1,424 matches
-
chip de latin, cu privirea intensă, care o numește "mica mea prințesă". Acesta îi citește poezii, discută cu ea despre Nietzsche și despre literatură. Curând o sărută și își petrece mâna de-a lungul picioarelor ei. Gâfâielile noastre mă lăsau uluită". "Când îmi săruta pavilionul urechii, apăreau trăsnete pe cer". Când "unele dintre mângâierile lui devin mai lămurite", se simte încă și mai tulburată. Îl iubește cu-adevărat? Tânăra nu poate spune. Jean "o îmbată întrucâtva". Atunci când acesta îi pune întrebarea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un zîmbet șmecher și o gropiță în obrazul stîng. Vrea să-mi arate totul deodată, munții, casa și grădina, garajul și păsările, mașinile și podul, felul cum cîntă la pian și rapiditatea cu care tunde gazonul în parc. Sunt puțin uluită și luată pe sus, așa că maică-sa rezolvă, cu tactul ei desăvîrșit, "l'eambaras du choix" în care mă aflu, invitîndu-mă să facem cumpărăturile împreună. Ca peste tot în lume, vestea că doctorului i-a sosit peste noapte oaspete din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
destul de bine inițiată în teoriile lui Saussure. Dar nici ea nu trecuse neobservată de profesorul care îi admira tăcut frumusețea perfectă, îi adoră în tăcere luminițile ochilor, străduindu-se să exprime ceea ce era mai bun în el. Entuziasmată, dar totodată uluita și fascinată în același timp de discursul clar, concis, la obiect, dar cât se poate de voalat al profesorului, Lăură se gândea departe... -Desigur, isi spunea ea, dacă va fi ceva, daca va trebui să se întâmple, lucrurile vor veni
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
frumusețe șocantă, încât Lăură avu senzația că într-adevăr e un zeu coborât din Olimp, căci el avea seninătatea lui Apollo pe chip, iar trupul îi semăna perfect cu David, statuia lui Michelangelo. Convins că este irezistibil, tânărul observase privirea uluita a Laurei, așa că nu ezită să se prezinte ! -My name is Giannis...... Lăură știa destul de bine neogreaca și se simți provocată, așa încât îi răspunse cu dezinvoltura. -Calimeră ! S-au așezat amândoi la adăpostul unei stânci imense și s-au privit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lui reamintește dihotomia realitate / ficțiune care se suprapune mereu peste imixtiunea planurilor temporale din piesă. Într-adevăr, Petronius cunoaște urmarea faptelor nu doar fiindcă aparține viitorului, ci și pentru că a consultat lucrările istorice despre trecerea Romei de la monarhie la republică. Uluit că cineva i se adresează ca unui om liber, Vindicius își întreabă ciudatul interlocutor dacă îi cunoaște destinul în care ar fi scris cu litere de foc ce se va întâmpla cu el. Petronius îi răspunde că totul e scris
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se arată absentă (II, p. 60), complet detașată, nemulțumită (II, p. 61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată (II, p. 63), nervoasă (II, p. 65), nu prea convinsă (II, p. 66). În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat (II, p. 60), îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat (II, p. 61), excitat, morbid (II, p. 62), speriat (II, p. 63). Fără să-și poată desprinde privirea de pe ecran (II, p. 62), urmărindu-l cu sufletul la gură
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ascunsă sub glugă. Înaintea porții mari a vilei, văzu doi brancardieri, cu halatele trase peste hainele groase. Coborau în curte câteva mobile mici, îngrămădite într-o căruță trasă de un catâr. Madam Segal și Motea, în capul scării, se priveau uluite. Locotenentul puse piciorul jos: "Dar ce se întâmplă, Motea?" Bătrânica își descoperi gura știrbă și îi suflă confidențial: "Nastia!" "Ce, Nastia?" "Au dat-o afară!" "De ce?" Motea își depărtă brațele într-un gest care putea să însemne că nu se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
