27,233 matches
-
el. A fost cel mai norocos dintre toți. Sărind, în panica și fierbințeala momentului, nu din ușa vagonului sau de pe scară, ca ceilalți, ci de pe acoperiș, se alese, în cădere, doar c-un picior fracturat și-un braț scrântit din umăr. Dacă trenul ar fi avut viteză, murea sau se stâlcea rău, dar, așa, de la înălțimea aceea, cu ce forță se rostogolea, avusese mare noroc scăpând atât de ușor. Înfierbântat cum era, în primele clipe nici nu-și dădu seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toate puterile de realitate. Auzi o ușă în apropiere deschizându-se, mișcare de trupuri, glasuri șoptite și, fără să i se precizeze impresiile, se prinse cu mâinile de stinghia patului cu intenția să se salte. Mușcătura violentă, până la os, din umăr, îl făcu să renunțe. Ridică numai capul. Zări atunci ca prin sită, și mai mult bănui după răsuflare, chipul maică-si aplecându-se spre el, un alt chip necunoscut, figură severă și aspră, cu două tăieturi adânci în obraz, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că n-are ce-i face? Pe Tom să-l strige. Tom să vină. Îl orbeau cu lanternele, capul îi zvâcnea de bătăile dese, din ce în ce mai puternice ale inimii răsunătoare ca un gong. Hai, scoală! Scoală-te! simți o mână pe umăr. Umărul lui tresări, și parcă începu să plutească. Tot trupul se crispă, și, ciulindu-și urechea să audă comanda și puștile descărcându-se dintr-o dată, auzi vocea mamei: Scoală-te, Miluță! Trezește-te! Nu pot! șopti, și, mișcându-se greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
n-are ce-i face? Pe Tom să-l strige. Tom să vină. Îl orbeau cu lanternele, capul îi zvâcnea de bătăile dese, din ce în ce mai puternice ale inimii răsunătoare ca un gong. Hai, scoală! Scoală-te! simți o mână pe umăr. Umărul lui tresări, și parcă începu să plutească. Tot trupul se crispă, și, ciulindu-și urechea să audă comanda și puștile descărcându-se dintr-o dată, auzi vocea mamei: Scoală-te, Miluță! Trezește-te! Nu pot! șopti, și, mișcându-se greoi, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
putea. Nu mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură certați. Aveau aerul îmbufnat și ușor înstrăinat al îndrăgostiților aflați la prima ceartă. Ea pășea sfios, scuturându-și pletele-n soare, flacără arămie, suavă, jucând fragil pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca un demn și țanțoș veteran al luptei, mergeau privindu-și umbrele și uitând să mai întoarcă fețele spre geamurile de unde câteva zeci de priviri contrariate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în piscina din locuința ei. Domnul Goodman din Aurora dansa foxtrot cu această superbisimă parteneră. Tocmai trecea pe lângă ușă, când intrară în local cinci necunoscuți. Erau îmbrăcați în haine impecabile și făcea o impresie ciudată faptul că unul ducea pe umeri o mitralieră. Domnul Goodman este desfăcut de parteneră, înșfăcat fără nici o vorbă. Alb ca varul, stă întins pe podea. Necunoscuții, îmbrăcați în costumele lor impecabile, îl ridicară cu grijă, și-l așezară pe scăunelul de lângă pian. Ultima monedă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea în prag cu ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de mustul zăpezii. Cerboaica îl scărpină în steaua frunții. Ce vrei să-mi spui, Tudore? Ce veste-mi aduci? Cerbul mugi, tremurându-și buzele, și-i adulmecă pieptul izbind-o cu botul. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe malul înalt, ca de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și mai frumoasă! M-ai năucit. Sunt ca beată. Nici nu te văd bine. Pe mine n-ai de ce să mă vezi. Vino aproape, să mă simți. Cerboaica se rezemă cu toată greutatea trupului de el aruncându-și brațele pe umerii lui puternici, și-abia atunci se regăsiră însetați, strivindu-și piepturile și gurile. Își lepădă șuba din spate, lăsând să-i alunece la picioare, și tot așa făcu cu tot ce-avea pe ea, sufocându-se, până rămase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
călătorului francez, seniorul de Forquevauls François de Pavie, care în 1585, a trecut prin Moldova folosindu-se “de o căruță cum se uzitează în această țară, așa de mică și ușurică, încât la un pas greu, o poți lua pe umeri. În ea nu poate intra decât o persoană cu salteaua și merindele sale”. Fără îndoială, căruța respectivă trebuie să fi fost un olac, pus la dispoziție. Deși, căruțele propriu zise pentru transport sau mărit cu timpul, olacele au rămas cam
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
durut tare. Eram în spatele țigăncii când m-am lovit și o rugam din nou să mă ajute. Atunci ea s-a enervat, a desfăcut cărțile în evantai și a scos dintre ele una, pe care mi-a întins-o peste umăr și mi-a spus : „Tu numai cu asta ai să te ajuți !” Atât ! și eu am rămas cu cartea în mână. când m-am uitat la ea, am înțeles : era icoana Maicii Domnului, îmbrăcată în hlamidă albastră. Am strâns o
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sub forma unei cobre care m-a mușcat; eu eram întinsă pe o scândură și în jurul meu erau toți medicii din Universitatea de medicină, în frunte cu rectorul, iar eu îi rugam să mă salveze, dar ei ridicau compătimitor din umeri și-mi transmiteau telepatic că mai am doar o jumătate de oră de trăit. Iar cobra stătea încolăcită la picioarele mele cu capul ridicat și râdea. N-am știut ce să fac altceva decât să mă rog, dar de data
