4,931 matches
-
cu fiecare pas umilința devenind din ce în ce mai apăsătoare. Loviturile care le îndurase nu însemnau nimic. Privea în stănga și în dreapta. Nu mai știa la ce etaj se află. Spera să fie ultimul. Spera să găsească o fereastră deschisă spre eliberarea de umilință. Bărbatul în schimb, era furios; dacă femeia i s-ar fi împotrivit, ar fi ridicat-o și ar fi purtat-o ca pe un fulg. Furia nu-i trecuse nici după ce o lovise. Trebuia să se convingă cum stau lucrurile
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
poate devora cu timpul. Să fugim și să ne temem de iubiri imposibile, absurde, care ne pot duce pe marginea vieții. Știu din propria-mi expe¬riență că, atunci când pierzi iubirea, îți trebuie putere și orgoliu de a suporta durerea, umilința. Din păcate încă nu s-a inventat un medicament, care să ne vindece imediat când suferim din iubire, dar putem găsi în noi puterea să înțelegem, că ea a plecat și totul s-a rupt. Ce rost mai au atunci
IUBIRI...ȘI IUBIRI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364785_a_366114]
-
un simplu profet, ci Fiul Unic al Tatălui ceresc. Acesta din urmă confirmă nu doar filialitatea Sa divină — „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, ci și paradoxul economiei Sale mântuitoare potrivit căreia în slavă se intră doar prin patimă și umilință, iar la viața veșnică se ajunge prin moartea pe cruce: „Pe Acesta să-L ascultați” (Mc 9, 7). Mai exact trebuie ascultat Cel care cu șase zile înainte spusese apostolilor „pe față” și înfruntând mustrarea lui Petru/Satana că „Fiul
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
citate din ei, care toate pun în lumină o epocă pe care Marin Preda ar fi numit-o „era ticăloșilor”. De ce „Jurnalul fericirii” ? Cum poate cineva să fie fericit în condițiile în care este constrâns să treacă zilnic prin nenumărate umilințe, să se supună unor torționari malefici, luciferi ai închisorilor comuniste ? Cine ar putea socoti vreodată prin câte furci caudine a trecut N. Steinhardt împreună cu o parte dintre cei mai iluștri intelectuali ai acelor vremi : Constantin Noica, Vasile Voiculescu, Dinu Pillat
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
este împărțirea egală a treburilor domestice în cadrul unui cuplu: în mod inevitabil el va scădea în ochii ei, fiindcă este umilitor ca el să facă treburi pe care ea le face, prin natura sa, de zece ori mai bine; această umilință din partea lui nu va face altceva decât să accelereze "chimia" disprețului ei la adresa lui. 51. Dincolo de toate aserțiunile, mai mult sau mai puțin naționalist-sentimentale, limba oricărui popor este în primul rând o convenție. Ne tot plângem noi, românii, în ultimul timp
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366412_a_367741]
-
capul pe ușă, încă speriată de cearta pe care o primise de la Olga. -Eugen, te rog, să aștepți în anticameră, până vorbesc cu Petre. Vocea șefei nu lăsa loc comentarii. Puțin debusolat, mirat și intrigat că nu se mai termină umilința la care este supus în fiecare zi, Zambilă a părăsit biroul. Când el ieșea pe ușă, Petruș tocmai intra, acesta din urmă s-a ferit din calea fostului șef, apoi a intrat în birou. -Bună șefa! Petruș era o fire
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
sunt sub protecția Sfântului Andrei. Așa cum Lupul Alb și Zalmoxis se retrăgeau în Muntele Sacru să privească cu durere în inimi cum geto-dacii vor fi înfrânți de romani din cauza trădării, așa mă retrag din calea nenorocului, pentru a putea venera umilința oamenilor. Lacrimile să le țineți la locul cel mai de cinste. Sfinții plâng pentru spațiul inuman. La răscruci simți punctele cardinale. În spatele vieții urmele pașilor sângerează. Un intrus atârnă în colțul gurii declarația de dragoste, aceeași pentru toate iubitele. Duc
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
de ploaie, Rareori mai ard, nu mai sunt văpaie Înimi fără vină, ades oropsite De reguli nedrepte și nesăbuite, Rămân neștiute și abandonate În restriștea lor pier neconsolate. PENITENȚĂ IPOCRITĂ La ce bun dorința Trădarea să-ți ascunzi, N-ajută umilința Când ai vrut să mă vinzi. Când iadul te plătește Pentru păcat răsplată, Nu te ruga prostește Nici dracu nu te iartă! Penitența n-ajută Chiar dacă ești titrat, Cred c-ai mâncat cucută Pledând nevinovat! --------------------------------- CIUCĂ, Virgil, Chemarea la judecată
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
