1,788 matches
-
îi cunoaște locuința. 24. Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zărește totul sub ceruri. 25. Cînd a rînduit greutatea vîntului și cînd a hotărît măsura apelor, 26. cînd a dat legi ploii și cînd a însemnat drumul fulgerului și tunetului, 27. atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o, i-a pus temeliile și a pus-o la încercare. 28. Apoi a zis omului: "Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere." $29 1. Iov a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
potrivnicilor Lui. 33. Dă de veste că e de față printr-un bubuit și pînă și turmele Îi simt apropierea. $37 1. La auzul acestor lucruri, îmi tremură inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. 4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț; și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
zilele de război și de bătălie? 24. Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt? 25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; 27. pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? 28. Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, 24. fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n-are astîmpăr cînd răsună trîmbița. 25. La sunetul trîmbiței parcă zice: "De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă. 26. Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miază-zi? 27. Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așează cuibul pe înălțimi? 28. El locuiește în stînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
viteaz; ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. 8. Vrei să nimicești pînă și dreptatea Mea? Și să Mă osîndești, ca să-ți scoți dreptatea? 9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu și un glas de tunet ca al Lui? 10. Împodobește-te cu măreție și mărime, îmbracă-te cu strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași! 12. Smerește cu o privire pe cei trufași, zdrobește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mineă. Dar m-ai ținut în brațe și am realizat cât mă iubești, Ești al meu, ești al meu pe veci! VIAȚA E O ȘCOALĂ Inundații trec peste al meu suflet, Curg încet lacrimi ca într-un izvor, Se aud tunete și valuri peste valuri, Furtuna începe în vale, în zori. Ploaia mă udă din cap până în picioare, Nu contează gestul, dar surâd, E prea scurtă viață și obositoare, Ca să mă iau cu ea la ceartă în gând. Răcesc și mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
și a aruncat-o în prăpastia cea adâncă, acolo unde locuia balaurul. S-a auzit un ,Aaaaa!,, prelung, doar atât a mai rămas din ea, un simplu ecou risipit. Asta a fost ușor, pentru că acum venea spre el, ca un tunet, Craiul Apelor Tulburi. Venea cu șuvoiul de apă întunecat pe umeri și striga cât putea, ca să îl înspăimânte pe feciorul nostru. Dar Andrico nu era un oarecine, el era fiul regelui de peste șapte mări și șapte țări și mai avea
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate și turnuri obosite de ape. Ofer un pahar uleios în unduiri de șarpe cu arome pierdute de Otonel și nimic
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de Haydn din oboi și coarde! Bine că avea un arcuș sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tot cartierul, nu doar părinții, dacă nu aș fi apăsat-o ușor, atenție, ușor cu genunchiul, cât să nu înceapă să vibreze urlând, dar nu prea tare, ca nu cumva să se arcuiască și să sară în partea cealaltă, provocând tunete, nu zgomote, în timp ce cu mâna cealaltă trebuia să ridic ușor de poartă, ca nu cumva, odată deschisă, să o ia la vale hârșâind infernal tot pietrișul de pe caldarâmul din curte. Te-ai jucat vreodată cu o bucată de tablă de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în timp ce cu mâna cealaltă trebuia să ridic ușor de poartă, ca nu cumva, odată deschisă, să o ia la vale hârșâind infernal tot pietrișul de pe caldarâmul din curte. Te-ai jucat vreodată cu o bucată de tablă de zinc, imitând tunetele cu ea? Ei, cam așa făcea și tabla aia din poarta ei, când nu reușeam să strunesc "zăvorulălamare" și îl loveam de opritor, dacă, repet, nu o apăsam, mai ții minte, nu, cu genunchiul, dar nu prea tare, asta era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ridica deasupra munților, apoi se uită din nou la Auta. Sclavul începu iar să râdă. Copilului i se părea straniu și nefiresc nu numai trupul negru al omului străin, dar și glasul lui gros în care putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu bățul într-o bucată de aramă atârnată de grinzi, când se adună la cină. Ciobanii aveau glasuri puternice, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
