1,445 matches
-
hârtiuța să ajungă în antreu fără să te ridici de pe scaun. Ai putea să-l folosești pe Mirciulică. Îți face adeseori servicii asemănătoare, dar nu te sfătuiesc. Urmele dinților lui rămân în-ti-pă-ri-te pe hârtie. O altă soluție ar fi să umezești fundul tăvii cu cești murdare și să lipești biletul. Așa fura bani jupâneasa aceea negricioasă când aveai lume la poker. Venea cu tava udă și o punea ca din întîmplare peste bancnote servind băuturile. Câștiga în fiecare seară câteva mii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E prea devreme. Abia 4. ― N-are importanță. Dascălu își smulgea fire din sprâncene pe care le privea în dreptul luminii fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni? Stăm destul de bine. Căruntul își umezi buzele. ― De ce vrei să plecăm? ― Nu știu! Dar trebuie! Știu că trebuie! ― Nervii... Ionescu își aținti privirea pe fața desfigurată a căruntului: ― Crezi că ți-ar veni foarte greu? ― Pe mine nu mai puteți miza, băieți! Sigur, dacă e neapărată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ei. Dar cum să le-o sugerezi? Ar putea constitui o probă capitală împotriva ta. Cum? Cum, Melania? Te întreb!" Privi în jur disperată, ascunzîndu-și palmele asudate în cutele rochiei. Apoi ochii îi căzură pe bibliotecă. ― Eventual... Căruntul își umezi buzele arse: Eventual benzina. ― Ce-i cu benzina? ― Să nu umple suficient rezervorul. Înțelegi? Ne-ar obliga la o aterizare forțată. Cârnul chițăi: ― Vezi! Tot la ideea mea vă întoarceți. Și sărim în aer frumușel! Perspectiva părea să-l înveselească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pare curioasă chestia asta? ― În ce sens? se interesă Azimioară. Maiorul își arcui sprâncenele. ― Am mai văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile. Erau niște amărâți care se considerau obligați să-i aducă un ultim omagiu lui Panaitescu. Nevastă-sa fiind plecată în străinătate, luaseră pe seama lor formalitățile legate de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
admira și apoi ochea altceva, chibzuia alte economii, cu gândul la el, un anonim fără chip. Se uită la bătrână. Rămăsese în prag măruntă, neputincioasă, cu mâinile atârnând pe lângă trup. ― Nu obișnuia să încuie ușa când pleca? Melania Lupu își umezi buzele. ― La serviciu? ― În general. ― Ba da... În sfârșit, poate nu totdeauna. N-am verificat. ― Ciudat, reflectă Cristescu deschizând dulapul. Mirosea a levănțică și a naftalină, iar hainele erau îmbrăcate în plicuri de nylon. ― Foarte ciudat. N-aș fi zis
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fileu și în uniformă ca liceenele de prin anii '20, '30), se declara categoric împotriva învățămîntului mixt. Cristescu puse carnetul pe masă. Popa îl recuperă cu satisfacție, ascunzîndu-l repede, undeva în poalele halatului. Își trase broboada pe umeri și spuse umezindu-și buzele: ― Bănuiesc... Da... Bănuiesc că nu v-a făcut o impresie prea bună. Puteam să nu-l vi-l dau... Cristescu îi aruncă o privire întrebătoare și celălalt reluă. ― Da, puteam să nu vi-l dau... N-aveați cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sigur, puteți fuma... Se bătu cu palmele peste buzunare. O clipă! Mi-am uitat țigările dincolo. Se întoarse cu un pachet de Mărășești. ― Nu mă pot dezobișnui. Le fumez din liceu. În sfârșit, vă ascult, domnule maior. ― Mda... Cristescu își umezi buzele. Presupun că n-ați aflat încă... Vâlcu își încreți sprâncenele. ― S-a întîmplat ceva? ― Domnul Mihai Panaitescu a fost asasinat. ― Panaitescu?! Îl privea înspăimîntat. Nu pot să cred... Dar cine? Cine a... ― Iar domnișoara Scurtu, continuă maiorul, a dispărut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ta e de vină și bătrâna că le dă! Dacă ai fi deșteaptă, ai încerca să pui mâna pe pian și pe tacâmuri... Cu escrocii ăștia nu m-ar mira nimic... Melania Lupu rămase câteva minute scrutând atentă strada. Își umezi buzele plesnite. Se învîrti un timp prin cartier și intră într-o curte. Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păcatul și focoși de parcă erau ținuți numai cu jăratec. Deodată, un ăuit valurit pe pale de vânt, răsuna de undeva din depărtare, semn că lupii urlau în fugă. Cei doi, Anton și Ion, vânători încercați, își simțiră părul pe cap umezit la rădăcină... - Ne-au luat urma! murmură Anton cu glasul schimbat, și strânse pușca în mâini. Ion fu de aceeași părere dând doar din cap. Ăuitul nu mai contenea; se apropia din ce în ce, stângându-i parcă, din toate părțile
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
veche. footnote>, și ei răzeși de neam... da‟ să nu uit Râpili Cogălnicenilor di pi Kogâlnic... și, mai sânt, da‟ eu nu mai am țâniri di minti.“ Când bătrâna Zoița povestește despre satele răzășești trecute în uitare, ochii i se umezesc în tăcere... - Aproape, sânt șî Epurenii, șî Bogdăneștii șî Berezenii... tăti sate răzeșești din Țânutul Fălciului, cel mai românesc țânut din țară. ...Șuletea, altădată Brăițenii de sus, stă înșirat pe Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și a ajuns până la ea. Frumusețea animală, prin femeie!.. încheie moșierul oftând. Tot timpul cât a vorbit, nu și-a dezlipit ochii de pe Anuca, de pe pe întreaga ei făptură... Bătrânul Toma își aminti de baba lui, Lina, și i se umeziră ochii...“ avea doar șaisprezece ani când i-a pășit pragul, și i-a luminat viața..?“ își zise el în gând. Și, ca să-și ascundă tulburarea din suflet, îl îndemnă pe boier... - Hai Cucoani, hai să măi gustăm din minunea asta
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de tot. Contabilul își aprinde tacticos o țigară umezind-o în prealabil, cu vârful limbii la capătul opus filtrului, trage un fum adânc pe piept, ca și când acesta ar fi avut rolul de a-i disipa emoțiile, și mi se adresează zâmbind, aproape în șoaptă: Castelane, cum o mai duci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar nu mă lovea. Să nu-l bați-o îndemna pe mama - cu toate că trebuie să-l dezvățăm pe copilul ăsta, de năravul de mai mânca poze. Știi cum procedează? La început le sărută. Atâta sărută personajele din poze până se umezesc pozele cu totul. Gata umezite, acestea se rup, iar el le bagă ușor în guriță cu personaje cu tot. De fapt, le mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei din fotografii. Aceasta era interpretarea mătușei. Mama nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
niciodată. Asistasem o dată la o scenă ca aceasta. Atât de afectat era Bogdan și cu așa lacrimi în ochi mai privea încă o dată propriul tablou, încât aveai impresia că se întâmplase în familia lui, ceva tragic. Într-adevăr, i se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sfert din suprafața oglinzii, din stânga sus. Parcă soțul meu încă nu murise și nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul cu peria de sârmă. Frecau de zor. Eu, cu cârpa umezită cu diluant, la fel. Cu cât ștergeam mai de zor oglinda și frecam mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu amândouă mâinile și dădu o lovitură în stare să taie în două pe la brâu un om mult mai solid decât Gacel, dar Gacel nu se mai afla acolo. Soarele începea să ardă și sudoarea li se scurgea pe trupuri, umezindu-le palmele și făcând să alunece mânerele metalice ale spadelor ce se ridicară din nou. Se cercetară, se aruncară unul asupra altuia în același