1,398 matches
-
o dedicare ideilor abstracte care îl consuma pe deplin.“ Fania Pascal, profesoara lui de rusă câțiva ani mai târziu, își amintește: „În expresia lui era ceva sever, ceva care respingea, îndreptată nu numai împotriva altora, ci și împotriva lui însușiă «Trufie satanică» am numit eu acel ceva, exagerând ca de obicei. El părea distant, în afara cazului când se relaxa, era absorbit în studiu sau spunea zâmbind o glumă copilărească. Odată ce începea să vorbească putea subjuga; nu cred însă că era conștient
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale picioare, Wittgenstein i-a răspuns: „Nu ești un parazit. Pe paraziți nu-i pot suporta. Nu tu ai cerut asta. Este un dar care îți este oferit cu plăcere. A respinge acuma acest dar nu ar fi altceva decât trufie încăpățânată.“83 Lui Norman Malcolm - care, în lipsa unei susțineri financiare, ar fi trebuit să se întoarcă acasă, în Statele Unite, în vara anului 1939 - i-a dat banii care îi erau necesari pentru a putea rămâne încă șase luni la Cambridge
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prietenilor din Viena, precum și lui Moore, Skinner și Drury să le citească. Dorea ca acești oameni, a căror integritate o aprecia în mod deosebit, să nu-l vadă mai bun decât este. A revenit la exerciții menite „să dărâme edificiul trufiei sale“ în anul 1937. Atunci va cere unora dintre prietenii săi, lui Drury, lui Moore, Faniei Pascal, întrevederi pentru a le povesti ceea ce aprecia că sunt faptele cele mai rușinoase din viața lui. Îi scrie în acest sens și lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adesea esențialul. Ești plătit cu un zămbet. Ești răsplătit cu un zîmbet. Ești Însuflețit de un zîmbet. Și calitatea unui zîmbet te poate face să mori...Înțeleg și aștept lacrimile. Ele sînt ploaia În care se topește primejdia furtunii, descărcarea trufiei și dăruirea iertării. Să plîngă, și voi ierta.” (A. de S-Exupéry) Pentru A. de S.-Exupéry trăirea afectivă este mai convingătoare decît demonstrația prin cuvinte: „Cum cuvîntul falsifică pentru a cuprinde, simplifică pentru a da Învățătură, ucide pentru a ușura
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a ne Întreba: În România de azi, Începînd cu ce sumă ai șansa să fii considerat un om de onoare? * „Funcția viciului este de a menține virtutea În limite chibzuite.” (S. Butler) Dacă, de exemplu, nu s-ar cunoaște păcatul „trufiei”, Încrederea În sine (În propriile capacități și trăiri) n-ar mai cunoaște limite. * „Istoria unui om e caracterul lui.” (J.W. Goethe) Omul nu se poate structura ca „om”, decît În cadrul unei evoluții morale: „Trebuie să facem ce putem noi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
folos pentru suflet decît amintirea faptului că ești o gînganie neînsemnată În timp și spațiu, a cărei forță stă doar În Înțelegerea acestei lipse de importanță”. Viața ne pune, Într-adevăr, În fața unor tipologii interesante: unii duc controversele doar din trufie, alții pentru a Înțelege tot mai bine un lucru; unii se Împotrivesc prin violență, alții prin iubire; unii se roagă În public, alții În singurătate; unii Își trăiesc viața pur și simplu, alți se pregătesc continuu pentru a-i aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nașii cu pruncul în brațe, se întorc cu fața spre apus și preotul îl întreabă de trei ori: „Te lepezi de satana? și de toate lucrurile lui? și de toți slujitorii lui ? și de toată slujirea lui ? și de toată trufia lui? Și răspunde cel ce vine să se boteze la fiecare întrebare; iar de va fi prunc sau păgân de altă limbă cel ce vine să se boteze, atunci răspunde nașul și zice: Mă lepăd.” Cel ce se botează sau
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nobil stimulent în acțiunile lor: nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, care le vine din rugăciunea rostită cu credință. Ei au o busolă morală în viață și o demnitate în acțiunile lor. Sufletul lor are parte de adevărata viață. Deznădejdea, nesiguranța, trufia, desfrâul, ura și alte bălării sălbatice ale răutății n-au loc, nu prind rădăcini în astfel de suflete. Ferice de acești oameni! Ei trăiesc, pe cât le este posibil învățătura și îndemnurile morale ale Mântuitorului. Pentru ei, credința și rugăciunea nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ci „Tatăl nostru”, și prin aceasta ne poruncește să înălțăm rugăciuni pentru tot neamul omenesc și să nu umblăm numai după propriul