o poziție a “durilor” care nu abdicau ușor de la adjudecările conferite, de la pozițiile cucerite în ierarhiile puterii lor “olimpianice” veșnice sau vremelnice, de la un cursus honorum stabilt de rânduielile timpului pentru muritori și să ai ca mesaj în esență recunoașterea umilinței și demnității umane în ultima instanță - în raport cu perenitatea ideilor și pasageritatea statutului nostru biologic, sunt motive de reală și indubitabilă emoțiie artistică, trăită într-un mod inedit și intens. Nu mi-ar fi trecut prin cap că undeva, cândva, voi
NUNŢILE UTC-ISTE, TOGILE VIRILIS ŞI PROPRIETARII LUI PEŞTE ÎN VEGAS ! (VI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366659_a_367988]
-
Monstrul propagandistic al iepocii de aur” s-a lăfăit în noi, a crescut, s-a adăpat la sursa generoasă a unei ecuații cu multe necunoscute, ce încrucișa utopia cu pragmatismul punitiv și nu deliberat, neîncrederea cu speranța, fățărnicia cu onestitatea, umilința cu bruma de demnitate, teama cu izbucnirile de cele mai multe ori ponderate de limitele unei morale încolonate și descurajante. Până mai ieri, în noi vuia glasul tăcerii, acum, țipătul ei reîncarnat cu tentă gregară. Apelăm la un alt arsenal de mijloace
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
precum se zice, parafrazând “praf pe prafuri(!) se scoate” s-au preschimbat într-o uriașă sită care cerne, cerne și tot cerne lăsând să se aleagă mai abitir cenușiul de culoarea vie, frumosul de urât, binele de rău, demnitatea de umilință, sărăcia de bogăție, încrucișatul brațelor de pusul lor la treabă pentru împlinirea unor idealuri mai înalte. Dacă unele antinomii se îndepărtează, altele se apropie, se împletesc, în unele e bine pentru oameni, pentru comunități, în altele nu. Singura care nu
TOBOŞARUL DE PIONIERI, LA DOI PAŞI DE PAMELA...ANDRESON ÎN VEGAS ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366670_a_367999]
-
era însoțită de o tăcere complice și atingea vârful critic al părerilor de rău bine mimate (dar și al păsuirii și clemenței adevărate) când vinovații își etalau silit, pe scena sălii de spectacol a școlii, siluetele încovoiate de povara „dulcelor umilințe” la care erau supuși, în văzul celorlalții colegi și a întregului corp didactic ... . Ion Moiceanu, Ghică Țigău, Nelu Cernatoni, Vasile și Nuță Odoleanu, Ghică Șerb, Bujor Olteanu, Sandu Moșoiu, Fane Dicu, None Nistor, Ion, Gheorghe, Dane și Stelică Pătran, ori
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
degrabă pentru că această participare să ne facă sfinți și curați. Aceștia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puțin însă este mai drept ca de vreme ce în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald. Învăț să Te descopăr azi în mine, În fiecare tăinuit ungher, Să pot alege râul de ce-i bine, Să mă ridic din beznă către cer ! Spre Tine, Doamne azi ridic Cu umilință glasul meu Și-n chip de rugăciune-Ți zic ; -Ajută-mă, că-mi este greu... Greșit-am, Doamne peste fire, Greșit-am la pământ și cer, M-am complăcut în amăgire Dar în iertarea Ta încă mai sper ! Asemeni cu tâlharul
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
-l să nu se simtă singur într-o existența de totală obedienta și frustrare. De-acolo, El poetul nepereche al zilelor noastre a constituit lumină întreținută într-o epocă în care nu se întrevedea că mai există cineva care vede umilință în care supraviețuiam. Dar parcă nu am fi destul de români dacă nu ne vedem valorile profanate fără cruțare de bipezi care se cred chiar oameni. Prea multe motive de mândrie nu avem, iar atunci când le avem, ne pricepem la insulte
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
-l să nu se simtă singur într-o existența de totală obedienta și frustrare. De-acolo, El poetul nepereche al zilelor noastre a constituit lumină întreținută într-o epocă în care nu se întrevedea că mai există cineva care vede umilință în care supraviețuiam. Dar parcă nu am fi destul de români dacă nu ne vedem valorile profanate fără cruțare de bipezi care se cred chiar oameni. Prea multe motive de mândrie nu avem, iar atunci când le avem, ne pricepem la insulte
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
în treacăt de dureri pe care le puneai pe fugă ieri, iar astăzi te aduc la disperare ? Hei,trupul meu,cum de-ai ajuns banal și-arăți de parcă-ai fi-n ultimul hal, cărându-te cu greu printre mizerii și umilința de-a fi fost răpus, de ce te lași spre deznădejde dus și de-orice junghi,oricât de mic, te sperii ? Hei,trupul meu,nu simți în tine cum sufletul este tânăr și acum ? Iubind cum am iubit Iubind cum am