reproduc din memorie un pasaj extraordinar din niște pagini pe care le-am citit mai demult: "La sfârșitul unui banchet acasă la pictorul englez Haydon, poetul Keats și-a ridicat paharul toastând: "Rușine lui Newton!". Cei de față au rămas uluiți, cerând o explicație. Keats le răspunde: Pentru că el a distrus poezia curcubeului, reducând-o la o prismă". Atunci toți au acceptat și au băut pentru "rușinea lui Newton". Ce ziceți? Zic și vă întreb în același timp dacă poezia poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lumea paradisiacă a bibliotecii. La Iași, iubitorii de texte vechi au posibilitatea, sub strictă supraveghere, să pipăie, răsfoiască, să admire paginile frumos miniate și ornamentate cu o inegalabilă intuiție artistică, azi îngălbenite de veacurile scurse. Adesea am văzut personal ochii uluiți și umeziți ai celor care priveau, de exemplu, Sfântul Augustin. Sermones de clericorum. Vita et moribus, apărut la Padova în 1484, aflat în tezaurul Bibliotecii "Gh. Asachi". Venind vorba de acest tezaur, se află aici peste 700 volume de carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aceea vă voi striga pe rând, pe toți, pe nume. Voi să răspundeți "prezent" ridicând două degete. Și a început strigarea: Amarandei Viorica! Prezentă! Brida Aurelia! Prezentă! Coneac Vasile! Catalogul a continuat până la Zaharie Călin, ultimul elev. Ionel a rămas uluit că pe mine nu m-a strigat doamna învățătoare și ridicându-se neîntrebat a zis cu voce tare: Cu ea cum rămâne? Și m-a arătat cu degețelele lui mici. Atunci, abia am fost observată și întrebată cum mă numesc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ea, a lăsat-o!". M-a stropit mereu cu agheasmă, a făcut câteva cruci în cele patru părți ale camerei și mi-a tras două pălmuțe peste obraz. Eu m-am trezit ca dintr-un somn adânc și am rămas uluită când le-am văzut pe mama și pe Oltea plângând. M-au îmbrățișat și mi-au spus că n-am murit. Mama nu mai știa cum s-o răsplătească pe vecină, că m-a readus la viață. Tata s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a Încercat o dată, va mai Încerca. Ți-a cumpărat slugile și știe ce faci și unde te duci. Oricând poate lovi iar! Fata Îl privi uluită. Cine să fi vrut s-o omoare, tocmai pe ea? și cine era bărbatul acesta cu Îmbrăcăminte ponosită și chip de ascet, care nu numai că-i salvase viața, dar descifra Într-o bucățică de iască aprinsă o Încercare de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părintele Anselm de abia apărea gâfâind de după colțul galeriei. Hildebrand ducea pe calul lui o mogâldeață Înfășura tă În tot felul de șaluri de sub care se vedeau numai doi ochi șori albaștri, foarte vioi, și un năsuc obraznic. Sub ochii uluiți ai soției, bătrânul ministerial, În loc să desca lece În genunchind lângă calul stăpânului ca să-l ajute să coboare, mulțumind pentru cinstea care i se făcea lui și modestului său cămin, luă cu grijă mogâldeața de pe cal și o puse jos ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ele. Asta e cea mai mare răsplată! Un zgomot surd, aidoma unei păduri pe timp de furtună, Îi tăie vorba. Starețul se apropie neliniștit de fereastră, privind prin geamul Îngust. Curtea, galeriile, ferestrele mânăstirii erau pline de călugări care priveau uluiți spectacolul neobișnuit ce li se Înfățișa: pustnicul de sus, din Lenzkirch, călare pe un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pregătite. — Deoarece toți cei care avem de-a face cu Întâmplarea aceasta suntem de față, spuse părintele Bernhard, și cu toate că dorim ca această taină teribilă să rămână Între noi, după o Îndelungată chibzuială am Împărtășit-o ducelui Conrad. — De ce? Întrebă uluit starețul. Părinte duhovnic, nu te Înțeleg. Puteai să te duci de-a dreptul la ducele Bertold, să-i povestești totul! Ce-o să se Întâmple acum? Nu te-ai gândit la urmări, nu numai pentru cei doi tineri, dar și pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