timp, dar, în ultima clipă, Gacel se retrase, lăsând vârful spadei lui Mubarrak să-i sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care îl umplu cu apă și i-l dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău cu poftă și întinse din nou vasul, dar targuí-ul închisese deja gerba. — Nu mai e. — Asta a fost tot? se miră Abdul. Nici nu mi-am umezit gâtlejul. Gacel arătă din nou spre cămilă. — în noaptea asta o să-i bei sângele. Și o să-i mănânci carnea. Mâine începe ramazanul. — Ramazanul? repetă uimit. Crezi că suntem în situația de a respecta legile postului în condițiile acestea? Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tragă sufletul după nemaipomenitul efort. Luă apoi alt bidon și se apropie de Abdul-el-Kebir, îi sprijini capul și-l făcu să bea cum se pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la umbră, și-i dădu bidonul, ajutându-l să bea. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Du-te la cazarmă, vino la gară... N-avem când afla ce se petrece. Punct, punct, punct, liniuță - telegraful continua să sune. Lukici tăie pachetul de cărți În trei părți egale. Uneori cărțile se lipeau una de alta și Își umezea degetele ca să le despartă. Aranjă cele trei teancuri unul lângă altul, În fața lui. — Probabil că-i soția șefului de gară, explică el. Când pleacă undeva pentru o săptămână, Îi trimite telegrame zilnic, la orele cele mai bizare. Seara târziu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și de prințesele cu inima de gheață. — Nu mă prind ei așa de ușor. Începu să se Învârtă prin sala de așteptare, apăsând cu degetul umezit pe lemnărie. — N-am fost niciodată Închis. S-ar putea să vă surprindă, dar acesta e adevărul. La vârsta mea nu poți Începe așa ceva. Și acum mă trimit Înapoi, În Austria. — Ești dat În urmărire acolo? Josef Grünlich trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
despre Eckman? — Nu, domnule, spuse Joyce. Myatt Își aruncă ochii peste câteva scrisori și apoi Îl părăsi acolo, ghemuit ca un câine credincios peste biroul lui Eckman și peste malversațiile lui Eckman. — Și acum prânzul, spuse el. Domnul Stein Își umezi buzele. — Vă e foame? Întrebă Myatt. — Am luat micul dejun devreme, spuse domnul Stein, fără nici un reproș În glas. Dar Janet Pardoe și domnul Savory nu așteptaseră după ei. Deja Își beau cafeaua și lichiorul În restaurantul pavat cu gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În clipa următoare, eram înlănțuiți într-o îmbrățișare pecetluită cu un sărut prelung... Cuvintele nu aveau ce căuta atunci între noi. Îi simțeam respirația precipitată și palpitul inimii, care făcea ca sânii să i se zbată ca niște hulubi speriați... Umezită de picăturile de apă de pe corpul meu, iia i s-a lipit de trup... Eram o singură ființă!... După un timp, ne-am desprins unul de celălalt și ne-am privit cu pasiune... ― Mi-a fost atât de dor de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
călugărul a întins mâna către șervetul de pe colțul mesei. L-a ridicat, dezvelind două ulcele în care strălucea rubinul vinului știut, iar alături se afla o strachină cu plăcinte poale-n brâu. ― Hai să gustăm din plăcinte și să ne umezim cerul gurii cu un strop de vin, că până diseară ne uscăm precum iasca... Am urmat îndemnul și fapta bătrânului. ― Ei. Acum, parcă altcum om sta de vorbă, dragule - a vorbit călugărul când am terminat gustarea. Apoi a continuat: ― Iată
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și buna credință..., suspină realizatoarea TV. N-am știut, am fost un naiv... Cu facultatea de "hoț deștept", să se apuce săracul Pandele de cîrdășii cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]