1,961 matches
-
din Central Park. Ajung într-un minut la locul accidentului. Terminat. - S-a înțeles, 5885. Terminat. Sachs acceleră către fundătură și parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs acceleră către fundătură și parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cunoscut de cei ai locului ca fiind unul bun pentru pescuit. Consumaseră ceva alcool, dar îndeajuns de puțin pentru a-și păstra sobrietatea și pentru a putea oferi câteva indicii despre ce văzuseră mai devreme. Mașina apăruse cu viteză printre tufișuri și aterizase direct în râu. Cu toții văzuseră un bărbat pe scaunul șoferului și erau siguri că nu sărise înainte de a plonja în râu cu tot cu automobil. Sachs luă scurte declarații de la Carlos și de la prietenul său, cei doi vagabonzi care locuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mașina, spuse Rhyme. Din râu? Cum? - A, chestia aia? spuse el relaxat. Trucul cu mașina scufundată? Nu am fost în mașină în acel moment. M-am dat jos din ea când încă era pe stradă și m-am ascuns în tufișuri. E un truc simplu: geamurile erau închise - pentru ca martorii să nu vadă clar ce e înăuntru - și mi-am lăsat pălăria pe spătarul scaunului. Eram doar în imaginația publicului. Nici Houdini nu s-a aflat în multe din camioanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Roland își aminti de un episod când mersese la vânătoare cu tatăl său, la mlașina Great Dismal din sudul Virginiei. Fuseseră atacați atunci de un porc mistreț, iar tatăl trăsese în animal, fără a-l omorî însă. Dispăru înapoi în tufișuri. Bărbatul oftase atunci și spusese: - Trebuie să mergem după el. Nu-l putem abandonat rănit, cum e. - Dar a încercat să ne atace, protestase copilul. - Fiule, noi am pătruns în lumea lui. Nu el într-a noastră. Dar nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pune că trebuie să-l găsim, chiar dacă ne va lua o zi întreagă. Nu l-am ucis din prima și acum este de două ori mai periculos pentru oricine va mai trece pe aici. Privind în jur, la miile de tufișuri, stufărișuri și păpurișuri, întinzându-se pe câțiva kilometri, tânărul Roland spuse: - Dar, tată, ar putea să fie oriunde. Tatăl lui începu să râdă. - O, nu-ți face griji că nu îl vom găsi. Ne va găsi el pe noi. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de viața mereu agitată de aici, de la poalele Ceahlăului. Urcând o treaptă mai sus, cămașa vegetației alpine acoperă umerii albi și goi ai muntelui, fiind parcă o pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și ienupăr să tulbure turnurile de catedrală ale muntelui. Spre piscurile albicioase, puternice miresme de aer curat îți inundă sufletul; te simți parcă în edenul divin, inima fiindu-ți plină de o bucurie nemaiîntâlnită și de o adâncă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vânturi, pe când nebunaticul meu prieten nu mai avea stare. Ei tot șușoteau, dar nici că-mi păsa. M-am întins acolo lângă ele și am ațipit. Apoi m-am trezit și i-am observat pe prietenii mei departe, într-un tufiș, culegând niște flori. Au venit lângă mine și mi-au spus că m-au văzut dormind, dar nu au vrut să mă trezească. Ne-am uitat la ceas și am văzut că era târziu, așa că am plecat acasă. Dar nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul lăcrămioarelor, zborul multicolor al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-a pătruns pe sub guler, un vânt cald, că trecusem linia invizibilă pe care noi, cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la granița cu Bulgaria. Câțiva dintre securiști au coborât discret trei cutii cu “Busuioaca de Bohotin” din spatele autocarului, iar unul dintre ei m-a delegat să merg la vameș și să-i comunic că i s-a lăsat ceva “în tufiș”, deoarece eu eram singura care vorbea fluent câteva limbi străine. Lăură trecu “misiunea” cu bine și se întoarse cu parolă “liber la trecere”. Autocarul demara imediat, străbătând ținutul arid al vecinilor bulgari, apoi în zori se înscrise pe autostradă care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
gata... Lăură s-a înmuiat toată,sângele îi fierbea în vene, ar fi vrut să-l troznească în moalele capului, dar mâna dreaptă îi era imobilizata, iar în stânga ea nu avea mare putere. Observa o creangă plină de spini lângă tufiș, se aplecă și o ridică rapid ,proiectându-i-o individului în plină față de mai multe ori la rând. Sângele începuse să-i năvălească individului pe ochi, pe nas,pe obraji, arată exact ca o mască, dar el nu renunța nicidecum
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai mult decât pot exprima cuvintele cu sau fără zei. Lăură găsea această țară extraordinar de frumoasă. Nu putuse însă să nu remarce frumusețea apolinica a bărbaților greci, în antiteza directă cu urâțenia femeilor. Toate bordurile străzilor erau străjuite de tufișuri stufoase de oleandru frumos colorat. Și în plus, marea era în permanență îmbrăcată în culoarea cerului senin de vară, iar nisipul plajelor era auriu că soarele.... De jur împrejur, în depărtare, se zăreau vârfurile semețe ale munților. Lăură se plimbă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
