3,024 matches
-
ploii. Unii că nu și-au luat umbrela și că poate vor răci, alții pentru că pur și simplu nu suportă ploaia, dar știu și eu, de ploaie nu te ascunzi. Dacă e o ploaie puternică, ea poate străbate chiar și umbrela! Ploaia e ca dragostea; te poți încuia undeva, dar o picătură de amintire, oricum, cândva tot va străbate...Să fie oare un sentiment care-mi străbate prin masca de om, care atât de mult a suferit în viață? Niciodată n-
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
seama de unde, așa că mi-am continuat drumul. O mașină trece în goană pe lângă mine, și brusc pantalonii nu-mi mai erau ceea ce-ar fi trebuit să fie și din nou zâmbesc. În fond... ploua și ploua frumos, iar prin umbrela transparentă picăturile păreau bucăți de smarald; nu mă puteam sătura să privesc această ploaie dătătoare de viață nouă. Și totuși, stropii de ploaie erau atât de reci, atât de duri încât aveam impresia că nu voi găsi un loc unde
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
ciobită toată de zbuciumul vieții. Închid ochii și-i spun gândului să zburde pe cărările vieții, pe unde mi-am pierdut zâmbetul, și-i spun sufletului să tacă, iar lacrimilor să nu mai curgă. Ploaia asta...cine îmi va aduce umbrela când stropii mă vor invada și mai ales, cine mă va proteja de răceala ei? Dar chiar și așa, m-am plimbat prin ploaie, mi-am dorit să simt căderea stropilor ei pe fiecare particică a corpului meu, și de-
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
la mine e caldAburind se înalță simtireaIn mine aprind Devenirea ...Iarnă îmi bate la geamIl deschid și respir aer tareFiinta inundă întreg Universul Universul inundă o fiintaTobe ce bat sacadat ...Îngâna al meu respirat!... IX. FETIȚĂ BIBELOU ȘI CÂINELE FĂRĂ UMBRELA, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015. Fetiță bibelou și câinele fără umbrela A fost odată ca niciodată o fetiță ce locuia cu mama sa, femeie vrednica și de casă într-un oraș ploios
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
tareFiinta inundă întreg Universul Universul inundă o fiintaTobe ce bat sacadat ...Îngâna al meu respirat!... IX. FETIȚĂ BIBELOU ȘI CÂINELE FĂRĂ UMBRELA, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015. Fetiță bibelou și câinele fără umbrela A fost odată ca niciodată o fetiță ce locuia cu mama sa, femeie vrednica și de casă într-un oraș ploios, cu multe blocuri frumos aranjate pe marginea străzilor și plin de oameni de toate felurile. Fetiță își iubea mama
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MAI PLÂNGE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului mai plânge astăzi tot ce mă înconjoară, natura plînge sub umbrela mea, pe tine lacrima să nu te doară, când am să plâng tăcut pe-un nor de nea, să stai la geam, și să privești afară să vezi cum plouă prin geamul mat când noaptea dă în lună nouă să
MAI PLÂNGE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375668_a_376997]
-
avea încredere să ceară sprijinul cuiva din anturajul lui. Hazardul însă, plictisit de atâtea ezitări și incertitudini, interveni în felul său direct și fără scrupule. Într-o dimineață de octombrie, ploioasă și rece, Clara coborî în parcare, adăpostindu-se sub umbrela uriașă. Se instală la volan cu un suspin de ușurare, recunoscătoare că nu trebuia să înfrunte vremea rea și neplăcerile transportului în comun, în fiecare zi, pentru a ajunge la serviciu. Se încruntă contrariată când motorul nu porni la prima
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
Azurii cum este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată, și-a deschis splendid corola-n sidef irizată. E rochița rândunicii, elegant o-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, ... Citește mai mult Din grădină se
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
204 din 23 iulie 2011. Trecut-au ani și anotimpuri de când Pământul îl umbresc, sub semnul Soarelui născută, în nopți cu Lună, te doresc... Eu îmi urmez a mea cărare chiar de-i furtună ori vânt, dacă plouă-mi iau umbrela, când ninge, simt mirajul sfânt. Nu-mi schimb niciodată ritmul, inima-mi ține cadența, încerc de vicii să mă lepăd, și să-mi păstrez independența. M-am achitat de datorie, muncind cinstit, cu dăruire, și mi-am crescut cu drag
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
crescut cu drag ... Citește mai mult Trecut-au ani și anotimpuride când Pământul îl umbresc,sub semnul Soarelui născută,în nopți cu Lună, te doresc...Eu îmi urmez a mea cărarechiar de-i furtună ori vânt,dacă plouă-mi iau umbrela,când ninge, simt mirajul sfânt.Nu-mi schimb niciodată ritmul,inima-mi ține cadența,încerc de vicii să mă lepăd,și să-mi păstrez independența.M-am achitat de datorie,muncind cinstit, cu dăruire,și mi-am crescut cu drag
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
SĂ FIU FEMEIA CARE..., de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Vreau astăzi să fiu femeia care... de Liliana Ghiță Boian azi vreau să fiu doar femeia care trece grăbita pe strada udă sub umbrela aducerilor aminte ferindu-se de picăturile de ploaie ale dezamăgirilor cotidiene vreau astăzi să fiu femeia care atinge subtil și delicat scoarță unui anotimp uitat în calendarul tristeții femeia care urcă și coboară treptele scării imposibilelor iubiri pe care numai
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcita pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși ... Citește mai mult Vreau astăzi să fiu femeia care...de Liliana Ghiță Boianazi vreau să fiu doar femeiacare trece grăbita pe strada udăsub umbrela aducerilor aminteferindu-se de picăturile de ploaieale dezamăgirilor cotidienevreau astăzi să fiu femeiacare atinge subtil și delicatscoarța unui anotimp uitat în calendarul tristețiifemeia care urcă și coboară treptelescării imposibilelor iubiripe care numai ea le poate înțelegepe care doar ea se cațără
