3,940 matches
-
că Su Shun deține cheile gândirii celor din grup. La recepție sunt evitate discuțiile despre problemele imperiului, și se pare că educația lui Tung Chih și grija pentru el sunt o responsabilitate suficientă pentru mine și Nuharoo. Grupul propune să ușureze povara noastră scutindu-ne de la afacerile Curții, idee față de care Nuharoo își exprimă, prostește, recunoștința. Su Shun este ultimul care sosește, justificând că a fost extrem de ocupat cu evenimentele de la graniță. Îl întreb dacă are vreo veste de la prințul Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
greș, ce îmi mai rămâne e făcut? Când Tung Chih îmi aduce tema neterminată, încetez să îl mai critic. Îi spun cu voce calmă că atâta timp cât a făcut tot ce-a putut, în ce mă privește e în regulă. Este ușurat și se simte mai puțin îndemnat să mintă. Treptat, Tung Chih devine dornic să-și petreacă timpul cu mine. Ne jucăm de-a audiența, sala de judecată și bătăliile. Cu grijă, pe nesimțite, încerc să îl influențez. Dar în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lu mă aașază într-o căruță și mă escortează el însuși. Urmăm o rută mai scurtă și sosim la Peking cu mult înaintea lui Su Shun și a procesiunii sale. 23 Așteptându-mă în Orașul Interzis, prințul Kung a fost ușurat să mă vadă teafără: — Zvonurile despre moartea ta au circulat mai repede decât mesagerii noștri, mi-a spus el, întâmpinându-mă. Am fost măcinat de îngrijorare. Cu lacrimi în ochi, ne înclinăm unul în fața celuilalt. — Poate că fratele tău chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu hohote de rîs în cancelarie. Cum rezervele elevilor păreau inepuizabile, mai toată vremea în nobila instituție
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din verile alea cu bere și detergent la găleată i-am terminat mamei un strat de flori la care ținea ca la nu-știu-ce. Noaptea Îmi era lene să-mi car hoitul puturos până la haznaua turcească din fundul curții și mă ușuram, răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potecii. Pe drum, Însă, după ce s-a răcorit nițel, l-a prins mila de amărâtul care se chinuia În dureri cumplite. De junghietură În burtă se moare greu și dureros. Drept care s-a Întors, i-a tăiat beregata ca să-l ușureze de suferință și de-abia după aia și-a cătat liniștit de treburile lui. Astăzi a stat toată ziua Poliția prin sat, a făcut cercetări, l-a căutat pe Enin de sânge pe haine și pe sub unghii, omul se jură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Blondul era gata să se pună pe bâzâit și să se milogească pentru iertare. Lică se ridică și, ca și cum cei doi uriași n-ar fi fost acolo, se duse către un tufiș, se propti cu spatele la ei și Începu să se ușureze. Își fluiera un cântec ca pentru el. Scoase un zgomot nerușinat și râse de unul singur: „Pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari!”. Vocea Îi creștea, ca și veselia: „... ca femeia nebătută, ca moara neferecată!”. Sergentul belise ochii. Lică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de monede Într-un fund de buzunar -, dar nu se simțea În stare să intre În jocul Înjurăturilor. Chiar dacă, prin regulile fraților Titel și Onel, avea dreptul să ardă trei șuturi celui ce l-ar fi jignit, asta nu-l ușura cu nimic de povara vreunei vorbe de batjocură azvârlite Împotriva lui. Ceilalți, Însă, păreau să se Înveselească la culme și de măscări, și de șuturile care urmau. Mai mult, Titel - proprietarul parașutei - le lua o taxă suplimentară celor care voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veteran de război. Era frig de-ți dădeau lacrimile, dar el nu se mișca de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar și a bătrâneții, se ducea să se ușureze. Își alesese un loc lângă gardul Înalt și plin de fire uscate de iederă al ambasadei. Și acolo stătea drept și demn, cu privirea albastră și ascuțită proptită În betonul gardului. Cei care Îl vedeau - și erau mulți - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reveni. „Dă, bă, și mie un foc!” auzi glasul spart al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin vorba. „Dau.” Se așezară pe marginea șanțului. Traseră adânc din țigări. Enin rupse tăcerea: „Care mai e treaba?”. Era cumva ușurat să vadă că Odraslă trăiește, deși știa că Îl urăște din toată inima. Tâmpiții de la Poliție Îl anchetaseră, vasăzică, pentru un omor care nici măcar nu avusese loc. Niște dobitoci. Bine, oricum, că se terminase așa. „Care treabă? Ce treabă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii și inima. Cândva uriaș, locul de joacă mi se părea acum de mărimea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cal, nici măgar; nici frumos, nici urât; nici tânăr, nici bătrân; nici vesel, nici trist: nici prea-prea, nici foarte-foarte. «Rahat!» Își zise În gând și-și aminti, cu prilejul rostirii acestui cuvânt, de ce se afla În cabina din fundul grădinii. Ușurat de otrăvurile și deșeurile ce-i Împiedicau trupul să funcționeze la capacitate maximă, se pregăti să le lase pe toate de izbeliște și să plece la războiul cu Lumea. Mai aruncă o privire de jur-Împrejur și ieși din curte. Mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jocuri de pocher În care mulți dintre participanți Își pierdeau anticipat chenzinele. După asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro trebuia să muncească În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și simplu, un om foarte bănuitor. A fost o situație penibilă, atât pentru Hideyoshi, cât și pentru Kanbei. Dar înțeleptul Hanbei a rezistat ordinelor mele și nu a ucis copilul. De fapt, când am auzit cum trataseși problema, am