9,257 matches
-
termină bateria. Trebuie să pun la încărcat. Anna: - Spuneam că-mi aprind alții în jur lumânări de plastic. Mă sufocă falsitatea arderii lor, împreună cu cea a lumânărilor aprinse cu bricheta. Fără lemn aprins înainte de nașterea flăcării lumânării, ruga-și îndoaie trunchiul și moare înainte de rostire, de gând... Mama mi-a adus lumânări din ceara albinelor. Pe ele le aprind. Ruga curge lin odată cu trupul lor și sufletul le absoarbe esențele și râde fericit, cântă odată cu notele fugii lacrimii pe suprafața sidefată
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
eleve, studente, monahii, mame, soții de demnitari) era la fel. Ceea ce distingea aceste categorii de onoare era curajul feminin, care prisosea, se revărsa viu. Din contigentul destul de numeros al femeilor celebre arestate sub regimul concentraționar amintim câteva ramuri din marele trunchi al Neamului: familiile Mavrocordat, Ghica, Manu, Sturdza, Cantacuzino, Nistor, Halippa, Flondor, Ianculeț, Iordache, Mărculescu, Mironescu, Cancicov, Brătianu, Steriopol, Moța, Codreanu, Bălașa, Mureșanu, Antonescu, etc. În celebrele închisori, ura stăpânea vidul dureros al autorităților și al brutelor-executante, tortura făcea parte din
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
iarbă și atingând lacătul de pe centura de zale. Dau în marșarier, sar degrabă afară și apuc să văd cum lacătul deschis lăsă liberă vederii o gură de scorbură, apărută de neunde și prin care piciul se strecură prielnic, pierind în trunchiul copacului, după care borta se închise în urmă-i cât ai zice pește! Buimăcit de ce mi se arătase, ridic ochii spre înalt să primesc oblăduirea Domnului pentru așa întâmplare și, ce crezi, mamă, că zăresc?! Coroana străveche, puzderia de frunze
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
și asfințit”, două ipostaze ale macro și microsmosului legate de verticalitatea unui copac, care rămâne nemișcat și viguros, calm și senin în “marea trecere”, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul-mamă și vârful către cerul la care aspiră, din al cărui trunchi de culoare maronie se degajă o lumină pură și vie. Copacul separă și totodată unește două entități, două ipostaze, două moduri de a fi care par a se contopi, anulând sentimentul de tristețe și de frică în fața asfințitului și a
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud numit banca bătrânei după cea care veghea parcă toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre biserică. casă-mbrăcată în haine vechi mereu calde. peste prag Dumnezeu trece la fiecare răsărit și apus. II ca demult
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
bătrâni, ale căror vârfuri i se părea băiatului că ating cerul. „Ce mult aș dori să zbor până acolo!ˮ , gândea viitorul poet. Vara, prin august, când se coceau prunele călugărești, galbene și lunguiețe, se urca în prunul care avea trunchiul aplecat, de parcă îl invita să mănânce pe săturate. Avea doi tovarăși de joacă, amândoi de aceași vârstă, pe Marin, fiul țăranului Stănescu care lucra în grădina de zarzavat și de flori a conacului, și pe Guță al țiganului Zavestea Drăgușin
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
ajutat de el, când ne învăța să călărim pe caii pe care îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne între doi salcâmi pe care îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la cer! răspundeam noi, în cor! Tata era priceput în toate iar leagănele construite de el aveau mobilitate
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
peste costum. El, doar în cămașă, ce-o simți? Sigur îl arde necazul! Oooo! Ce m-am speriat! De ce așa de brusc? O clipită am crezut că s-azvârle. Dar nu, omul s-a așezat doar... Îl percep după mișcarea trunchiului legănându-și picioarele. E semn clar că-i la strâmtoare. Le pauvre! Niște pași cadențați mă fură pe loc. Iau seama la fata ivită. Îmi place! Înaltă și teribil de subțire. Verticalitatea-i, parcă-mi spune, se referă nu doar
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Acasa > Literatura > Proza > COPACUL Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului La tăierea pomului, stâlpii rezistenței, s-au clătinat. Căderea trunchiului de sute de ani, a făcut să zboare porumbeii poposiți pe acoperișul caselor, au alergat în disperare pisicile și câinii, și orice ființă vie s-a zguduit rămasă fără cântec, strigăt sau vorbă. Totul a amuțit lăsând doar sunetul unui