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RONDEL PICTURAL Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Îți amintești izvorul rece, Ce-ți săruta picioarele-n șuvoi? Doreau toți stropii a te trece Dansând pe sub umbrelele de ploi. Copacii încercau să-și plece Vârfuri de ram pe părul tău vâlvoi... Îți amintești izvorul rece, Ce-ți săruta picioarele-n șuvoi? De drag, lăsam priviri să-nece În marea de verdeață din zăvoi, Ce-n ochii tăi
RONDEL PICTURAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379180_a_380509]
-
2014 Toate Articolele Autorului După luni de plictiseală, zile, nopți caniculare, Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare, Văd aiurea într-un ziar vestea aia mai nasoală Desenată de tipar :“MÂINE-I PRIMA ZI DE ȘCOALĂ!” Pe-o terasă, sub umbrele, cu fetițe decoltate, Arătând precum și ele,-n anu' trei de facultate, C-am gândit de două ori, ambele la tata doar, Prezentându-mă în zori, să nu-l văd pe dracu' iar, Fi'nd în școală cunoscut și cu ani
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362161_a_363490]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Meditatie > UMBRELE CAILOR (POEME) Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Claudia BOTA: UMBRELE CAILOR (POEME) FLUTURI ALBI Fluturii albi desprinși din neaua iernii Dansând al vieții ultim vals sublim, Primind lumina clară în
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
o frondă plebee și păguboasă, ci un aristocratism pe care oricum îl purta în sînge și-l determina să fie și extrem de productiv. Urmărindu-și, cu oarecare jucată manie, propria efigie de dandy, pictorul, avizat colecționar de lavaliere, bastoane și umbrele cu motive sculptate, își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie, cu lama exersatei lui maliții, ifose și găunoșenii. Trecerea acestui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița unei lămpi agățate în cozoroc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Guardi, Longhi, Canaletto și Tiepolo în așa-numita Școală venețiană a secolului al XVIII-lea? Mult încoace, Școala de la Paris, care făcea încă valuri acum cîteva decenii. Ce a mai rămas din ea? Mai cu seamă că, fără discernămînt, sub umbrela denominativă își făcuseră loc tot mai mulți intruși, atît de străini stilistic de întrucîtva legitimii Soulages, Manessier, Bazaine. (Comică, în altă ordine de idei, clonarea progresivă a optzecismului literar autohton în mai toate județele.) Dar Școala de la Tîrgoviște? În afară de frumosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mîinile și picioarele par să nu atingă mînecile hainei, cracii pantalonilor: de altfel, mersul personajului e atît de strict calculat, încît nici n-ar avea cum să le atingă. Cap de Giacometti, privire de Mondrian, mapa se arată mereu nou-nouță, umbrela (nou-nouță): domină griul (poate doar cravata coajă de lămîie...). În momentul însă în care aflu că e unul din stimabilii profesori mediciniști, atunci percepția-mi privindu-l se modifică radical. În sensul unei reconfortante juxtapuneri la vulgaritatea care ne agresează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul apei. În care cei doi își consumă de fapt viața. Ieșind din cînd în cînd la suprafață, dar ce suprafață! și dînd cărți, gîndind unic, oferindu-se ca nestemată comoară celorlalți. Un strop de Bartender's, da? Da
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dinamovist, urlă goooool! în manieră maracană. Vocile imbecil timbrate gros ale spoturilor publicitare cu detergenți, pamperși sau kreskova, vocea unei răscoapte minijupițe cu inflexiuni de grădiniță (grupa mică), sfătuindu-ne tot pe TV1, evident dacă să ieșim din casă cu umbrelă sau fără, vocea gîjîită a purtătorului de cuvînt pesedist, cu-n ochi ca-n Animal Planet spre partidul trădat, cu celălalt spre partidul ce-l plătește acum, vocea de contratenor a lui Cozmîncă, vocea testosteronă a proaspătcotrocenizatei Stănoiu, vocea de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nemți: I. I. Dibici, E. F. Kankrin, P. A. Kleinmichel, A. H. Benkendorf. Moșiile lor erau situate în nord-vestul Rusiei; ei erau luterani, legați de nemți și de comerțul baltic. Țarul Alexandru I, unul din stâlpii Sfintei Alianțe, aflat încă sub umbrela de idei legitimiste metternichiene, nu putea trece de partea răzvrătiților împotriva sultanului „legitim”, dar ca împărat al Rusiei nu putea ignora interesele Imperiului său în libera navigație prin strâmtori. La Alexandru I au prevalat primele considerente, dar ecuația s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prezentarea de către copil a unei persoane alteia aflate în aceeași situație de comunicare: un copil îl prezintă mamei pe prietenul său cel mai bun de la grădiniță, pe domnul care l-a ajutat, în timpul vizitei la grădina zoologică, să-și găsească umbrela pierdută etc.; * solicitarea, de către copil, a ajutorului într-un anumit context (de exemplu, când nu poate lua o carte de pe raftul de sus al bibliotecii, când a răsturnat din greșeală vasul cu apă, când nu a înțeles sensul unui cuvânt
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
care-și imaginează fel de fel de personaje ireale și fantastice (exemple de copii care își amenință părinții că sar pe geam pentru că ei se cred Batman, ori le povestesc cu lux de amănunte cum vor sări de la balcon cu umbrela deschisă că așa au văzut într-un episod de desene animate). Situația este evidentă, iar cazurile de comportamente extreme din partea copiilor sunt relatate din ce în ce mai des. Atunci când la televizor sunt promovate o serie de personaje, care sfidează prin opulența lor, prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]