va lua la oraș, și fratele meu sărea într-un picior și striga, super! Două case! în timp ce eu o priveam înfricoșată pe mama și apoi am început să alerg, să fug de vestea aceasta, să mă ascund de ea printre tufișurile din jurul piscinei, deodată simt o împunsătură în talpa piciorului meu gol și strig, mami, mi-a intrat un spin, tata aleargă spre mine și mă ia în brațe, în ciuda faptului că avea spatele paradit și nu avea voie să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acul va rămâne pentru totdeauna înăuntrul meu, dar ea, cel puțin, a murit, în vreme ce tu te gândești la viața pe care o vei duce acum, după ce m-ai mușcat, apoi mă ridic și sar într-un picior, ținându-mă de tufișuri și de scaunele pliante, cad în apă și mă scufund cu gesturi sălbatice, semănând în jurul meu lacrimi, încerc să îmi țin respirația, văd ca prin ceață cum peste puțin timp îmi vor scoate trupul mort din apă, este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adăpost la noi, iar el îi întinde o cursă, amenințând că o va omorî dacă va da copilul, mai erau și părinți care își căutau aici fetele dispărute de acasă după ce își pierduseră fecioria, dar nimeni nu se ascundea în tufișuri, doar o tânără de pe cealaltă parte a drumului, nu departe de mine. Privesc imediat spre partea din mijloc a trupului ei, să văd dacă nu cumva acolo crește secretul ei cel rușinos, dar nu văd nimic, însă asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, a adormit pe canapeaua din salon, spinarea lui lungă și îngustă ne privește sceptic, picioarele lui goale s-au cuibărit unul în celălalt asemenea unor pui de pisică rămași orfani. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" Ce caut eu aici printre tufișuri, ezitând în fața ușii, aproape că apăs clanța ca să intru, dar îmi retrag mâna din nou, pornesc în susul străzii, mă întorc pentru o clipă la mașină, ca și când aș fi uitat ceva, încerc să îi dau șansa de a mă chema, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a îndemnat să ocup o funcție de perspectivă la Televiziunea Moldovenească. În ziua de 30 august 1991, am plecat pe la 3 dimineața spre Chișinău, am trecut granița pe la 5, ne-am oprit pe traseu la o pădure pentru un popas de tufiș. Eram pe margine eu, Florin Muștiuc, Grigore Avram, Alexandru Poamă. Ca o vijelie au venit cam peste noi niște rakeți, cu automate și cu mașini puternice. Aproape toți am făcut în pantaloni de frică, dar ăștia nu prea aveau idee
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ți-a plânge iapa de milă. — Să fie precum zici, cinstite tătar, răspunse spătarul. Când tot alaiul tătărăsc și-al proaspeților prizonieri pătrunse în tabără, hanul cel tânăr, sora sa Huruzuma și cei doi călugări moldoveni se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Casele din jur erau înalte și înguste; mașinile erau blocate pe ambele părți ale străzii, strânse mai tare ca blugii pe fundul unui zidar. Era timpul să acționez. Liniștită, am hoinărit în josul străzii și am intrat în grădini. Copacii și tufișurile aveau un frunziș bogat și protector. Am ales o bancă așezată cu spatele către casă și m-am așezat. Aici era liniște, chiar dacă eram foarte aproape de strada principală; dacă cineva ar fi ieșit din apartamentele din spate aș fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uit la întoarcere. Începusem să recit toate poezioarele umoristice absurde care îmi treceau prin cap, ceea ce m-a ținut ocupată o vreme. Apoi am auzit pe cineva pe stradă. M-am aplecat în față și am tras cu ochiul prin tufișuri. —Tom? am spus neîncrezătoare. Ce faci aici? Tom s-a oprit din drum, părând la fel de surprins să mă vadă precum eram și eu să-l văd. —Locuiesc pe următoarea stradă, mi-a răspuns. Dar tu ce faci pe aici? Comunici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
își luă zborul. M-am uitat după el, mintea elaborându-mi planuri de salvare, uitând complet de Simon Grenville și de întâlnirea lui misterioasă. În spatele meu s-a închis o ușă. M-am uitat pe furiș, cu atenție, printr-un tufiș. Simon cobora ușor scările, lăsându-mi destul timp să îi analizez bine chipul. Nu mai era preocupat, ci ușurat, eliberat de griji, de parcă primise niște vești nemaipomenite; părea mai fericit decât îl văzusem eu vreodată. M-am uitat la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu plângea c-o durea - după atâta amar de durere de-o Îndurase de la porcul de câine al lui Macarie, el o stricase, sărmana. Dac-ar fi venit la mine - să fi venit la mine, să mergem noi doi În tufiș - eu n-aș fi făcut una ca asta, să-mi fi dat un castel numai și numai de aur, cu cal cu tot! Eu țin la Duda: aș fi mângâiat-o, n-aș fi desfăcut-o și m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase și o bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a apărat - ca mama? Și măcar de-ar fi arătat supărată după jaf, dar ea nu; nu plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cine se putea apropia de fiara sălbatică? După ce-au căzut multe bombe și plunghi, Moș Iacob a băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot. L-a crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști care-i Înaintele. Mama i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]