fost ușurat. Cum aș putea să te învinuiesc? Vina e a mea. Iată-mă, nu m-am purtat deloc bine. Nobunaga nu înclină capul, nici nu se aplecă până la pământ, dar arăta de parcă ar fi vrut să schimbe cât mai repede subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era rudă de sânge cu Mitsuhide și, din cauza legăturii lor strânse, era evident conștient că avuseseră loc aceste incidente. Mitsuharu ascultase totul, fără cea mai mică schimbare a expresiei. — Va să zică, Seniorul Mitsuhide a fost concediat fără un motiv anume? Sunt ușurat să aud. Și alte clanuri au câștigat simpatia sau antipatia Seniorului Nobunaga, în funcție de capriciile lui. Expresiile celor trei oameni se schimbară dintr-o dată. Mușchii din jurul buzelor lui Dengo tresăriră, iar vasalul se apropie brusc de Mitsuharu: — Cum adică, sunteți ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ușurat să aud. Și alte clanuri au câștigat simpatia sau antipatia Seniorului Nobunaga, în funcție de capriciile lui. Expresiile celor trei oameni se schimbară dintr-o dată. Mușchii din jurul buzelor lui Dengo tresăriră, iar vasalul se apropie brusc de Mitsuharu: — Cum adică, sunteți ușurat? — Trebuie să mă repet? Vina nu este a Seniorului Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era în apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi în toane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
venea să râdă. Deși nimeni nu-l mai numea în față „Maimuță“, fosta lui poreclă și actuala înfățișare stârneau un oarecare amuzament. — Iuțeala ta ne-a surprins, începu Sebei. Probabil că n-ai dormit deloc, de la Takamatsu până aici. Suntem ușurați să vedem că ești bine sănătos, continuă el, străduindu-se să-și înăbușe râsul. — Știți, am apreciat foarte mult rapoartele pe care mi le-ați trimis, spuse Hideyoshi pentru a-i a-i măguli. Datorită lor, am putut cunoaște manevrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apropiere. Toți erau copii ai vasalilor lui, iar mamele, bunicile și bunicii lor erau și ei acolo. Hideyoshi îi zâmbi fiecăruia în parte, pe când mergea spre treptele de piatră ale porții. — Ei, ei. Văd că toată lumea o duce bine. Sunt ușurat. După aceea, se întoarse spre stânga, unde stăteau tăcuți războinicii clanului său. Ridică puțin glasul: — M-am întors. Cunosc greutățile pe care le-ați suferit în absența mea. A trebuit să munciți din greu. Luptătorii aliniați se plecară adânc. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
interesele tuturor generalilor, nimeni nu se aștepta să se poată ocoli această dificultate - chiar mai mult decât în cazul problemei succesiunii. — Această chestiune ar trebui să fie tranșată de vasalii superiori, își exprimă modesta opinie Hideyoshi, care obținuse prima victorie, ușurând, astfel, mult evoluția conferinței. — Ei, ce părere are cel mai vârstnic vasal al nostru? Niwa, Takigawa și ceilalți îl salvară acum de dizgrație pe înfrântul Katsuie, oferindu-i poziția centrală în cadrul consfătuirii. Prezența lui Hideyoshi, însă, era dificil de contestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar voi rămâneți cât de mult doriți. Hideyoshi fu primul care plecă de la banchet. În timp ce ieșea și pornea pe coridorul lung, nimeni nu se ridică să-l oprească. Dimpotrivă, ceilalți seniori găseau mai înțelept din partea lui că plecase și erau ușurați de senzația de pericol intens pe care o simțiseră. Deodată, din camera de lângă ușă, unde erau postați, ieșiră și-l urmară doi paji. Simțiseră, chiar din odaia lor, atmosfera care domnise în castel timp de două zile. Dar Hideyoshi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu se gândească la propria sa timiditate. Înainte, se temuse de ceea ce se putea ascunde în inima lui Hideyoshi, iar acum era ușurat. De mult timp era considerat un strateg inteligent și recunoscut ca fiind atât de aplecat spre intrigi încât, ori de câte ori făcea câte ceva, oamenii se grăbeau să afirme că Shibata Katsuie revenise iarăși la vechile lui obiceiuri. În asemenea momente, însă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi zări pe cei doi. Yasumasa se culcase la pământ, privind absent cerul. Fratele cel mai tânăr dormea cu capul căzut într-o parte, pe când în poală i se aduna sângele dintr-o rană. Genba își îndrăgea frații și fu ușurat că mai erau în viață, dar vederea acelorași frați - de același sânge cu el - părea și să-l înfurie. — Ridică-te, Yasumasa! răcni el. Și tu, Shichiroemon, vino-ți în fire! E prea devreme ca să zăceți la pământ. Ce faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe amândoi. Descălecase deja și mergea spre ei. — Seniorul Inuchiyo nu s-a întors? întreb el, adăugând apoi: el și fiul său sunt bine amândoi? — Da, stăpâne, răspunse unul dintre oameni. Amândoi s-au întors cu bine. — Bine, bine. Sunt ușurat să aud. Ia-mi calul, te rog? Predându-le celor doi frâul calului, Hideyoshi intră pe poarta castelului exact ca și cum ar fi revenit la el acasă, urmat de proprii săi vasali. Războinicii care umpleau ca o pădure castelul îi observau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Încă de la bun început, aceste lupte nu au avut nimic de-a face cu propriile mele dorințe sau planuri. — Vă înțelegem întru totul. — Astfel stând lucrurile, speranța pe care o nutresc pentru binele Seniorului Nuobo rămâne neschimbată. — Domnia Sa va fi ușurat să audă. — Am pus să vi se pregătească masa, în altă odaie. Faptul că acest război a luat sfârșit atât de repede e cea mai mare binecuvântare din toate. Înainte de a pleca ospătați-vă în liniște. Ieyasu reveni în interiorul castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]