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
vecie soarta de un pământ de neatins. Ea a acceptat soarta unei regine în așteptare, poate pe vecie sortită să privească de la distanță națiunea al cărei nume începuse să-l poarte. La aceasta s-a adăugat, pentru restul vieții sale, umilința sărăciei.” Într-o viață înelungată, această căsnicie regală a decurs și decurge în miracolul celei mai statornice înțelegeri și fericiri. Regina nu s-a îndepărtat nicio secundă de Rege. Pragurile pe care le-au trecut Regina împreună cu Regele, fără iubire
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
și în mod real, fiica. [...] Ei bine, mânată de dorul de fiica ei dar alungată, probabil, și de sărăcia și de lipsa de orizont a vieții, în condițiile în care licențiată fiind rămâne fără sursa minimă de trai, silită de umilința trăită aici, în țară, doamna Georgeta Resteman pleacă în căutarea fiicei sale, merge la aceasta, în Cipru. Tatăl așteaptă revenirea fiului risipitor plecat în lume... În cartea pe care o prefațăm, mama este cea care pleacă în căutarea fiicei, nu
CUM S-A NĂSCUT O CARTE – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365744_a_367073]
-
însetată.Cartea domnului Grig Gociu mi-a provocat o asemenea stare. Am așezat-o în primă fază, însă, pe noptiera mea, alături de alte câteva, promițându-i că nu va trebui să aștepte prea mult la rând, doar că, alte ... XI. UMILINȚĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ SAU LA O CEAȘCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014. După fiecare pagină citită din „Umilință și recunoștință”, autor Cati Urucu mi-au venit în minte rânduri
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
trebui să aștepte prea mult la rând, doar că, alte ... XI. UMILINȚĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ SAU LA O CEAȘCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014. După fiecare pagină citită din „Umilință și recunoștință”, autor Cati Urucu mi-au venit în minte rânduri dintr-o poezie a lui Vincenzo Cardarelli(traducere de Simona Enache) Amintirile, aceste umbre prelungi În corpul nostru efemer, Acest traseu de moarte Pe care noi îl lăsăm să
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
articuleze cuvinte, aș fi putut jura că povestea cuprinsă între coperțile acestei cărți, poate nu întâmplător colorată în alb și roșu, l-a inspirat. „Înfiorătoare amintiri de neuitat” așterne Cati Urucu cu ... Citește mai mult După fiecare pagină citită din „Umilință și recunoștință”, autor Cati Urucu mi-au venit în minte rânduri dintr-o poezie a lui Vincenzo Cardarelli(traducere de Simona Enache)Amintirile, aceste umbre prelungiîn corpul nostru efemer,Acest traseu de moartePe care noi îl lăsăm să trăiască înfiorătoare
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
fost mulți, tare mulți, de fapt cei mai mulți, în fond aproape toți marii bărbați a Bisericii, Țării, Poporului și Neamului nostrum, românesc, fiecare dintre ei având, marcând și impresionând, într-un mod cu totul aparte, cu și prin viața, suferințele, chinurile, umilințele, torturile și caznele de care au avut parte și la care au fost supuși, în perioada totalitără, în temnițele comuniste de la noi. Astfel încât, pentru a nu greși ori a împieta memoria, cinsitrea, recunoștința sau prețuirea ori admirația fațe de oricare
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
un fiu risipitor. Aceste amintiri revin adeseori și bat la poarta sufletului. Când o găsesc ferecată, se îndepărtează, dar revin, doar, doar, o vor găsi altă dată deschisă. Așa a făcut într-o lungă perioadă marcată de opresiuni și cumplite umilințe Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, unul dintre marii duhovnici români dintr-un veac zbuciumat și întunecat. A bătut la ușa multor suflete, le-a vorbit ca un părinte, a vindecat răni adânci, a adus multă speranță și lumină, până când suferințele și
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
între cele două categorii de manifestare lirică a dragostei pentru Dumnezeu. Ticu Leontescu este teolog prin conștiință și aplică această formatare religioasă în cotidianul modern scris. Expresia sa este de comuniune cu Dumnezeu, de comunicare directă, fără false osanale, fără umilință și de aici până la poezia religioasă cu caracter pragmatic nu mai este distanță. „Rabuni, n-am urcat vreodată Golgota Pe care Tu ai urcat-o Cândva Dar am o Golgotă în mine. O Golgotă numai a mea.” (O Golgotă în
BEDUIN- TICU LEONTESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366214_a_367543]