1,827 matches
-
forță a voinței. Și scotea în evidență tot ce era mai bun din ea. Avea un costum Chanel roz, decorat cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii căprui erau conturați de câteva nuanțe și fardul de obraz îi lumina pomeții. Fiecare detaliu era gândit, fiecare defect camuflat, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și porunci arestarea celor cinci bărbați și încarcerarea în celule separate, apoi se adresă doamnei și domniței: Dacă aud vorbe necuviincioase despre cum a murit măria sa, astă seară amândouă luați drumul mânăstirii Dintr-un Lemn, unde pe loc veți fi tunse. Apoi, privind-o în ochi pe doamna Maria, șopti: — Numai eu știu cine l-a omorât pe vodă. — Cine? țipă isteric femeia. — Mai încet, că zidurile au urechi. Cine i-a furat lui vodă scrisorile venite acu’ o lună de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre el), ceea ce nu vrea să-nsemne că el ar fi, în ochii mei, un tip mai puțin carismatic decât Smolka. Are șaișpe ani și e evreu, ca și mine, dar cu asta se termină orice asemănare între noi: e tuns cu coadă de rață la spate, are perciuni lungi, până la bărbie, poartă costume cu sacoul încheiat la un nasture și pantofi negri ascuțiți, bașca gulere à la Billy Eckstine mai mari ca ale lui Billy Eckstine! Și totuși, e evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
politețe excesivă. Evident, fiecare din motive complet diferite. Puteți fi sigură de asta, stimată doamnă. Rămași singuri, cei doi ies pe terasă unde se așează comod în fotoliile de răchită ce încadrează măsuța joasă, rotundă. În grădina imensă trandafirii sunt tunși și acoperiți cu grijă, iar pământul curat, proaspăt săpat, miroase a reavăn, ca după ploaie. Totuși, aerul trist persistă datorită lipsei bucuriei florilor din cauza iernii abia terminate. Sub umbrarul de lemn, acoperit cu venele noduroase ale iederii, se vede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce căruța chiar lângă ei. Își scoate pălăria de pai ștergând cu dosul palmei fruntea asudată, apoi salută dând tăcut din cap. E un bătrânel scund, cu părul alb tuns foarte scurt și obraji supți. Poartă o cămașă albă de in, încinsă la mijloc cu un brâu lat, din piele. Privește cu ochi cercetători răniții, în special către căpitanul neamț. Se vede că dumnealui e foarte grav. Știu, răspunde grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acesta de comportament demonstrând nu atât bravura cât inconștiența celui decis să sacrifice totul, inclusiv viața lui, fără cea mai mică remușcare. Neamțul își scoate casca și cu un zâmbet satisfăcut trece podul palmei peste fruntea transpirată. Părul blond este tuns foarte scurt. Fără să piardă timpul își pune din nou casca și curând se pierde în masa compactă a soldaților. Foooc! Instantaneu, toate armele încep să tragă ca turbate. Gloanțele șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plecat la spitalul de boli contagioase din oraș. M-au internat. Nu țin minte ce mi-au făcut doctorii, probabil clismă, în primul rând. Când m-am întors acasă, părul meu frumos, cu zulufi, nu-l mai aveam, căci eram tuns zero. Când m-am uitat în oglindă, am exprimat: - Uite, mamă, parcă-s Ghisă! căci nu-l pronunțam bine pe „ț”. Căci fratele meu, Ghiță, era elev și ca atare, era tuns complet. Vizavi de stradă era o poartă monumentală
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu zulufi, nu-l mai aveam, căci eram tuns zero. Când m-am uitat în oglindă, am exprimat: - Uite, mamă, parcă-s Ghisă! căci nu-l pronunțam bine pe „ț”. Căci fratele meu, Ghiță, era elev și ca atare, era tuns complet. Vizavi de stradă era o poartă monumentală din piatră, cu porți înalte de fier forjat. De obicei era deschisă. Era intrarea în cimitirul evreiesc. Pe latura stângă, lipită de poartă, era o căsuță, pe timpuri, a portarului, iar pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stema Regatului României și portretele regelui Mihai și a mareșalului Ion Antonescu. Mi-amintesc că dimineața, pășea în clasă domnul învățător, am uitat cum se numea, cu preotul. Se făcea inspecția la batistuțe, unghii și la păr. Trebuia să fim tunși chilug, iar dacă vreunul avea părul ceva mai crescut, i se făcea observația că trebuie să se tundă. Hăinuțele trebuiau să fie curate, așișderea încălțămintea și ciorăpeii. Apoi intonam cu toții imnul regal și rosteam „Tatăl Nostru”. Urma ora de religie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
