1,983 matches
-
Fortuna Nord spuneau mereu același lucru: Viața merge mai departe, viața merge mai departe... În afară de asta, grupul îndoliat se vedea înconjurat de pietre de mormânt din diabas, marmură de Silezia, calcar și granit belgian, care stăteau printre gardurile vii și tufișuri și ar fi putut proveni, toate, din atelierul Göbel, chiar dacă starostele calfelor Korneff și cu mine duseserăm în câteva din satele învecinate, dar niciodată în Oberaußem, și fixaserăm în dibluri pe socluri pietre de unul până la trei locuri, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu ea deasupra În tufiș, și oftează. Cei doi sînt enervați de oftatul lui și-l urmăresc cu un Kawasaki pînă cînd eroul penetrează prin zid. Apoi personajul se plimbă Împreună cu naratorul, se uită la televizor, Îl latră cîinii (animalele au o atitudine ambivalentă În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tipul ăla, șoarecele din emisiunea lui Dieterling? — Ba da. — Păi... ăă... de ce-l urmărești? — Deținere de brînză de contrabandă. *** Chez Mouse: casă veche, În stilul provincial franțuzesc, dar dotată cu toate noutățile pe care le poți cumpăra cu bani - reflectoare, tufișuri ornamentale tunse artistic... plus Moochie și restul trupei lui Dieterling. Pe alee două mașini: mașina decapotabilă de pe Hamel și limuzina Packard Caribbean a lui Billy Dieterling - unul din accesoriile serialului Badge of Honor. Jack supraveghea apartamentul, puțin cam speriat: poponarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nite Owl: ca polițist, obișnuia să bată cafenelele de noapte, de obicei ca să mai capete ceva de haleală. Probabil că se afla la Nite Owl la ora 3 noaptea pentru că dulcea Lucy pusese stăpînire pe el. Risca să doarmă prin tufișuri, iar Nite Owl i s-a părut un loc călduț și primitor. Bud se duse cu mașina pînă la secția Hollywood - cu Inez În gînd, alături de Dudley și Dick Stens. Intuiție: Inez a Încercat să se ridice de pe brancardă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
adusese lanterne, lopeți, detectoare de metal. Le ceruse la cei de la Comunicații să transmită un apel public: martorii Împușcăturilor de la Griffith Park erau rugați să vină să identifice trăgătorii. Locațiile din rapoarte erau hașurate: numai pante abrupte și pline de tufișuri. Oamenii săpară, smulseră arbuști din rădăcini și baleiară zona cu niște chestii care făceau tic-tic-tic. Găsiră monede, cutii goale de conserve, un revolver de calibrul 32. Orele veniră și se duseră. Soarele Începu să-i bată direct În creștet. Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu știam că... eu doar... N-am vrut să te sperii, Tabs. Dar... — Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zăpușeala lipicioasă a orașului. Privind în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu-mi golisem nici sânul stâng și-mi mai rămânea dreptul. Apoi am auzit o voce de femeie vorbind pe un ton animat, o voce care impunea autoritate prin căldura ei: —Domnilor, de ce nu vă duceți dumneavoastră să profitați de tufișurile din jur? Acesta este unul dintre avantajele biologice pe care le aveți față de noi, doamnele. Am o bănuială că doamna Reddy are mai multă nevoie de toaletă decât dumneavoastră. Vă mulțumesc mult. Când am ieșit, zece minute mai târziu, Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Beach din Mustique, dar asta-i cu totul altă poveste. Două ore mai târziu, conduceam micuțul Renault Clio de împrumut către satul nostru, Stibbly, la care se poate ajunge doar pe drumuri de țară înguste, întortocheate. Drumul era plin de tufișuri de hasmațuchi și muri sălbatici care se frecau de ferestrele laterale ale mașinii. Britanicilor nu le place nimic tăiat scurt, îngrijit, nici arbuștii, nici unghiile. Am trecut pe lângă ferme cu zidurile gata să se prăbușească și prin sătucuri cu case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
du Cap-ul. Nu e. Nu voiam să mai pun vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă de lemn, unde poteca se bifurca. Sub mine, un râu își croia drum printr-o mică vale presărată cu tufișuri și pâlcuri mițoase de oi. Departe, la dreapta, distingeam hambarele și clădirile-anexă ale fermei. La stânga, o casă mare se ițea la capătul unui teren plantat cu iarbă și pomi. Castelul Swyre, mi-am zis. Ferma alăturată trebuie să facă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe bancheta din spate a Citroënului. Cam pe la a șasea vilă, una dintre cele mai vechi proprietăți de pe bulevardul central nord-sud, am descoperit În portbagaj o pătură, pe care i-am ținut-o lui Crawford, cînd s-a Întors din tufișuri, ca să Înfășoare În ea vasul Ming pe care-l ducea sub un braț și suportul din lemn de trandafir de sub celălalt. El m-a bătut Încurajator pe umăr În timp ce vîram colțurile păturii pe sub comoara piraților, plăcut surprins să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și cu blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului: din tufișurile spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri scălâmbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