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
zboare porumbeii poposiți pe acoperișul caselor, au alergat în disperare pisicile și câinii, și orice ființă vie s-a zguduit rămasă fără cântec, strigăt sau vorbă. Totul a amuțit lăsând doar sunetul unui fierăstrău mare aducător de moarte. Am privit trunchiul chinuit și am auzit prohodul intonat de cerul îngreunat de nori. Au tăit copacul din fața ochilor mei. L-au desfăcut în cercuri dând frâu liber furtunilor să se arunce cu forța peste curți și case. Am văzut lacrimile tulpinilor mici
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
unindu-se cu cele ale celor trei puternice crengi. Si s-au prăbușit aripile copacului care-i duceau frunzele către razele soarelui. Si sunetul a făcut să răsune în stradă ca un urlet de durere a unei inimi zdrobite. Sfâșiat trunchiul singur a rămas ciuntit, și-mi privește fereastra cu ultimile lui suflări. De la mine veneau în cascade admirația și iubirea. Ii dădeam binețe în fiece dimineață si mă lăsam încântată de verdele lui imaculat. Anul acesta parcă a simțit el
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
Apoi, au obosit și i-au lăsat doar tulpina groasă fără viață, la vederea celor ce trec și se îngrozesc de zbuciumul nemângâiat. Au doborât copacul din fata geamului meu. Privind ce a rămas din el, doar rădacina și ceva din trunchi, lacrimile mele îi vorbesc încă în fiecare zi. Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani a locurilor. Si cui să-i pese oare de un singur copac? Hienele s-au napustit peste copaci și păduri, și
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
biscuiți, Țuchi ar mai fi dorit să se dea jos prea repede, așa că porni pe urmele de cenușă care se depărtau de acel loc. Nu era prea greu să urmezi calea pe care apucase vrăjitorul, atâta timp cât zăpada se topise și trunchiurile brazilor purtau urmele unui foc proaspăt. În curând, drumul pe care îl urmau se închise în fața unei stânci imense. - Asta nu era aici înainte, strigă supărat Fulgușor! - Țuchi a văzut! Stânca deschide, iese vrăjitorul! Glasul ascuțit al țupândăului se auzi
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
se ridicase din senin, agățându-l pe micuț de tavanul întunecos. - Ajutooor! Ajutoooor! Țipetele țupândăului se împrăștiară în ecouri de-a lungul galeriilor. Cocuța scoase din pălăria ei înaltă un cuțitaș, se cățără pe peretele stâncos ca și cum ar fi fost trunchiul unui brad și reuși să taie legătura plasei. Țuchi se prăbuși pe pământ cu țipete ascuțite. - Perfect, s-a zis cu elementul-surpriză, mormăi Fulgușor. - Nu te agita, oricum urmărim un vrăjitor, nu un om obișnuit, așa că nu ne putem baza
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
-ți obrazul, Să simți cum din palmele mele Topesc dinăuntru-ți necazul, Punându-l în bolul cu stele. Nu-mi ești niciodat’ prea departe, Te-aș țese-ntr-o mie de flamuri Și simt cum din mine faci parte, Cu trunchi, si cu frunze, si ramuri. Preumblă-te veșnic prin casă, Privește-n oglindă, privește Cum iarnă din tine se lasă, Cum vară din mine te crește... Te rog să deschizi și cămara În care-am păstrat necuvinte, Și-acum, potrivește
LAMPA STINGE AMORȚEALA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370035_a_371364]
-
din 14 aprilie 2015. Toate dicționarele consultate compară rom. copac cu alb. kopaç, lăsând să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau, mai curând, că este moștenit din substrat. Dar în albaneză kopaç înseamnă „ciot, buturuga, buștean, trunchi de arbore“. Cei ce-1 consideră autohton se referă la rădăcina i.e. *kep -„cioplesc pietre, tai“, cf. gr. kopto „sap, tai“, v.sl. skopiți „a tăia în bucăți“, lit. kapoti, let. kapat „a toca, a tăia mărunt“ etc. (istoria cuvântului la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
