asigurări&reasigurări, poate una, poate alta, cel mai probabil este că despre această convorbire telefonică nu se va afla niciodată adevărul. Câțiva metri mai înainte, comisarul opri mașina lângă trotuar, scoase din buzunarul exterior al sacoului carnetul de însemnări, îl răsfoi până ajunse la pagina unde transcrisese numele și adresele vechilor tovarăși ai autorului scrisorii delatoare, apoi consultă ghidul străzilor și harta și văzu că adresa de care era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stabilită în samarra. După ce puse totul în balanță și renunță să mai piardă timp cu verificarea greutăților până la ultimul miligram, până la ultima posibilitate, până la ultima ipoteză, comisarul luă un taxi spre providențial, s.a., era deja în amurg, când umbrele răcoresc trotuarul din față și sunetul apei căzând în bazine capătă vigoare și devine brusc perceptibil spre surpriza celor care trec. Nu se vedea nici o hârtie abandonată pe străzi. Cu toate acestea, se vedea că comisarul era cam preocupat și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am întrebat dacă bietul om a fost declarat falit sau călcat de un omnibuz. — Nu ți se pare îngrozitor? Și-a părăsit nevasta. Cu siguranță că dra Waterford simțea că nu poate face onorurile cuvenite subiectului ei acolo, pe marginea trotuarului străzii Jermyn, și, ca artistă ce era, mi-a aruncat pur și simplu în obraz faptul frust, declarând că nu știe nici un fel de detalii. La rândul meu nu puteam să nu-i acord onorurile cuvenite, presupunând că circumstanțele banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu se găsește acolo și peste un minut am ieșit înapoi în stradă. — Ai găsit ceea ce ai vrut? m-a întrebat. — Nu. Am pornit din nou în tăcere și apoi am ajuns la o intersecție. M-am oprit la marginea trotuarului: — Încotro mergi? l-am întrebat. — Cu tine, mi-a zâmbit. — Mă duc acasă. Vin la tine să fumez o pipă. — Ai fi putut să aștepți o invitație, i-am replicat cu răceală. Aș aștepta-o dacă ar fi vreo șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după statura lui și după înfățișarea cu totul neobișnuită în rândurile mulțimii care aștepta să se deschidă porțile. Oamenii aceștia așteptau nervoși - unii plimbându-se în sus și-n jos, alții rezemându-se de perete, iar alții așezați pe marginea trotuarului cu picioarele în rigolă. Și când intrau rând pe rând în birou, îl auzea pe călugărul care le verifica actele adresându-li-se în englezește. Însă Nichols nu avusese șansa de a-i vorbi lui Strickland, întrucât de îndată ce a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
împăcați ca niște prunci. Ieșind din biroul judecătorului Mierck, după ce am lăsat-o acolo pe Josăphine, nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să fie trimisă pentru a-i întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un alt văduv, în fine, așa mi se pare. Multe lucruri ar fi putut să ne apropie. XXII Pe 27 septembrie ’21, când traversam strada Pressoirs, nu văzui venind un automobil care mă lovi. Fruntea mi se izbi de colțul trotuarului. Îmi amintesc că, în momentul șocului, m-am gândit la Clămence, și-mi amintesc că mă gândeam la ea ca la o femeie vie pe care cineva mergea să o anunțe că soțul ei tocmai avusese un accident. Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata, și a ajuns În dreptul reședinței St. Claire la cinci și jumătate - o Întârziere pe care Își Închipuia că mama sa ar fi aprobat-o. A așteptat pe treptele de la intrare cu ochii mijiți nonșalant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism divin Într-o oră a dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de ochii multor oameni, Încărcate de viața adusă pe aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc o fereastră de peste drum; pe urmă Încă o sută s-au luminat și i-au umplut, dansând, câmpul vizual. Sub picioarele sale, un oberlicht verde, cu ramă de fier, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa că nu le distingeai decât uitându-se de aproape, dar În cele din urmă Amory a zărit unul: One Hundred and Twenty-seventh Street. A coborât din autobuz și, fără o destinație precisă, a mers În jos, de-a lungul unui trotuar șerpuit, care l-a scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vine o profesionistă și te alungă. Anna încearcă s‑o facă pe femeia etern ispititoare, fiindcă Sophie are un aspect prea inocent pentru așa ceva. Asta nu‑i prostituție de copilași, deși copilașii mai fac și ei din când în când trotuarul, dacă au nevoie de bani de buzunar ca să‑și cumpere discuri noi. Făgăduințelor extrem de promițătoare emise taiorul Annei le iese în întâmpinare un costum bărbătesc nu foarte bine croit. Costumul a pornit‑o, plin de avânt, prin acest oraș mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a ridicat și a plecat. L-am urmat. Bărbatul cu sticla de bourbon s-a ținut și el după noi, dar probabil că mergeam prea repede pentru el, fiindcă a obosit pe