convulsiv în mâna dreaptă mânerul rece al baionetei de la șold. Îmi pare rău pentru tine soldatule, din păcate doar o singură umbră va rămâne sub bătrânul felinar." Șerpește, fără ca cel mai mic zgomot să-i trădeze prezența, înaintează precaut. Desface tufișurile joase cu pieptul, lăsându-se indiferent plesnit peste față de crengile înghețate și fulgii reci. Ca un adevărat animal de pradă, micșorează distanța într-un mod măsurat, fără să se grăbească. Deprinsese acest talent de la un dezertor ucrainean, fost cercetaș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de durere, pe care ecoul le împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copacii care mărginesc șoseaua. Luna dispare ascunsă de un nor străveziu și întunericul nopții se transformă într-o beznă ciudată, albăstruie. Răsărit pe neașteptate în fața lor, un post german de pază este lichidat din mers, cadavrele dispar repede, ascunse în tufișuri. Tăcuți și invizibili, atacatorii pătrund în câmp deschis. Instinctiv, se opresc cu toții, fără nici un ordin. Ascunși până atunci în relativa siguranță a pădurii, își dau seama că de acum înainte nimic nu-i mai protejează. Sunt expuși total. Culcați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
texturi diferite, chiar și în cadrul aceleiași lucrări. În "Peisaj la Wargemont" (1879), artistul folosește trăsături uniforme de penel pentru a crea o combinație amețitoare de verde, mov și albastru... În "Rafala de vânt" (1872), penelul urmărește linia ierbii și a tufișurilor care se îndoaie și se întrepătrund pe o colină, în bătaia vântului.... Uneori Renoir pictează cu delicatețe și claritate ce aduce aminte de ucenicia sa ca decorator de porțelanuri. Alteori - "Valul" - stoarce pigmentul alb direct din tub pe pânză, redând
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
Copaci pitici. Arbuști. Ceva care arăta a iarbă. Probabil acesta fu primul gând care-i veni - o seră mare, la bordul acestei nave uriașe. Făcu alte înregistrări fugare - tavane înalte, uși pe jumătate ascunse, zeci de uși, parțial vizibile în spatele tufișurilor. Ușile se aflau în capătul îndepărtat al grădinii. În mijloc, mai la stânga - zărită în fugă - se afla un ochi de apă. Un bazin? Nu putea fi sigur. Pentru că. aproape în același moment în care el și ghidul său trecură pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
capacitatea, aceasta fusese deja demonstrată. Analiza sa rapidă fu întreruptă. Pași. Întoarse capul, odată cu Neggen. Și văzu că o femeie, îmbrăcată tot cu ceva asemănător cu o togă, se apropia dinspre o clădire lungă, joasă, care se putea zări printre tufișurile dese aflate în direcția aceea. Judecând după vârstele pământene, ea părea să aibă cam patruzeci de ani, aceeași vârstă pe care o arăta și bărbatul. Femeia se opri cam la trei metri într-o parte, pe scările care urcau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cam de patru sute de picioare care se întindea pe o distanță de câteva mile, pierzându-se în dreptul unui oraș de forme solide, galben-maronii: clădiri, presupuse el. De fiecare parte a acelei străzi drepte se aflau copaci. Și o perdea de tufișuri ascunzând vederii alte clădiri joase, care presupuse că erau locuințe. Totul părea... altfel. Nici Pământul, nici Venus, nici Gorgzid, nici alte locuri cunoscute. Gosseyn acceptă ideea că se află pe o altă planetă locuită de oameni, undeva în galaxia Căii Lactee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
autor dement. Toate chipurile care mă chinuiau pe stradă primeau un nume, corpurilor slute li se atașa o identitate, un act oficial, cu adresă și număr de telefon, așa cum i-ai face o carte de vizită unui urangutan într-un tufiș. Consultam cu voluptate lista nesfârșită a ratării congenitale și alegeam exemplarele rare, crema defecțiunii umane. Apoi sunam: „Doamna Muscă?“ „Da.“ „Aici domnul Plici!“ Sau: „Domnul Bucă?“ „Da.“ „Doamna Bucă este acasă?“ „Da.“ „Înseamnă că tot curul e-acasă!“ De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să-l pupe pe-obraji, pe nas, pe ochelari; unde găsea un loc liber, îl ștampila. Eu turbam după tufiș, cu garoafele-n mână. Se pleoștiseră și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia i se dă cu piciorul de la prima întâlnire. Gutuia asta proaspătă și ispititoare, îmbrăcată ca la concert, ne juca o festă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă mai permit accesul public în incinta palatului. Oricum, bănuiesc că locul mișună de tipi înarmați, cu mâinile-n buzunare și microfoane după ureche, ca-n filmele americane.“ „Cam așa ceva. Sunt camere de luat vederi peste tot, până și în tufișuri. Tu te uiți la expoziție, ei se uită la tine. Îți iau și buletinul, îl primești înapoi când ieși. Poliție zdravănă, nu glumă.“ Am tăcut amândoi, nu pentru că ne-ar fi speriat poliția președintelui, ci pentru că trebuia să mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verificări în serie pe-o singură direcție, ca la ora de literatură. Băieții demarau din Udriște sau Candiano, se-aglomera orașul de bastoane și chipiuri, mai ales seara. Echipajele pândeau după colț, hoțește, în unghiurile moarte ale intersecțiilor sau după tufișuri, cu Passat-urile combi ca niște castraveți albi spoiți pe burtă cu tricolorul. Planul de-amenzi era sfânt, pe zone, categorii și interval orar. Între orele cutare și cutare, 10 amenzi pentru centură, 8 pentru telefonul mobil. Nu conta ce făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]