a tăia“ este îndoielnică (TILR, ÎI). Să presupunem că privim un arbore singur în mijlocul unui câmp. Este evident că este un copac. Dacă îi tăiem toate crengile lăsând numai firul pomului acesta nu mai e copac, ci un stâlp, un trunchi. Așadar copacul e copac, nu pentru că se sapă ori se taie, ci pentru că are crengi ce ... Citește mai mult Toate dicționarele consultate compară rom. copac cu alb. kopaç, lăsând să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
ce ... Citește mai mult Toate dicționarele consultate compară rom. copac cu alb. kopaç, lăsând să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau, mai curând, că este moștenit din substrat.Dar în albaneză kopaç înseamnă „ciot, buturuga, buștean, trunchi de arbore“. Cei ce-1 consideră autohton se referă la rădăcina i.e. *kep -„cioplesc pietre, tai“, cf. gr. kopto „sap, tai“, v.sl. skopiți „a tăia în bucăți“, lit. kapoti, let. kapat „a toca, a tăia mărunt“ etc. (istoria cuvântului la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
a tăia“ este îndoielnică (TILR, ÎI). Să presupunem că privim un arbore singur în mijlocul unui câmp. Este evident că este un copac. Dacă îi tăiem toate crengile lăsând numai firul pomului acesta nu mai e copac, ci un stâlp, un trunchi. Așadar copacul e copac, nu pentru că se sapă ori se taie, ci pentru că are crengi ce ... XXIV. ORIGINEA LIMBAJULUI. SÂNGE/THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD., de Ion Cârstoiu, publicat în Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015. Am vorbit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
2015 Toate Articolele Autorului TABLOU DE TOAMNĂ Am înmuiat penelul în azur, Din rădăcini de negru să înalț Copacul sfredelindu-se spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea e la fel, Iar crivățul înspre apus întruna o destramă
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
deloc leul fioros care a venit în apropierea sa, atras irezistibil de mireasma pielii ei delicate. Dacă Ly nu l-ar fi împușcat rapid, femeia ar fi fost victimă sigură a animalului sângeros. Iar șarpele impresionant, care se încolăcea pe trunchiul copacului secular i-a plăcut Violetei atât de mult, încât s-a apropiat inconștient de mult de el, să-l admire. Ĩi părea o apariție fantastică ... dintr-un basm pe care-l citise în copilăria sa... - Ai grijă Violeta, pitonul
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii române Nu-i în lumea ast-atâta foc Jar de maci în trunchiuri de cuvinte Auriu din lanuri prinse-n joc Cu albastrul cerului, cuminte, Ca-n tărâmul lui Zamolxe, vechi Unde spiritul în veci nu moare Limba noastră, giuvaer străvechi, Cu safire dăltuite-n mare, Limpezită-n roua munților Răsădită-n lutul
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
în sinea lui, că poate, Ca și stejarii, falnic să devină. Și s-a-nălțat spre cer cu bucurie, Dorindu-și, cu putere și ardoare, S-atingă-o rază caldă, aurie Din nesfârșita și albastra zare. Dar, la un timp, copacii din pădure, Cu trunchiurile drepte și semețe, L-au îngrădit și-au început să-i fure Din razele-aurii, din frumusețe. Nu-nțelegea, sărmanul, ce se-ntâmplă, Cu el, în jungla-ceea, ce-o să fie? N-or să-l mângâie razele pe tâmplă, Când toți copacii
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
aruncară în apele învolburate ale râului. Înviorați și cu trupul curat, mâncară ce rămăsese din toiul nopții și savurară ultimele picături de vin. Își ridicară tabăra și se pierdură în pădurea de brad pe cărări de munte printre izvoare, cascade, trunchiuri răsturnate de vânt și furtună sau stânci rostogolite de pe țancurile cele mai înalte. Urcară piscuri împădurite, străbătură goluri alpine unde privirea le rămase încântată de panorama ce se desfășura până la orizonturile cele mai îndepărtate. Ocoliră prăpăstii amețitoare, colțuri stâncoase, coborâră
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
Dintr-un periplu aberant. În prag de toamnă Agățate de vânt mai cântă-n surdină Strunele din ramuri. Prin frunze se-ndrugă Chemări adresate anilor lumină S-adune dorințe la ceasul de rugă Razele sărace punctează haotic Drumurile-ascunse spre soare-apune. Trunchiuri răzlețite, coloane-n stil gotic, Străjuiesc cărarea spre abstracțiune Tăceri mormântale cheamă la repaos, Freamătul pădurii e purtat de vânt, Cântece de vrajă pornite din haos Mă lasă de strajă, singur, pe pământ Verdele pădurii protejat de boltă Îmi pavează
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]