11,058 matches
-
este frig. - Mă simt minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
excelența. Deosebit de atent la această luptă se dovedi a fi profesorul de istorie care, în cursul aceleiași lecții, îi asculta la rând pe toți trei: Eisenberg, Stein, Burkeviț. N-am să uit liniștea plină de tensiune a clasei, ochii noștri umezi, lacomi și aprinși, emoția noastră ascunsă și, de aceea, cu atât mai sălbatică. Era ca și cum am fi urmărit o luptă de tauri, numai că ne lipsea putința de a ne exprima emoțiile prin strigăte. La început, ieșea la lecție Eisenberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de un sentiment insuportabil de milă. Scara se sfârși. În sala de mese de la subsol, picioarele se adaptară de la sine la dalele lunecoase de un alb-albăstrui. Ultimul geam mă orbi cu o rază de soare, apoi intrai brusc în întunericul umed al vestiarului. Pe podeaua lui de asfalt, tălpile mi se fixau ca înșurubate. După asta, iar o scară care urcă. Știu cum am să încep: „Ca un adevărat creștin ce sunt, vă aduc la cunoștință“, mai departe nu interesează, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
praf, atunci o face doar ca să-și tragă sufletul din cauza unei poveri prea mari sau pentru a înghiți nu știu ce acid dintr-o sticluță de farmacie ca apoi să se chircească și să cadă pe spate privind pentru ultima oară cerul umed al Moscovei. Era toiul verii, examenele de absolvire se terminaseră de mult, dar îmi venea tot mai greu să mă simt în continuare încântat de calitatea mea de student; aveam senzația că mă preocupă mai mult lipsa de acțiune decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi, de parcă fusese pișcat de urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful drumului. Din când în când mă uitam la petele mici și umede de funingine din colțul ochilor lui, ispitit să le scot de acolo cu degetul înfășurat în batistă. Dar Iag dădu privirii mele altă interpretare. Ridicând mâna și trăgându-și pe ochi borul pălăriei pe care vântul îl întorcea în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alungiți, reușea să transforme această diformitate în cochetărie. Și pentru că, probabil, în capul meu votca juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de ruble pe care, le aveam la mine. Ajuns în fața geamului florăriei prin care plantele se vedeau ca niște pete de lacrimi din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în masa întunecată a frunzișului umed, ca niște monede de aur. Când am trecut pe lângă statuie, din nasul ascuțit de piatră s-a desprins o picătură de apă care, în cădere, s-a atins de lumina felinarului, s-a aprins ca o stea albastră și, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atins de lumina felinarului, s-a aprins ca o stea albastră și, apoi, s-a stins repede. - Ai văzut? mă întrebă Sonia. - Da. Sigur. Am văzut. Încet, tăcuți, am trecut mai departe și am cotit pe o ulicioară. În liniștea umedă, se auzea un pian, dar, cum se întâmplă adesea, până la noi în stradă răzbăteau numai sunetele cele mai puternice, care se loveau de pietre atât de strident, încât părea că acolo, în camera unde se cânta, un ciocan lovea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că așa este, Ă Sonia, spusei eu, mângâind dulce numele ei atât de gingaș. Am trecut colțul. Aici domnea întunericul. Doar o fereastră de la parter era puternic luminată. Sub ea se detașa un pătrat luminos în care pietrele rotunde și umede păreau niște piersici așezate pe o tavă neagră. Sonia scoase un „ah!“ și-și scăpă geanta. Mă aplecai rapid, ridicai geanta și începui s-o șterg cu batista. Fără să se uite la ce fac și privindu-mă fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a urmat și s-a ciocnit de mine, îmbrățișându-mă. Corpul ei fierbinte se lipise de mine, atingându-mă în partea de jos a burții, buzele ei se subțiară, se deschiseră și lăsară să treacă în gura mea limba ei umedă, rece și tremurătoare. Încercând sentimentul, obișnuit în asemenea momente, că tot pământul se prăbușește în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau exact cinci și un sfert. În acel moment începură să se audă niște sunete subțiri; aveau un ritm atât de dezordonat încât părea că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și sorbea din lichior, făcu un „mmm“ de protest, dădu din mână de parcă s-ar fi înecat și, cu paharul Ia gură, se înclină spre masă ca să-l pună jos pe mileu. — Nici pomeneală, spuse ea râzând, cu buzele încă umede. De unde ați scos-o? Pur și simplu, a doua zi dimineața i-am trimis lui Vadim un bilețel și niște flori. Asta-i tot. — Flori? întrebă Iag. — Aha, încuviință Sonia. — Lui? întrebă Iag, întinzând degetul mare în direcția mea. — Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pachetul, grămăjoara a plesnit la mijloc și s-a risipit în toate părțile), luă cu capătul periuței de dinți puțin praf și, ținându-mă pe după umeri, mă trase ușor spre sine. Îi vedeam fața de foarte aproape. Ochii îi ardeau, umezi și strălucitori, buzele i se mișcau necontenit fără să se deschidă, de parcă sugea zahăr candel. - Am să apropii asta de nara ta, iar tu ai să tragi, asta-i tot, spuse Mik, ridicând periuța cu mare atenție. Și, imediat ce, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară a unei penițe de oțel; pentru că penița e umedă și pe ea s-a depus deja un strat de cocaină, n-o mai pot folosi cum trebuie. Și mai erau răsăritul și obiectele care se desprindeau din întuneric; și rigiditatea invadând tot corpul meu tânjitor după întunericul care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe Matei; cobor în fugă treptele cerdacului și intru în tunelul umed și întunecat de sub casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn. Aici taie portarul lemne, lovind puternic cu toporul, aici așază el lemnele tăiate în stivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui luminându-și calea din când în când cu lanterna pe care o luase cu el la plecare. În rest, se folosea numai de lampa de miner fixată de casca pe care o purta pe cap. Aerul era rece și umed iar de undeva din față se auzea un murmur slab ce creștea pe măsură ce înainta. Recunoscuse imediat zgomotul apei curgătoare și privi repede în jos, spre picioare, așteptându-se să calce în apă. Nici vorbă de așa ceva, podeaua era în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se întoarcă la serviciu. Medicul fusese însă foarte ferm: Nici nu intră în discuție, domnule inspector! îi spusese categoric acesta. Deocamdată încă paisprezece zile de repaus. După aceea mai vedem! Chiar dacă rana s-a cicatrizat frumos, înăuntru, în zonele umede vindecarea încă nu s-a încheiat. Mușchii se prind mai greu și nu vreau să riscăm nimic. V-aș recomanda chiar să plecați undeva la munte și să încercați să-i dați organismului timpul necesar să se refacă. Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu-i în stare să mai vorbească. Poate zăcea fără simțire pe undeva iar el trecuse pe lângă dânsul fără să-și dea seama. Disperat, se lăsă să cadă în genunchi și începu să pipăie cu palmele patul de frunze umede de pe jos, încercând să se întoarcă pe același drum. În tot acest timp îl chema fără încetare pe nume, rostind cuvinte de alint. Spera să dea de trupul micuțului și căutarea lui să ajungă la bun sfârșit. Ploaia măruntă continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a ceței, ochii nu îl mai ajutau aproape de loc, trebuia să aibă toate celelalte simțuri ascuțite la maxim. Cu vârful degetelor de la picioare își scoase încălțările și rămase desculț. Sub tălpi, simți răceala umedă a pământului de dedesubt. Nu avea nici o importanță, așa se va descurca mai bine și va face mult mai puțin zgomot în mers. Ascultă liniștea din jur și din nou i se păru că aude vocea copilului. Venea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]