2,252 matches
-
pune toate întrebările pe care le doriți. După aceea vă voi da instrucțiunile pentru aterizare. Gosseyn nu-și credea urechilor. Toate întrebările. Își regăsi graiul. Prima întrebare o avea pe buze: ― Cine sunteți? ― Un agent al Mașinii jocurilor. Gosseyn suspină ușurat. ― Mașina este cea care-mi vorbește prin intermediul tău? ― Numai în mod indirect. Mașina poate primi comunicări de pe Venus, dar nu emite ea însăși pe lungimile de undă interplanetare. ― Atunci acționezi individual? ― Am instrucțiuni. Gosseyn respiră adânc. ― Cine sunt? Așteptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
i se adresă: ― O.K., Gosseyn, mâinile sus! Gosseyn, încremenit la masă, privind circular în jurul lui realiză că Eldred Crang, agent galactic, detectiv venusian și adept în ascuns al non-A se întorsese în sfârșit acasă. Mai întâi se simți ușurat. Deoarece, până când oamenii de încredere și cu educație ― vor fi la curent cu pericolul care pândește civilizația, el ― Golbert Gosseyn ― trebuia să aibă grijă să rămână în viață. Încercă deci să privească sosirea lui Crang ca un element pozitiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful, identificabil numai după circuitul complex reprodus după o microfotografie. Gosseyn răsuflă ușurat găsindu-l. Fără îndoială că Patricia Hardie utilizase unul asemănător în prima seară când fugise să-i cadă în brațe, pretinzând că are nevoie de protecție. Pe atunci n-avusese timp să se gândească cum, de fusese reperat. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate ușurat că fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că în clipa următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
erau prea ocupați ca să-l vadă. Grosvenor renunță să-l mai caute pe Corl. Orașul acesta era prea mare și avea mai multe ruine, mai multe ascunzători decât își închipuise el la început. Porni așadar înapoi spre navă și răsuflă ușurat când zări monstrul tolănit în tihnă pe o stâncă, sub razele soarelui. Grosvenor își opri naveta la oarecare distanță, pe un deal, de unde putea să-l observe nestingherit. Rămase acolo vreo douăzeci de minute, până când auzi, în receptorul lui acustic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
când e suprasolicitat. Pun pariu că nu mai auzi vocea, acum, când îți vorbesc și nu te mai gândești la ea. Omul își lăsă capul pe un umăr, ca și cum și-ar fi încordat auzul. - Da, a dispărut, zise el, răsuflând ușurat, începusem să mă cam neliniștesc. Grosvenor îi liniști destul de ușor pe alți doi tehnicieni, dar pe al treilea, care continua să audă vocea, fu nevoit să-l ia de-o parte și, să-i scoată aparatul sub pretextul că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dar pe măsură ce se apropia de secția de nexialism, simțea că-i sporește neliniștea. Dacă un chimist putea fi stimulat atât de ușor să-l urască, la ce grad de ură vor fi ajuns ceilalți cincisprezece care-i invadaseră secția? Răsuflă ușurat când îi văzu pe toți întinși pe podea, în nesimțire. După ce făcu rost, în grabă, de două perechi de ochelari negri - una pentru el și alta pentru Korita - îndreptă un baraj de raze luminoase asupra pereților, tavanelor și podelelor. Imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Korita, Grosvenor ieși în fugă pe coridor. Pretutindeni zări oameni adormiți; cât despre pereți, erau albi, fără nici o imagine! Ajuns pe puntea de comandă, trebui să sară peste trupul căpitanului Leeth, care zăcea pe podea, lângă tabloul de control. Răsuflând ușurat, apăsă pe tasta care dirija fluxul de energie spre scutul de protecție al navei. Peste câteva clipe, cocoțat pe unul din scaunele de control, Elliott Grosvenor schimba poziția navei. Înainte de a părăsi puntea, avu grijă să pună sistemul de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cele întâmplate, căci nu arareori hipnoza provoca o amnezie spontană. Dacă ei nu și-ar fi amintit de nimic, lui Grosvenor i-ar fi venit foarte greu să le explice în mod convingător ce anume se întâmplase. De aceea, răsuflă ușurat când îl auzi pe căpitanul Leeth spunându-i: - Domnule Grosvenor, trecând în revistă rezultatele dezastruoase ale evenimentelor petrecute, domnul Morton și cu mine ne-am amintit de încercarea dumitale de a ne convinge că suntem victimele unui atac din afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el întreaga lume a acestei nave, atât de plină de făgăduieli până mai adineaori, devenise un cazan drăcesc, ale cărui flăcări puteau să țâșnească în orice moment. Răsuflă ușurat când văzu în fața lui o ecluză pneumatică. Trecu fulgerător prin primul ei compartiment, apoi prin al doilea, prin al treilea - și se pomeni din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zicem că ai fi ajuns la concluzia că domnul Kent trebuie eliminat, stărui geologul. Ce-ai face în acest caz? - Deocamdată, gândurile mele se mențin în sfera legalității, răspunse Grosvenor, cu prudență și spre uimirea lui, văzu că McCann răsuflă ușurat. - Sunt bucuros să aflu că intențiile dumitale rămân în cadrul legalității, îi spuse geologul, apucându-l prietenește de braț. Încă de la conferința aceea a dumitale, am înțeles ceea ce pare să fi scăpat deocamdată tuturor celorlalți, și anume, că ești, potențial, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