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cam pe la ora 1. Dormeam, când deodată am simțit o durere cumplită în cap, între cele două emisfere cerebrale, ceva asemănător cu cuplarea a doi electrozi. Am chemat medicul care a stat cu mine până dimineața și dădea neputincios din umeri, pentru că tensiunea tot creștea și nu mai avea ce să-mi facă; din punct de vedere medical făcuse totul. În momentul acela de șoc am chemat-o pe Maica Domnului și i-am încredințat viața mea, pentru că aveam certitudinea, în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să fie așa și asta-mi aduce aminte de vorba cuiva: „nu mor caii când vor câinii”. Vreau să vă spun că de atunci, în răstimpuri destul de dese, am făcut crize la fel de puternice, la care toți medicii au dat din umeri, pentru că eu sunt sănătoasă tun din punct de vedere medical; ba unii m-au catalogat chiar ipohondră. Doar prietena mea, dr. Brîndușa Vornicu, la care mergeam când simțeam că iar începe o criză, poate confirma că ele există. Medicamentele sunt
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de Radu Gyr și se intitulează „Cântec de luptă”. Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât timp în piept inima-ți cântă, ce-nseamnă umărul înfrânt? Ce-ți pasă-n praf de-o spadă frântă când te ridici c-un steag mai sfânt? Că-nvins nu ești atunci când sângeri, nici dacă ochii-n lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri Sunt renunțările la vis. și eu mi-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vântul, arată ca niște sălbatici (scuzată să-mi fie expresia, dar am văzut unul când bătea vântul și chiar asta a fost prima impresie). Eu știu că la noi, românii, tradiția bătrânului înțelept era să poarte plete cel mult până la umăr. Iar tradiția cu codiță la spate vine de la chinezi, așa că nu văd de ce călugării noștri ar face la fel ?! Doar e altă religie, nu ? Ar mai fi multe de spus, dar le știți la fel de bine, sau chiar mult mai bine
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dorit. De aceea recomand tuturor părinților să nu privească nepăsători spre progeniturile lor și doar să se laude sau să critice întâmplările din viața copiilor lor, ci să încerce să înțeleagă toate fenomenele și aspectele vieții copiilor lor, să pună umărul serios la perfecționarea atitudinii, comportamentului, sferei de interes a copiilor. Este foarte important pentru evoluția puiului de om ca părinții mai întâi, școala și societatea mai apoi și din nou părinții, pe tot parcursul vieții, să aibă disponibilitatea și capacitatea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și caldă, plăcută. M am sprijinit de tocul ușii de la dormitor și mă uitam la fetele care dormeau, cap la cap - fata mea și fata fratelui meu. Erau frumoase amândouă și părul creț, lung și auriu li se revărsa pe umeri și pe perne. O întreb pe mama dacă pot rămâne și eu la ea, dar ea îmi răspunde: -„Nu, tu pleci la casa ta care este mult mai frumoasă.” Dau să plec, dar mă întorc și o întreb dacă fetele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
succed cu rapiditate destul de mare în raport cu letargia care a cuprins România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată șu resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s o accept, nu puteam
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
s-ar bucura să te vadă. - Mulțumesc mult că m-ai anunțat. Am închis. Scrisorile Mariei stăteau pe biroul din fața mea, apucasem să citesc doar două dintre ele. Trebuia să o văd imediat. Îmi arunc în grabă o haină pe umeri, încui ușa și plec. De la apartamentul meu până la spital, nu faci mai mult de zece minute, mers pe jos. Am uitat să-mi iau umbrela și ploaia măruntă îmi biciuie fața, trezindu-mă la realitate. Ce să-i duc? Îi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și din prisma profesiei mele, de jurnalist. Maria însă își ținuse promisiunea. XII Când ești pus să alegi și nu poți, atunci ce faci? Încotro te îndrepți? Așa mă întrebase Maria, la întoarcerea din scurta noastră călătorie. Am ridicat din umeri și am mulțumit, în gând, sorții, că nu m-a dus în situația de a face alegeri în circumstanțe dificile, când mi-ar fi fost greu să optez. Dacă am făcut-o, au fost legate de chestiuni lipsite de importanță
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
putea să o piardă, să-l trădeze ori să-i reproșeze ceva. O regăsea în orice moment, în fiecare ungher al casei. Uneori îl privea blând, cu un fel de compasiune în priviri. Mai că l-ar fi bătut pe umăr, spunându-i: Lasă, trecem noi și peste asta. Eu sunt aici și n-am de gând să plec, precum ceilalți. Erau însă și zile când, așezată la masa din bucătărie, învăluită în nori groși de fum, îi arunca de sus
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
n-am fi ajuns aici. Erau momentele în care o ura din adâncul sufletului. Îi venea să urle și s-o strivească, dintr-o singură mișcare. Dar nu i-ar mai fi rămas nimic! Atunci își arunca o haină pe umeri și pleca până la magazinul de la colț. Mergea încet, uitându-se doar înainte. Nici în stânga, nici în dreapta. Cocoțată pe canatul ferestrei, o auzea strigând: Să-mi aduci și mie ceva. Uite ...câinele acela pe lângă care tocmai ai trecut. Așa, n-ai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]