1,575 matches
-
clătinând din cap și lăsând ziarul din mâini. Dawn și-a dat și ea demisia? — Da. Se pare că ea a fost cea care a condus răscoala. Am invitat-o și pe ea în seara asta, dar pare încă destul de tulburată. O s-o aducem la următoarea întâlnire. Bravo ei! În sfârșit, Dawn ajunsese la limită. — Dumnezeule, îți poți imagina cum e acum acolo? În ciuda căldurii de vară, am simțit un fior traversându-mi trupul. — Se merită unii pe alții, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De fapt, inițiala prenumelui meu, Daniel, și numele întreg, Petric, dar în clipa aceea nu bănuiam că avusesem un frate, care se chemase Dinu. Am plecat acasă destul de tulburat, dar hotărât să nu suflu o vorbă despre descoperirea mea. În săptămânile următoare am pus tot felul de întrebări ocolite rudelor și vecinilor, fără să mă dau de gol, până ce am aflat adevărul. La drept vorbind, nu înțeleg prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a așezat la locul lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule: nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ținea un jurnal pe care nu-l predase la arhivă. Cei care-l căutau, negăsindu-l, fiindcă jurnalul se afla acum la mine, se enervaseră și lăsaseră cărțile răvășite, aruncate pe jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. — M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. — Și? — M-au întrebat dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
blestemată în care plecați. Auta socoti că vrăjitorul urmărește să-l sperie pentru a-i stoarce vreo făgăduială sau vreun hatâr. Totuși, își ridică ochii spre fața lui și i-o urmări: arăta într-adevăr îngrozită. Tela urmă cu glas tulburat: - Dincolo de oază au stat ieri niște oameni și niște robi. Zeul a trimis atunci suliți de foc. Au căzut la două sute de pași de ei, nu i-au nimerit. Dar asta a fost numai o amenințare. Oamenii și robii au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adevărurile firii! Dar înțeleptului Tefnaht îi plac mai mult cântărețele răsăritene, pentru firea lor zvăpăiată. Marele Preot era mânios și nu încerca să-și mai ascundă sufletul de ochii și urechile lui Auta. Dacă sclavul n-ar fi fost prea tulburat, ar fi zărit în ochii Marelui Preot și o ușoară luminiță de îngrijorare care sclipi o clipită și se stinse numaidecât sau numai fu acoperită ca să ardă nevăzută de nimeni. Auta ridică ochii după un răstimp și-l văzu pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
roșie a războiului. Arătând cu degetul spre ea, străinul roti apoi mâna prin încăpere. Pe urmă, străinul deschise un soi de dulap din peretele rotund și scoase o placă subțire neagră, pe care bătrânul o luă cu mâini tremurătoare și, tulburat, o scăpă. Se făcu palid și nu îndrăzni să se mai uite jos, dar străinul se aplecă și o culese, dîndu-i-o din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toate și priveau cu umilință pasărea minunată a zeului oprită mai sus de ei, pe umărul muntelui izbăvitor, Iahuben și Auta începură să le dea arme. Cei trei străini stăteau mai la o parte și, sprijiniți de stânci, se uitau tulburați. Bătrânul Agbongbotile se apropie smerit de Auta. Pielea obrajilor lui, zbârcită și neagră, era jilavă de lacrimi. Cu mâinile obosite apuca aerul, nehotărât și sfios, până când Auta înțelese și îl îmbrățișă. Atunci bătrânul nu se mai sfii să plângă în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robilor și n-a zis nimic. Mpunzi auzise însă de la niște slujitori că Nefert, care este preoteasa Zeiței Lunii, ar vrea să-i vadă pe zeii din turnul de argint. - N-ai văzut-o niciodată pe Nefert? îl întrebă Auta tulburat. - Am văzut-o numai când a fost în casa robilor. Se spune că noaptea, când răsare luna, se plimbă prin grădină numai cu câteva roabe, dar eu n-am văzut-o. Neștiind alte vești, Mpunzi își luă rămas bun de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Chiar pot pleca? Am crezut atunci că glumești. Hor îl privi aspru și-i spuse: - Hai să plecăm. Poate liniștea dragostei îți va fi de folos. - Dragostea nu e liniște: când femeia iubită nu e lângă tine, ești tulburat, și tulburat ești și când este alături! îi răspunse Auta, dar porni către mica luntre; cârmaciul aștepta, râzând. Luntrea ajunse, firește, repede și apoi se roti de câteva ori deasupra grădinii palatului. Copacii înalți o împiedicau să se așeze. Găsiră cu greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu îndrăznea să-i tulbure. Dar cârmaciul îi trezi din această visare: - Trebuie să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veți duce să spuneți acestor oameni din afara zidurilor să plece. Căutați să ajungeți acolo seara. Prietenul nostru are ce trebuie... Ia și tu asta! și îi întinse înspăimîntătoarea țeavă albastră. Uh rămase în luntre. Auta și cu celălalt străin plecară tulburați. Și