nostru folos, ci să ne străduim întotdeauna și pentru folosul altora. „în felul acesta se spulberă vrajba, se risipește trufia, se nimicește pizma și apare iubirea, mamă a tot binele, cea care face să dispară inegalitatea oamenilor, de orice fel ar fi ea, dând aceeași înaltă cinstire împăratului și săracului. Fiindcă în chestiunile cele mai importante și mai necesare avem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și să ne intre bine în minte aceasta, pentru a îndepărta de la noi mulțumirea de sine, părerea că n-am fi cu nimic vinovați, pentru a nu mai fi pândiți de primejdia de a fi dați pierzării, din pricina trufiei”. Sf. Grigorie de Nyssa ne arată cum ar trebui să fie, potrivit cerințelor Mântuitorului, cel care vine înaintea Mântuitorului. „înțelegem, prin aceasta, că trebuie să fie, dintru început, deasupra oricărei măsuri omenești, să se facă, prin fapte bune, asemenea lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat prea curată lumina Ta și Te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu nepăsarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
interesele sau modul de comportare al altei/celeilalte persoane. Când oamenii se înțeleg reciproc, au încredere unii în alții, empatizează, au bune deprinderi de comunicare, o dezvoltată inteligență emoțională și socială, multe conflicte pot fi ușor depășite. Când însă vanitățile, trufia, mândria sunt prioritare prin urmare, mult prea mari -, atunci problemele și neînțelegerile cresc, conflictele se acutizează și ajung la punctul în care suntem nevoiți să cheltuim mult timp de gândire și mult efort pentru a le rezolva. Se-nțelege faptul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cei interesați, indiferent de concepțiile religioase, asupra a ceea ce este ortodoxismul. În articolul Să devenim oameni din numărul inaugural (25 august 1995) se subliniază rolul bisericii ortodoxe în păstrare a ființei naționale, se combat acțiunile unor secte religioase. „Nu cu trufie de ocupație, ci cu altare de ocup ație și care fac o propagandă agresivă în rândurile populației” se ocupă unii misionari, spune V.C. Ciocârlan în materia lul Românii popor ortodox. Au mai semnat: G. Irava - Ortodoxia în lume; Ec. Vieru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o dedicare ideilor abstracte care îl consuma pe deplin.“ Fania Pascal, profesoara lui de rusă câțiva ani mai târziu, își amintește: „În expresia lui era ceva sever, ceva care respingea, îndreptată nu numai împotriva altora, ci și împotriva lui însușiă «Trufie satanică» am numit eu acel ceva, exagerând ca de obicei. El părea distant, în afara cazului când se relaxa, era absorbit în studiu sau spunea zâmbind o glumă copilărească. Odată ce începea să vorbească putea subjuga; nu cred însă că era conștient
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale picioare, Wittgenstein i-a răspuns: „Nu ești un parazit. Pe paraziți nu-i pot suporta. Nu tu ai cerut asta. Este un dar care îți este oferit cu plăcere. A respinge acuma acest dar nu ar fi altceva decât trufie încăpățânată.“83 Lui Norman Malcolm - care, în lipsa unei susțineri financiare, ar fi trebuit să se întoarcă acasă, în Statele Unite, în vara anului 1939 - i-a dat banii care îi erau necesari pentru a putea rămâne încă șase luni la Cambridge
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prietenilor din Viena, precum și lui Moore, Skinner și Drury să le citească. Dorea ca acești oameni, a căror integritate o aprecia în mod deosebit, să nu-l vadă mai bun decât este. A revenit la exerciții menite „să dărâme edificiul trufiei sale“ în anul 1937. Atunci va cere unora dintre prietenii săi, lui Drury, lui Moore, Faniei Pascal, întrevederi pentru a le povesti ceea ce aprecia că sunt faptele cele mai rușinoase din viața lui. Îi scrie în acest sens și lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
trebuie să tușească neapărat. Căderea drastică și apoi falimentul unei mari bănci americane a fost începutul acestei crize care este provocată de cercurile financiare americane sub îndrumarea tacită și prudentă a evreilor. Amestecul american în problemele interne ale statelor independente, trufia Administrație acestei mari puteri va crea pe viitor, posibil până în 2016, mari convulsii politice, dar și un adevărat război al celor care se simt vizați direct de acțiunile sale. Tendința acestor „americâini” care se erijează în creatori ai unei noi
