13,247 matches
-
să răsuflați. Ii clar, Iordache? Ihâ! Mi-o spus Mitruță - a răspuns Cocoșitu. Poate nu i-o fi spus și de păcăleală - i-a șoptit moș Dumitru lui Pâcu. Nu te teme. Mitruță îi băiat isteț. Nu vezi cum îi umblă ochii? Abia așteaptă să vadă ce păcăleală i-ai pregătit lui Cocoșitu. Dacă-i așa, atunci dă comanda să se ridice țoiurile, Pâcule! Să ne trăiască finul și noi pe lângă el! a urat Pâcu, dând peste cap mai avan ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
i se zbătea un zâmbet gata să se schimbe în vorbe... „Aha! Te-am băgat în cofă, Iordache! Acum să te mai văd dacă îți mai arde de...Să vezi și tu ce înseamnă să muncești din greu și să umbli pe drumuri zile și nopți”... Hai, Cocoșitule! Hai! Dă-i bătaie, că acușica dă soarele, te înmoi și cine mai încarcă carele? îl îndemna Pâcu pe noul venit. Nu știu cum se făcea, dar Pâcu părea umbra lui Iordache. Necazul lui Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-adevăratelea, nu ca cela de care tocmai mi-am amintit. Multe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-adevăratelea, nu ca cela de care tocmai mi-am amintit. Multe prostii ai spus la viața ta, Pâcule, dar despre morți încă n-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-adevăratelea, nu ca cela de care tocmai mi-am amintit. Multe prostii ai spus la viața ta, Pâcule, dar despre morți încă n-ai vorbit niciodată. Ai să auzi, Dumitre. Ai să auzi. Dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
avut zile.” „Da’ când să trec s-o iau acasă?” „Cam peste vreo câteva zile.” Omul și-o îndesat cușma pe cap și o plecat acasă, nedumerit încă ce înseamnă „otopsia”. Tot drumul până acasă numai cuvântul aista i-o umblat prin cap și se întreba mereu: „Măi, ce înseamnă asta? Te pomenești că o spală, o îmbracă frumos, o...Am să-l întreb pe popă, că tot trebuie să merg la el, să-i tragă clopotele după obicei.” Când o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treaba pentru a doua zi. „Un sicriu tot trebuie să-i fac, așa că acum mă duc la Halângă, tâmplarul” - s-o gândit el. Când l-o văzut tâmplarul la ceasul acela, l-o întrebat: „Ce-i cu tine, Surcică? Ce umbli prin sat în toiul nopții?” „Apoi de bine nu umblu.” „Care-i necazul, omule?” „O murit Măndița, fimeia mea.” „Când o murit și de ce?” „Ieri o murit. In spital.” „Dumnezeu s-o hodinească și tu s-o pomenești. Da’ la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i fac, așa că acum mă duc la Halângă, tâmplarul” - s-o gândit el. Când l-o văzut tâmplarul la ceasul acela, l-o întrebat: „Ce-i cu tine, Surcică? Ce umbli prin sat în toiul nopții?” „Apoi de bine nu umblu.” „Care-i necazul, omule?” „O murit Măndița, fimeia mea.” „Când o murit și de ce?” „Ieri o murit. In spital.” „Dumnezeu s-o hodinească și tu s-o pomenești. Da’ la mine de ce ai venit? Uite cum întreb și eu ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în astă seară e o poveste dar o poveste al dracului de adevărată. Si, cum vă spuneam...A doua zi, cu noaptea în cap, Surcică bătea în poarta popii. „Cine-i acolo?” a întrebat popa, somnoros. „Eu, Surcică.” „Si ce umbli așa ca strigoii, omule. Nu puteai să lași să răsară măcar soarele?” „Părinte! Iartă-mă, dar peste mine o dat un mare necaz.” „Ce necaz, mă rog?” „Mi-o murit fimeia în spital și nu mi-o dă acasă până