cei doi au sosit în Sodoma către seară. Iar Lot ședea în poarta Sodomei. Cum i-a văzut, s-a sculat să-i întîmpine. Și, privind din nou hainele argintii pe care le mai văzuse, bănui că aceștia doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În East Sussex, a scris cel mai bun roman publicat vreodată despre războiul civil american deși, la vremea respectivă, el nici nu se născuse măcar. Henry are cel puțin o experiență limitată a războiului, după ce În tinerețe a fost spectator tulburat și neliniștit, scutit de a lua parte În urma unei obscure afecțiuni a coloanei, dar cu doi frați mai mici care au luptat cu vitejie de partea unioniștilor. Nu avea să uite niciodată vizita pe care i-o făcuse lui Wilky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fugă cele câteva sute de metri pe West Street, de la Lamb House. — Burgess, trebuie să vii, spuse ea. I s-a făcut rău lu’ domnu’ James. Burgess nu era surprins. De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de oaspeți, În seara aceea, Își amintește că Henry s-a oprit la Cork pe drumul Înapoi spre Anglia, după ce asistase la ultimele zile de suferință și apoi la Înmormântarea mamei sale, În 1882, deci poate că, În mintea sa tulburată, există o legătură Între Cork și moarte. Soțul ei, marele psiholog care a lansat expreisa „fluxul conștiinței“, ar fi manifestat interes față de acest exemplu de asociere de idei și lui Alice Îi pare rău că nu i-l poate relata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
memoria lui Kiki, pentru Harper’s. — E minunat, Henry, spuse ea. Aștept cu multă nerăbdare să Îl citesc. Porni pe drumul cel mai scurt către câmpie și, de acolo, spre Banca Confidențelor. Acolo se așeză, pentru a-și liniști gândurile, tulburate mai Întâi de emoția Înmormântării și apoi de intervenția lui McIlvaine, cam brutală, ce-i drept, dar incontestabil interesantă. Cel mai bine vândut roman din toate timpurile! Fenomenul Trilby devenea tot mai inexplicabil, cel puțin din perspectiva analizei literare. Aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
n-am. Ție ți se pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la fostul etaj întîi, necunoscuta adăposti cubul de chihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul măsliniu al buzunarului, în loc să-i domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă, aceluiași cub, nuanța atotînvăluitoare de coniac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fața pergamentoasă în interiorul cabinei, unde noi patru, eu, terchea-berchea, prietena mea și prietena lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența, se retrase, aplicându- și vicleana strategie a căror victime
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un minut în concentrare, își lepădă, cu delicatețe, pe noptieră, pipa și ochelarii. Și ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane. Și îi explică, folosindu-se pentru prima dată atunci de o voce neobișnuită, îngroșată, tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le ține încrucișate sau îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-un pumn. Hârtia, ocrotită pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o importunăm cu nici măcar vreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!... Adăugă totuși (cu ochii, pe covor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca de pe o strună de violoncel. Sub ochii noștri amuzați și seduși, Mircea Martin se transforma într-un marchiz, a cărui probitate, eleganță, demnitate, curaj, cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu o soție căreia, de luni de zile, nu mai reușești să-i atingi măcar mâna. - Atinge-i-o ! - Păi, cum s-o ating?! - Du-o la o petrecere, danseaz-o, îmbat-o! Când e puțin amețită, cântați împreună. Dacă o simți tulburată, treci direct la refren și semnalizează-i sub masă. Când ajungi acasă și este sub duș, calci ușa-n picioare, și intri peste ea. - Și dacă se sperie? Și dacă leșină? - Nu-i nimic, te va chema tot pe tine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul părea tulburat. — Ce s-a mai întâmplat acum? Tonul Fionei îi exprima exact gândul: că Belinda era o isterică în căutare de atenție, care e chitită să le dea viața peste cap la modul cel mai serios cu putință. Numai că expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu pasiune un copil care să-i aparțină din punct de vedere biologic - întrebarea care se punea era: cât de pregătită era să se sacrifice numai ca să-l păstreze pe Nick? În clipa aia, Susan se simțea însă mult prea tulburată emoțional ca să ia o decizie. — Deci, ăsta e răspunsul tău pentru totdeauna? Vocea i s-a voalat din cauza lacrimilor născute din dezamăgire și frustrare. — N-o să încercăm niciodată să avem un copil al nostru? Nick i-a văzut lacrimile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]