totdeauna de ea. De la ea a moștenit Bodo ochii aceia ca vioreaua, cum nu mai are nimeni, și părul buclat și farmecul de neuitat, con ti nuă călugărul cu o voce visătoare... — Vrei să spui părinte, iertare, monseniore, bâlbâi Urs uluit, că Bodo... Da, consiliere, asta vreau să spun. știu că ți se pare de necrezut, dar Dumnezeu mi-e martor că gura mea gră iește numai adevărul. Așteaptă și ai să afli totul. Cum spuneam, Bertranda era nespus de frumoasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi? țipă Adalbrecht, după ce tocmai parase o lovitură furioasă a prietenului său. Eglord, te-am crezut mai chibzuit! Așteaptă să treacă ziua de azi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bagă mâna în paltonul său, scotocind după ceva, și într-un târziu, după nenumărate murmure și șușoteli, scoate câteva foi mototolite. — Să bem, dragii mei ! În cinstea acestor coli de hârtie. Fernic i le și smulge din mână și rămâne uluit când înțelege ce sunt. — Să bem nu doar pentru tangourile care vor răsuna pe Victoriei, dar să bem pentru toate tangourile care vor răsuna la radio și în casele oamenilor, căci acesta este primul meu contract de înregistrare ! — Cu Odeon
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i făceau capul să-i vâjâie. Însă când a simțit că se înalță încet, încet și a văzut cum pământul se lasă tot mai jos, centimetru cu cen- timetru, apoi metru cu metru, și e tot mai mic, a rămas uluit de-a dreptul. Fascinația a învins, cu greu, ce-i drept, frica. În nici un minut măcar erau bine deasupra aeroportului de la Băneasa și deja se vedea o parte din oraș. Era înmărmu- rit. Un sentiment cu totul nou, un amestec
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aștepta pentru repetiții. Ospătarii pregăteau mesele. Cristi a intrat și i-a salutat, numai un zâmbet. — În seara aceasta nu repetăm. Cum nu, domnule Vasile ? — Seara aceasta, dragii mei... am decis să fie ultima a carierei mele. Toți au rămas uluiți. — Și-n seara aceasta, la ultimul meu concert, vom cânta o singură piesă. Zaraza, desigur. Este ultima mea piesă pe care vreau să o dăruiesc acestui oraș... O oră mai târziu, când localul aproape că se umpluse, a apărut pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unele te liniștesc, altele te irită și te fac să părăsești cât mai repede hala. Caut pe hartă pavilionul Statelor Unite ale Americii și nu-l găsesc. Când întreb pe cineva, mi se răspunde că America nu participă din lipsă de bani. Rămân uluit. Neamțul îmi explică într-o engleză lentă și cursivă „motivațiile ascunse” ale acestei neparticipări: „Un orgoliu de superputere, suficientă sieși, care știe dinainte că ar fi eclipsat pe toată lumea aici. Nu a mai vrut, pesemne, o nouă confirmare a acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Leonid Dimov! Stupoare în sală, nu de „dezvăluirea”, ci mai mult de insolența fățișă și murdar oportunistă a autorului Groapei, cel care în anii aceia se lăuda a „deține adevărul” și de a fi deasupra și în afara „grupurilor literare”; Dimov, uluit, roșu la față, se ridică și strigă: - Contest cu vehemență și declar că... - ...Lasă bădie, îi taie, bonom, Barbu, am făcut și eu așa, un fel de apropo!... Doar știi că te prețuiesc, ce naiba... Dar privirea lui era spre „aparatul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
drept comun, purtând pe targă o făptură firavă care aducea, prin liniile ascuțite ale pomeților, mai degrabă cu un sfânt decupat din icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că puteai să vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
înălțime, ca în atâtea rânduri, și că astfel va avea iar un exemplu strălucit pe care să-l servească neajutoraților, vedeți că se poate învăța?... Ce este aceea gravitație? a răsunat prima întrebare. Am vrut să răspund, dar am constatat uluit că uitasem definiția, n-am fost în stare decât să mă bâlbâi. Au urmat alte întrebări în rafale, raza pământului, distanța medie până la Soare, perioada de rotație, perioada de revoluție, planetele din sistemul nostru solar, cea mai apropiată și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aproape smerit, fără replică, aproape își pierduse graiul. Îngerul a fumat fără să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță se bucura, trecătorul precis are să dea cu ochii uluit de îngerul cel uriaș, de bizara făptură, în curtea luminată de becuri puternice se vedea ca-n palmă, ca ziua, precis are să dea cu ochii de înger și tovarășul Cameniță va avea un martor, cineva care îl zărise pe înger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]