clasă domnul învățător, am uitat cum se numea, cu preotul. Se făcea inspecția la batistuțe, unghii și la păr. Trebuia să fim tunși chilug, iar dacă vreunul avea părul ceva mai crescut, i se făcea observația că trebuie să se tundă. Hăinuțele trebuiau să fie curate, așișderea încălțămintea și ciorăpeii. Apoi intonam cu toții imnul regal și rosteam „Tatăl Nostru”. Urma ora de religie, după care orele obișnuite. Timpul trecea și într-o zi au venit zvonuri despre război. Venea peste noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
supraetajate, dispuse pe ambele laturi ale pereților, care lăsau în mijloc un culoare lat de câțiva metri. Ațipisem fiecare pe unde am apucat să pună capul, dar ne-au trezit și ne-au dus imediat la frizerie. După ce ne-au tuns zero, am primit câte o bucățică de săpun - lăsasem hainele civile la magazie, haine pe care aveam să le mai vedem abia peste doi ani, la lăsarea la vatră - și goi pușcă, am intrat în baie. Ne-a lăsat să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care-i dezvelea sănătos toată dantura. La ora zero te-ai sculat și-ai înhămat caii. - Păcatele mele ! - După asta ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
strungăraș. Asta i-a stânarului, mai degrabă îl ajunge sațul. Omul ți-aduce oaia la stână, primăvara, slabă, cum a scos-o din iernat : o zboară vântul și curge lâna de pe ea. Pe la sfântul Gheorghe, când vin gospodarii să le tundă, toate-s cu spinarea ca doba. Treaba strungărașului să tot strângă la smocuri și să le bage în traistă. Dacă-ți cere stăpânul oii, îi mai dai și lui ceva, dacă nu, noroc bun ! Eu, nici mă laud nici nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Femei și bărbați intrau înclinându-se, ședeau atât cât se cuvine și plecau, făcându-și cruce în tăcere. După trei zile satul se adună în grupuri care se îndreptau către biserică. Vecinul Petrache, cu pălăria neagră pe cap și ceafa tunsă la piele, își luase cămașă albă, necălcată, și scurta cu guler de miel care duhnea a dubală. Pe dedesubt purta, țărănește, o bundă roasă și-o flanea de lână. Prea scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
stadiul de muritor de rând. Fișă de observație nr. 1 Azi m-am dus cu Simonetta la tuns. Am dat o mulțime de bani și arăt ca dracu’. Am fost la Hotel București, la Mariana, o tipă la care se tunde Simonetta. La ora aceea din seară hotelul zumzăia de senatori și deputați care coborâseră în hol la un coniac și o șușanea, începându-și astfel în mod plăcut viața de noapte. Mi-am croit drum până la mezanin, unde se afla
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi s-ar potrivi. — Nici o problemă, a spus tipa. Peste douăzeci de minute îmi contemplam cu obidă noua mutră în oglindă, blestemând în gând clipa nefastă în care o întrebasem, într-o doară, pe Simonetta dacă știe pe cineva care tunde bine. Îți vine foarte bine, m-a încurajat Mariana. — Așa crezi ? am bâiguit eu, complet derutată. — Da. Stai să ți-l mai aranjez puțin cu drotul. Când m-am privit din nou în oglindă am avut un șoc. Arătam ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Așa crezi ? am bâiguit eu, complet derutată. — Da. Stai să ți-l mai aranjez puțin cu drotul. Când m-am privit din nou în oglindă am avut un șoc. Arătam ca o bombonică sau poate ca o bomboană Kojak, așa, tunsă cu castron în cap și slabă ca un băț. Cred că asta va fi tunsoarea vieții tale, a conchis Mariana, bătându-mă încurajator pe umăr. Ce zici, îți place ? — Nu știu, nu-mi dau seama... — Ei, o să te obișnuiești tu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