drum și s-a așezat jos, pe marginea trotuarului. Am intrat amândoi printr-o ușă Îngustă Într-o cafenea destul de spațioasă, care nu avea la intrare nici firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Berlin, ar fi fost fiecare înconjurată de două hectare de peluză mărginită de gard viu. Dar așa, își ocupau loturile individuale de pământ fără să lase loc pentru iarbă sau pavaj. Unele dintre ele se aflau la o distanță de trotuar egală cu doar lățimea porții de la intrare. Din punct de vedere arhitectonic, erau un amestec de stiluri, variind de la palladian la neogotic, Wilhelmine și ceva care era atât de comun încât era imposibil de descris. Judecată ca întreg, Herbertstrasse era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Numai că nu e genu’ de țigară la care ele se așteaptă. Illmann clătină din cap cu aparentă uimire: — Și când te gândești că mi-a scăpat asta... Am început să îmbătrânesc. Becker trânti portiera și mi se alătură pe trotuar. Apartamentul era situat deasupra unei farmacii. Am avut sentimentul că urma să am nevoie de ea. Am urcat scările și am bătut la ușă. Bărbatul care a deschis-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dintre mulții arbori coniferi din grădină. Acest gând m-a frământat numai o clipă înainte de a trece la o întrebare mult mai provocatoare și anume: oare ce căutau acolo ei și cele câteva mașini de Partid care erau parcate pe trotuar? Otto Rahn deschise ușa, salutându-ne cu o căldură plină de compasiune, și ne conduse într-o cameră special amenajată în care ne-am lăsat hainele. — Înainte să intrăm, zise el, ar trebui să vă explic că se mai află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plimba cu discipolii săi în timp ce le dădea lecții, de unde și numele școlii peripateticiene. Preocupate mai degrabă de reputația lor decât atrase de disertația asupra marilor virtuți, femeile din grup vor fi denumite elevele Stagiritului, din cauza preferinței lor de a bate trotuarele. Ne imaginăm acel zid ca pe o ocazie de a reactiva gustul pentru mersul pe jos al adepților Lyceului, dar și de a-i instrui pe amatorii de diplome cu ajutorul inscripțiilor epicuriene. Căci, de la începutul și până la sfârșitul fiecărei plimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dădeam seama că orice clipă e prețioasă. Pe vremea aceea mă distram și eu cum puteam, mai mergeam uneori la cinematograf ‒ îmi plăceau teribil western-urile ‒, și, cînd se terminau și ieșeam afară, de obicei năștea un cal pe marginea trotuarului, sau vomita peliculă color de 35 de milimetri, nu-mi dădeam prea bine seama, de obicei era înspre un amurg tîrziu, fața mea căpăta luciri argintii și cîte o vînzătoare de semințe adormea cu cornetul în mînă, la o palmă
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
scena în aer liber” studenții excentrici de la teatru sau de la arte plastice, care veneau să facă „spectacol de atitudine” trecătorilor de rând... Unii vorbeau tare, alții recitau poezele cu flori în mâna, alții cu o mină blazată erau tolăniți pe trotuar, pasivi precum statuile căzute de pe soclu... Veșnic aplaudați de cohorte de adolescenți naivi... pentru care „vedetele și vedeții” erau precum niște idoli ai modei, tunsorii sau manierelor... Uneori spre seara, când artiștii se retrăgeau spre casele lor, ca spectacolul să
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
precum niște idoli ai modei, tunsorii sau manierelor... Uneori spre seara, când artiștii se retrăgeau spre casele lor, ca spectacolul să fie mai amplu, aceștia o luau în șir indian spre Universitate, mimând șchoipătatul și călcând cu un picior pe trotuar și cu celălat pe carosabil... Deseori se facea câte un șir de peste cincizeci de suflete... spre hazul trecătorilor bulevardiști și spre stupefacția bătrânilor care își scuipau în sân sau își făceau cruce întrebând timizi: - De unde atâția tineri infirmi pe bulevard
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
plan și în ceea ce privește legăturile dintre noi, că oameni, și cel mai bun exemplu în acest sens este chiar prietenia dintre David și Ionatan. „Mark mergea spre casă când a observat că un băiat s-a împiedicat și a scăpat pe trotuar un braț de cărți pe care le căra, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănușă și un mic casetofon. A îngenuncheat alături de băiatul acela și l-a ajutat să adune lucrurile. Pentru că și așa mergeau în aceeași direcție, l-
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
alăturată. S-au urcat într-o mașină elegantă, modernă, de tipul 4x4, care a demarat imediat în trombă. Supărat că împrejurarea nu i-a fost favorabilă, Cartuș a înjurat cu voce tare, a trântit sticla goală cu forță în bordura trotuarului și a scuipat neputincios peste ploaia de cioburi risipite în jur. Își rodea unghiile între dinții îngălbeniți și gemea neputincios... - Potcovaru Cartuș! - Prezent! a venit răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]