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
judecăți false, măsuri false și alte înșelătorii... A zecea vamă este aceea a geloziei, a zavistiei... A unsprezecea vamă este aceea a mîndriei: a ambiției, prea marii opinii de sine, lipsă de respect către părinți, cler și superiori, mîndrie, îngîmfare, trufie și alte neascultări... A douăsprezecea vamă este aceea a mîniei... A treisprezecea vamă este a ceea a răzbunării... A patrusprezecea vama este aceea a uciderii... A cincisprezecea vamă este aceea a magiei: vrăji, amestec de otrăvuri, farmece, invocația demonilor, spiritism
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ziua Judecății generale". Sfîntul Chiril din Alexandria (decedat la 444) este între primii care vorbește despre vămile cerești unde sufletul este cercetat de cele două părți și calea de urmat după felul și mulțime păcatelor. Primul păcat este cel al trufiei, săvîrșit de îngerul Lucifer care se voia mai presus de Dumnezeu. Va fi alungat din cer împreună cu îngerii care i-au fost alături formînd apoi ceata demonilor. Primul păcat săvîrșit de om este cel al lui Adam și al Evei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Celelalte păcate sînt în contra propriei persoanei și pot avea iertare prin Spovedanie și Pocăință. Citim în Evanghelia lui Marcu 7, 2l-23: "Căci dinăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrînările hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, pizma, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om". "Sufletul, odată ieșit din corpul său - zice Sf. Ioan cel Milostiv (556-619 d.Hr.) - și voind a se sui la cer este întîmpinat de demonii care-l cercetează mai întîi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dantescă combină viziunea greacă, urmînd îndeaproape rigorile creștine. Infernul se deschide cu pădurea întunecată în care, la jumătatea vieții, Dante rătăcește calea și întîlnește fiarele: pantera, leul, lupoaica ce-i zădărniceau urcarea pe colina virtuții. Cele trei fiare simbolizînd: necumpătarea, trufia și lăcomia. Virgiliu, poetul latin îl va salva și-i va fi călăuză prin infern și o parte din purgatoriu. După Poarta Infernului și Vestibulul Infernului urmează cele nouă cercuri infernale, debutînd cu Limbul și Desfrînații și culminînd cu tartorul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Giuseppe Cifarelli). Pedeapsa e mai iute ridicată ca urmare a dragostei celor rămași pe pămînt și care se roagă pentru morții lor. Nu altfel se întîmplă în ortodoxie. Pe măsură ce Dante urcă Purgatoriul, cei șapte "P" - semnul celor șapte păcate: Trufia, Invidia, Lenea, Zgîrcenia, Risipa, Lăcomia, Desfrînarea, sînt rînd pe rînd șterși. În Cîntul XXVII călăuza îl convinge să treacă prin foc, singura cale de a putea continua urcușul și de a accede la Beatrice. Dante, curățat de păcate prin foc
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mare,/ Ca să-i duci a mea suflare./ Gîndule, mergi și-i vestește/ Că iubitul ei sosăște,/ Spune-i să se descernească/ Și să nu mă mai bocească./ Du ochilor drept vestire/ A plînsului contenire,/ Du guriței bucurie/ De sărutări cu trufie./ Sînul, peptul dezvălește,/ Țîțîșoare rumenește,/ Rădică di pi picioare/ Orice feli de-nvălitoare/ Și spune cu îndrăzneală/ C-oi să fac mare năvală". Este, apreciază universitarul bucureștean, o premieră pentru un poet erotic în lirica românească, unul care îndrăznește să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de ani. De acum Înainte, prinsă În plasa cu ochiuri fine a unei disperări bolnăvicioase, biografia lui Drieu va evolua Între polii unei metafizici tulburi: studiul Încrâncenat al religiilor, pe de o parte, iar pe de alta, contemplarea plină de trufie a morții care Îl așteaptă la capătul tunelului Întunecos, pe care Îl sapă el Însuși, cu o benedictină nevoie de a se autodistruge. Nu are nici un regret să se despartă de această lume, din moment ce e un univers decăzut, prăbușit Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
altfel, relativă: În chiar momentul scrierii sale, el vorbește despre un trecut), autorul este Întotdeauna legat de o existență anterioară. El nu poate accede la această utopie a jurnalului: de a refuza cu obstinație trecutul și de a ignora cu trufie orice depășire a limitelor zilei. Claustrat Între două date, uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a timpului. Eșantioane de real Dincolo de astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]