târziu. Catinca mi-a pus în brațe toate tuburile graffiti care mai rămăseseră. — Eu una am renunțat la sportul ăsta, spuse ea. E o tâmpenie. Prefer să-mi investesc timpul în ceva constructiv. Și îmi pare rău că m-am tuns : o să mi cumpăr o perucă. Am ieșit în stradă. Aerul rece al dimineții m-a izbit ca un pumn în plex. Întotdeauna când cineva încearcă să se renoveze pe dinăuntru are nevoie de cât mai mult spațiu gol. În acest
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat în acea noapte, după incident, ca să nu fie recunoscut. Nu e chiar atât de nebun cum scrie în actele medicale. Se pare că e schizofrenic și a mai atacat până acum trei fete. Susține că aude niște voci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
privea afară cu Încântare. Desdemona se uita În jos, la cutia ei pentru viermi de mătase, cu obrajii Împurpurați de umilința și furia pe care le simțise În ultimele treizeci și șase de ore. ― E pentru ultima oară când mă tunde cineva, spuse ea. ― Arăți bine spuse Lefty, fără să o privească. Arăți ca o amerikanida. ― Dar eu nu vreau să arăt ca o amerikanida. În zona de primire de pe Insula Ellis, Lefty se gudurase pe lângă Desdemona până o convinsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuvântului „invazie“, orice referire la „San Diego“ sau „Coronado“. Mestecau paragrafe Întregi care descriau baza navală, distrugătoarele și submarinele andocate la chei. Și, având În vedere că acești cenzori știau greaca și mai puțin decât Milton, făceau adesea greșeli și tundeau vorbe de alint, x-uri și o-uri. În ciuda găurilor (sintactice și fizice) din misivele lui Milton, bunica mea percepea pericolul situației În care se afla el. În sigmele și deltele mâzgălite cu greu deslușea tremuratul mâinii și neliniștea crescândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
obiceiul grecesc de a nu se bărbieri după moartea cuiva din familie. Doar că În cazul acesta nu se sfârșise o viață, ci un mijloc de trai. Barba Îi făcea fața, și așa plinuță, chiar mai rotundă. Nu și-o tundea și nici nu o păstra prea curată. Și pentru că nu scotea nici o vorbă despre problemele sale, barba lui Începea să exprime În tăcere toate lucrurile pe care nu-și Îngăduia să le spună. Nodurile și vârtejurile Îi indicau gândurile din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jardinieră. Când era Într-o dispoziție mai veselă, făcea piruete leneșe, parcă În acompaniamentul cutiei mele muzicale, pe care o aduceam Întotdeauna cu mine pe acoperiș, să-mi țină de urât. Avea un păr lung, de un blond foarte deschis, tuns cu breton, și pentru că nu o vedeam niciodată În timpul zilei, am decis că era albinoasă. Dar mă Înșelasem, pentru că Într-o după-amiază a apărut În plin soare ca să recupereze o minge care ajunsese pe terenul nostru. O chema Clementine Stark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Poate că Începeam chiar să semăn destul de tare cu sălciile noastre plângătoare. Dar părul meu avea și virtuți. Acoperea dinții Înveliți cu sârmă. Acoperea nasul de satir. Ascundea coșurile și cel mai important lucru - mă ascundea pe mine. Să Îmi tund părul? Niciodată! Încă Îl mai lăsam să crească. Visul meu era să trăiesc Într-o bună zi Înăuntrul lui. Imaginați-vă atunci cum eram la nefericita vârstă de treisprezece ani, când am trecut pe clasa a opta. Eram Înaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un zâmbet viclean răspândindu-se pe chipul mamei mele. De parcă dincolo de draperia albastră Tessie era altă persoană. De parcă acum, că ne epilam Împreună, putea să mă trateze ca pe un om mare. ― Sophie, poate o convingi pe Callie să se tundă, spuse Tessie. ― E cam claie, puiule, se coborî Sophie la nivelul meu. Pentru forma feței tale. ― Doar epilare, vă rog. ― Nu vrea să asculte, spuse Tessie. O unguroaică (de la marginea Centurii Părului) făcu onorurile. Cu eficiența cu care Jimmy Papanikolas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]