subiect de conversație potrivit între doi oameni care nu se cunosc și tocmai spusese melodios: „S-a pus pe ninsoare strașnic! Dar pe mâine s-a anunțat vreme bună, cred că e iarna cea mai blândă din câte...“ când auzi ușurat zvon de glasuri de pe coridor și, într-adevăr, intră domnul Neculai Procopiu. Avea un cilindru prea elegant pentru o zi obișnuită de lucru. Poate că de aici se duce direct la operă, se gândi Peppin, care tânjea mereu după muzică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spunea ceva, articulând cu greu. Costache își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se păru că aude și ceva cu „sar“ sau „dar“, apoi, părând ușurat de poveri neștiute, tânărul cel blond expiră aerul fără să mai inspire. Doctorul Rosenberg rămase cu acul în aer, apucase să stropească din el doar picătura de-ncercare, ca o lacrimă. Nu putu decât să-i închidă ochii la loc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
anemici, articolul de pe prima pagină, nesemnat: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe care-i căzură ochii a fost Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Vasăzică bălanul murise! Petre răsuflă ușurat. Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei, care-l sfătuia să se ducă și să-l dea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mă trimite înapoi, înainte de a arunca Terra în aer din... din nu știu ce an în care ne aflăm. Fata încuviință din cap. - Tata zice că puteți fi trimis înapoi, dar, în rest, atenție! Nu avu însă răgazul să se simtă mai ușurat aflând că poate fi trimis înapoi, în timpul din care venise. Fata mai apăsă un buton. În aceeași clipă, oglinda dispăru în zidul metalic. Se auzi declicul unui alt buton Dispăru și zidul. Dinaintea lui se întindea un parc asemănător celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
loial al Casei Isher. - Îmi pare bine că o spui, îl ironiza Innelda. Cu un aer maiestuos, trecu pe lângă el fără a mai întoarce capul. CAPITOLUL XXIII CÂND ÎMPĂRĂTEASA INTRĂ în sală, îi auzi pe cei adunați deja acolo oftând ușurați. Le zâmbi fără prea multă strălucire. Oamenii care voiau să mănânce în salonul imperial trebuiau să aștepte până ce frângea ea pâinea ori, dimpotrivă, până le trimitea vorbă că nu vine. În general, cei care aveau acces la acest salon căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și lungime cât și înălțimea. Firește că trebuia să fie mare. Inginerii prevăzuseră niște goluri supradimensionate între diversele camere energetice. În interior, spațiul efectiv de locuit era destul de mic. Îi luă cam vreun ceas să inspecteze toate nivelele. - Ei, spuse ușurată Innelda, s-ar părea că locul nu a fost afectat în nici un fel de experiențele prin care a trecut. Dar cu șobolanii cum rămâne? Cu ocazia unei apariții anterioare, fuseseră introduși niște șobolani în clădire. Deocamdată nu dădeau nici un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acolo, pe dușumea. Comunică-le că am primit-o. Omul de la magazinul de arme îi spusese: Nu lua în bătaie de joc nici o măsură legală a autorităților imperiale, dar nici să nu te supui vreuneia dintre ele". Jor ieși, aparent ușurat. Mai trecu o oră până să intre pe ușă, cu un aer pompos, primarul Mei Dale: - Uite ce e, Fara Clark, urlă el. N-ai să poți să scapi cu una, cu două. Asta înseamnă sfidarea legii. Fara tăcu atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Pentru ce n-ați venit mai de dimineață? îndrăzni să-i întrebe. Păi ți-am spus că e capătul lumii! Până am găsit locul... Omar pricepu că nu ei fuseseră cu o iarnă în urmă. Fără vreun motiv, se simți ușurat. Începu să-și adune vorbele, ca și cum ar fi fost important să-i înduplece: — Ce-i lipsește locului e autostrada, o să vă dați seama de asta. În rest, toată împrejurimea de-aici face cât paradisul. — Mă lași? zise cel de-al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului erau înca închiși, dar pe fața lui se așternu o liniște divină. Doctorii răsuflară ușurați. Viața e o minune!’’ -și-au spus ei. Un pacient reîntors din înalt, pentru ei valora mai mult decât un nounăscut. -Mai mult ca sigur a venit cu învățăminte prețioase de acolo de Sus - zise unul dintre doctori. -Păi da, sigur
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
El va cădea cu siguranță în plasa ta căci este îndeajuns de inteligent ca să înțeleagă că altfel nu are nici o șansă. Hai, fetița mea, ia carnetul unde ți-ai notat numărul lui de telefon. După aceea, te vei simți extrem de ușurată. Și... pot să jur că în scrin mai sânt trei marțipane. Două cu fistic și unul cu migdale. Dar asta nu înainte de a fi vorbit la telefon. Degetele îi tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi de școlar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se uita la ea. Deschise ușa și împinse ghemotocul înăuntru. Arse biletul și aruncă cenușa în toaletă, răsuflând ușurată. " Încă o chestiune pe care ai rezolvat-o, draga mea! Degeaba te uiți în oglindă! Știu, părul tău ar avea grozavă nevoie de un pieptene, nu ți-ar strica nici un puf de pudră și doar o idee de ruj, atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mușcă buzele până la sînge: "Cu ce-am greșit Dumnezeule! De ce trebuie să trec prin toate astea? De ce tocmai eu să..." - Luăm măștile cu noi, hotărî inginerul. Mă duc să scot mașinile. În zece minute să fiți gata! Melania Lupu răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pas. Domnul maior nu concepe că altcineva ar fi combinat povestea. Te rog nu te speria! Admițând că ghicește șiretlicul, ceea ce nu mă îndoiesc că se va întîmpla, faptul în sine tot nu va constitui o probă: Hai, Melania, răsuflă ușurată!" Bătrâna respiră adânc. ― Ce să-ți spun, Șerbănică, afacerile acestea sânt într-adevăr prea complicate pentru mine. Dar aș vrea să-mi explici un lucru. Ce mai caută acum domnul maior? De vreme ce a prins bandiții, totul mi se pare limpede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]