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dar...” „Nici un dar.” Bietul Surcică o plecat de la învățător cum o venit. In timp ce mergea spre casă cătrănit, s-o întâlnit cu groparii satului, Neculai Papură și Gavril Tulumbă care tocmai mergeau la cimitir să termine o groapă. „Ce umbli așa împiedicat, Surcică?” l-o întrebat Neculai. „Cum să umblu altfel, dacă mi-o murit fimeia?” „Si când o îngropi? Că nouă nu ne-ai spus, să-i facem groapa.” „Am și uitat de groapă.” „Cum adică ai uitat?” „Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o venit. In timp ce mergea spre casă cătrănit, s-o întâlnit cu groparii satului, Neculai Papură și Gavril Tulumbă care tocmai mergeau la cimitir să termine o groapă. „Ce umbli așa împiedicat, Surcică?” l-o întrebat Neculai. „Cum să umblu altfel, dacă mi-o murit fimeia?” „Si când o îngropi? Că nouă nu ne-ai spus, să-i facem groapa.” „Am și uitat de groapă.” „Cum adică ai uitat?” „Păi fimeia mea o murit în spital și trebuie să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tine. La spital însă nu-i așa. Ai murit acolo? La morgă cu tine și abia după ce îți face otopsia te dă acasă. Așa s-o întâmplat și cu fimeia lui Surcică, numai că... așa cam după miezul nopții - când umblă strigoii - paznicul din curtea spitalului o auzit un răcnet din morgă de i-o înghețat sângele în el: „Mamăăă!!! Mamăăă!!!”...Portarului i s-o ridicat părul măciucă și l-o trecut...udul. „Ce să fac?” s-o gândit el. „Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tine... Apoi dacă prietenii nu te-or crede mincinos, atunci care alții? i-a răspuns Pâcu, râzând satisfăcut că povestea lui a prins. Hai, Pâcule, să ne culcăm și noi, că acușica-i ziuă și nu de alta, dar mâine umblăm ca împiedecații. Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
clopot bisericesc...prevestind duminica. Pâcu și cu moș Dumitru călcau unul lângă celălalt sporovăind. Capetele plecate unul către altul le dădea aerul că vorbesc în taină. Această părere nu era departe de adevăr...De multă vreme, lui moș Dumitru îi umbla prin cap un gând stăruitor: „Mi-a fi deajuns o viață de cărăușie. Ar cam fi vremea să las locul la alții mai tineri și eu să mă adun pe acasă.” In cele din urmă, a grăit către Pâcu: Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când îți spuneam ce voi face când am să mă las de cărăușie? Dacă aș ține minte toate prostiile spuse de tine sau de alții ar trebui să iau câmpii. Ce spuneai, mă rog? Stiu bine că și ție îți umblă prin cap aceleași gânduri, dar o faci pe niznaiu. Chiar o fac pe niznaiu. Dar... Dar ce, Pâcule? Cine să rămână în locul nostru dacă noi ne lăsăm de cărăușie? Iaca la asta mă tot gândesc și eu de o vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
încredem în Esmé, poate să moară în orice clipă și încă nu știți cum arată. E mic de statură, îndesat și musculos, ca halterofilii bulgari de pe vremea când câștigau toate medaliile olimpice și mondiale, iar testele antidoping erau la începuturi. Umblă ras în cap și și-a lăsat o mustață ostentativă, ca să semene cât mai puțin cu poza care l-a făcut celebru și pe care o au afișată, în ghereta lor, toți polițiștii de frontieră din spațiul Schengen. Practic, părea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de tenisman profesionist în care încăpeau suficiente pachete de țigări încât să mai rămână loc și pentru câteva borcănașe de pepperoni și două rachete de tenis. În caz de control întâmplător, pe stradă. Dar cine să controleze un tenisman care umblă cu geanta de sport la el, de dimineața până seara, prin cele mai improbabile locuri? Kiril îi așteaptă pe băieți în dreptul Podului Verdun, așa cum s-a înțeles cu Roman. E extrem de binedispus: a livrat toată marfa și acum mai are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vă mutați la două camere. Și, la cum merge piața imobiliară, parcă văd că vă luați trei camere. Lionel își face toate socotelile, după care răspunde ferm: — Nu mă interesează. — De ce? nu-i vine să creadă lui Gérard. Unu: eu umblu prin casă în chiloți și nu vreau să mă vadă toată lumea. Sunt pudic. Doi: de-abia fac ordine într-o garsonieră, darmite în trei camere. Și trei: n-am să mor cum a zis țiganca aia. Sau mă sinucid înainte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la pantofi. Stinge lumina. Toți telespectatorii umblă la contrast. Se duce, pe bâjbâite, spre pat. Se întinde. Își încrucișează mâinile pe piept. Începe să spună cu voce tare, în românește, Tatăl nostru. Încearcă de mai multe ori, pentru că a uitat românește. Lacrimi calde i se scurg pe obraji