minte scrisoarea regelui, pe care o purta în sân, dar o știa pe dinafară. Regele îi scrisese Marelui Preot astfel: Mi-a venit o veste ciudată din ținutul de miazăzi. Țăranii din câmp au văzut și au auzit fulgere și tunete și o strălucire mai tare decât a soarelui. Cine era în preajmă a căzut. Niște zei străini, sclipitori de argint și de lumină, au scos din foc o casă ca un turn de argint care strălucește mai tare ca argintul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fel de scoică rotundă și largă. Îl învăță ce să facă cu această unealtă, și un geam fu deschis alături. Auta strigă numele lui Mai-Baka în pâlnie și își auzi însuși vocea aruncată prin geamul deschis și zguduind munții, ca tunetul. Își dădu seama însă că și auzindu-l, oricât ar striga Mai-Baka pentru a-i răspunde, de aici de sus nu va putea fi auzit. Începu deci să strige îndemnîndu-l să aprindă un foc. Striga întruna, dar strigătele păreau a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străpuns balaurul fugar. Iată, acestea sunt numai depărtate căpătâie ale lucrărilor sale! Cât de slab e murmurul pe care-l prindem noi!... Un bătrân din mulțime zâmbi. Leprosul tăcu câteva clipe, să-și tragă suflarea, apoi urmă: - Iar cât despre tunetul uriașei lui puteri, cine poate să-l înțeleagă? - Eu pot să-l înțeleg! răsună o voce puternică. Leprosul amuți, uimit. El nu punea întrebarea ca să aștepte răspuns. Lumea se întoarse către locul de unde a răsunat glasul. Din mulțime ieși un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
anumit farmec. „E chipeș, acum o înțeleg pe Angela”, își zise Eva în gând. O ploaie torențială întunecase totul de jur împrejur, deși încă mai erau câteva ore bune până la lăsarea nopții. Foarte des cerul era brăzdat de fulgere, tunetele asurzitoare îl făcu pe Radu Brădescu să tresară pe bicicleta care aluneca prin noroi, se întorcea din câmp, vântul nici el nu se lăsa mai prejos aplecând capacii bătrâni. Deodată, pe marginea drumului observă trabantul Ramonei. Distanța de la care-l
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
din adăpost În ploaie, pe pod și apoi pe poartă. Tu Îi duci la locul unde așteaptă ea. — Toarnă cu găleata... sigur nui aci... zice un tip. — Ba da, poate că și-a bușit picioru. Treso ducem acasă. — Unde e? Tunetele s-au oprit, dar ploaia v-a udat pe toți fleașcă. — Acolo... În spatele obstacolului... le zici tu. Meldrum fuge până acolo. — Hei iubito... hei... se oprește pe marginea bunkerului. Ce mama dracu... futui... se Întoarce spre voi: CHEMAȚI POLIȚIA N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și secară, date în copt și care așteptau batozele mari și înalte ca niște girafe. La apus nori negri prevesteau o ploaie rapidă de vară. Fulgere puternice brăzdau cerul, iar tunetele puternice își stingeau ecoul în depărtări. Tăcuți, ne depănăm în minte întâmplarea de azi. Am fost treziți din visare de stropii mari de ploaie ce loveau geamurile mașinii ce ne ducea spre casă, spre cei dragi. Huliganism la camping Era
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
hazardului și a probabilității. Îl mai regăsim doar în anumite medii populare sub forma unor practici divinatorii discutabile și a superstițiilor. La fel se întâmplă și cu divinația meteorologică. 3.1.4. Divinația meteorologică Are drept scop interpretarea fenomenelor meteorologice (tunetul, fulgerul, trăsnetul, ploaia, furtuna, norii sau stelele căzătoare). Tot aici sunt "evaluate" și fenomenele telurice, precum cutremurele. De pildă, la noi încă se mai crede că "dacă tună din vale va fi secetă, iar de tună din deal vin ploi
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
unui semn care ar putea transmite un mesaj sugestiv nu poate fi localizat. Este drept că uneori el este corelat cu un moment anume, îndeosebi o sărbătoare, și, astfel, dobândește o semnificație specială. Semnele prevestitoare ale morții, visele, zborul păsărilor, tunetul, mișcările frunzelor etc. survin în chip neașteptat. Din punctul de vedere al logicii desfășurării unui act divinatoriu, putem spune că locul de manifestare a semnelor naturale ca mesaje divine este independent de voința umană. Practic, cea care alege momentul și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
amintim: Rojdanicul (un fel de carte de astrologie), Zodiacul, Trepetnicul (mișcările involuntare ale corpului erau interpretate drept semne pentru ceea ce avea să se întâmple), Cărțile de vise, Gromovnicul (se ia în calcul partea cerului, respectiv zodia în care se produce tunetul), Molniacul (predicțiile sunt făcute după locul unde cade fulgerul), Coliadnicul (se iau în calcul aspectele meteorologice ale zilelor de Crăciun) și tot felul de calendare. 15.4. Preoții, actori ai practicilor divinatorii Preotul este unul dintre protagoniștii principali ai practicilor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
la acești zei, soți ai Marii Zeițe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din hierogamia cu Marea Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște rodnicia ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă a divinității, confirmând, încă o dată, caracterul uranian al acesteia, cu mugetul taurului, ne este sugerată, în spațiul de interes al lucrării noastre, de descoperirea
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din hierogamia cu Marea Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște rodnicia ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă a divinității, confirmând, încă o dată, caracterul uranian al acesteia, cu mugetul taurului, ne este sugerată, în spațiul de interes al lucrării noastre, de descoperirea la Hăbășești a unei protome zoomorfe care redă un cap de taur mugind
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de departe, zgomotul de securi când se doboară copacii unei păduri; apoi, în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai tună cum a tunat, nu știu unde să-mi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]