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fac rapoarte. Dar măcar pot fi sigur că nu există nici un român care să ceară cetățenie burundeză. Am cerut să-mi fie transferată și o expertă diplomatică. Am propus și un nume în acest sens. Mi-e foarte greu să umblu în costum la patruzeci de grade Celsius, dar numai așa mă pot impune în fața băștinașilor. De-abia aștept să beau un whisky cu gheață, bine servit. Nu vreau să spun nimic despre autor înainte de epilog. Nu vreau să mă trezesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
salam, la nechezol, la hîrtie igienică, la cartofi, la lapte, la vin, la brînză, la chibrituri, la lemne, la gaz, la...am uitat la ce dracu am mai stat.[...] Cel mai bănos era de stat la cozi În locul evreilor care umblau după acte și aprobări ca să plece În Palestina. Ajunsesem omul care stă la cozi...”. Și eu am ajuns, se pare, omul care va scrie un jurnal...despre jurnalul lui Candid Stoica. Dar, cum știm, cărțile din cărți se fac!... Revin
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care Încearcă să domine prin autoritate de tip maladiv... Nu-i stilul meu! - Sunteți adeptul fidelității față de text? - Depinde de text. La o comedie de bulevard trebuie să fii fidel textului. E atât de bine făcută, Încât nai de ce să umbli În text. Dacă e vorba, apoi, de Cehov, de Caragiale, de Gogol, regizorul e dator să aibă o atitudine personală; altfel nu se justifică apelul la respectivul autor. Acea atitudine trebuie, Însă, motivată, și, din păcate, e tot mai greu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În viață. Părerea mea este că nu tot ce-i din viață trebuie adus pe scenă. Și invers, desigur! În Fluturii sunt liberi, mama adolescentului orb are o remarcă interesantă. O Întreabă pe prietena fiului ei dacă e adevărat că umblă goală prin spectacolele de la teatru. Aceasta Îi replică: și prin casă umblu goală; face parte din viață. Iar mama tânărului Îi răspunde: și diareea face parte din viață, Însă nu-i plăcut să o vezi pe scenă. Observ, Însă, că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trebuie adus pe scenă. Și invers, desigur! În Fluturii sunt liberi, mama adolescentului orb are o remarcă interesantă. O Întreabă pe prietena fiului ei dacă e adevărat că umblă goală prin spectacolele de la teatru. Aceasta Îi replică: și prin casă umblu goală; face parte din viață. Iar mama tânărului Îi răspunde: și diareea face parte din viață, Însă nu-i plăcut să o vezi pe scenă. Observ, Însă, că pe lângă tot felul de pornografii, au apărut, mai nou, În teatrele din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de artistă de divertisment, adică de gheișă. Cunoscute În secolele XVIII-XIX pentru talentele lor artistice, gheișele urmau o adevărată școală În Japonia. Erau selectate Încă din copilărie, pentru a fi instruite În diferite arte tradiționale. Mergeau la cursuri, Învățau să umble pe tocuri, să danseze, să privească bărbații În anumite feluri, să cânte și să poarte o conversație, toate acestea În așa fel Încât să stârnească atenția bărbaților, dar să nu fie stridente. Kimonourile gheișelor erau decoltate, dar nu În zona
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]