1,469 matches
-
1886)...senzualitatea și vițiul se manifestară în el în plină lumină, fără grijă de nimeni și fără rușine. Se ținea după femei ordinare, înșăla lumea, fura mici lucruri ca un copil, cerea bani și, în rare momente lucide, se simțea umilit de ceea ce făcuse mai înainte.” (motivele cunoscute pentru care a fost arestat la Iași, pe 8 noiembrie 1886, și dus la Mânăstirea Neamț) etc. Parafrazarea lui Aron Densușianu este aproape completă, lipsind doar câteva episoade < printre care cel din 1883
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ancorate în adevărurile creștine, de unde își trag legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine, nu se pot accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
trădător, nu va fi decât un chip de viață care să nu fie trădare: e viața eroică” ( I. S.). Osânda biruită înseamnă veșnicie întru Hristos! „Îmbrățișez pe toți din toată inima mea, pe voi care ați fost și sunteți necontenit umiliți, insultați, prigoniți și amenințați la fiecare moment pentru credința voastră legionară...” (Corneliu Zelea Codreanu). Veșnic osândiți, am fost exilați, oprimați, defăimați, întemnițați, exterminați în masă pentru a fi scoși din istorie, dar sufletele noastre au rămas mai tari decât piatra
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
legionari au fost parașutate din avioane militare americane, pentru a susține lupta de rezistență armată din munții României. 11. Sub regimul comunist, în România, legionarii au fost întemnițați, torturați și uciși iar familiile lor rămase afară au fost persecutate și umilite. 12. Legionarii din clerul ortodox, grecocatolic și romano-catolic au participat direct la rezistența anticomunistă dusă pe teritoriul României, expunându-se tuturor riscurilor. Toate aceste informații (enumerate mai sus) se constituie în capitole separate ale acestui dosar. Vrem ca dreptatea să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Botezătorul, și le vom răspunde cu nefrica morții, păstrându-ne neîntinat giulgiul demnității umane și legile dumnezeiești, sub ploile oricăror lovituri. Noi, legionarii nu mai avem de ales. Pe pământ sau ape, moartea e tot moarte. Zbirii vor rămâne iarăși umiliți în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
se poarte nimeni cu alții așa cum n-ar vrea ca alții să se poarte cu el”. Precum și Hristos mai târziu, Buddha îi îndeamnă pe discipolii săi: „Duceți-vă în toate țările și propovăduiți această învățătură. Spuneți-le că săracii și umiliții, bogații și nobilii, toți sunt egali, că toate castele se unesc în această religie ca fluviile în mare”. Astăzi, buddhismul este privit de savanți ca fiind prima religie universală, urmată mai târziu de creștinism și islamism. În mod fals, buddhismul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele încrucișate pe sâni, prvind fără să vadă frământarea de-afară a stihiilor” * “Toți o întreabă de omul ei. Ea trebuie să strângă din umeri, simțindu-se umilită și rușinată . Cu toate acestea râde și le răspunde ager” * “În douăzeci de ani am ajuns să-I cunosc drumurile și întoarcerile...Știe că-l doresc și nici eu nu i-am fost urâtă” * “L-am visat rău, trecând călare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și aduni rău... Pristanda: Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci și patru, în cap... patruzeci și patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine știe... Tipătescu: (râzând) Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa. Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit și naiv) Famelie mare... renumerație după buget mică... Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiță... Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică. Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc. Pristanda: Bine ziceți, coane Fănică. Aseară
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Zoe! Zoe: Lasă-mă! (iese.) Tipătescu: (urmărind-o) Zoe! Zoe! (iese după ea. O clipă scena goală.) SCENA VII Ghiță Pristanda și Cațavencu Pristanda: (apărând în fund și făcând loc cu respect lui Cațavencu să treacă) Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (umilit) și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie. D-voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie -trebuie să-l ridici? Îl ridici! N-ai ce-i
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma. Cațavencu: (umilit) Madam! Zoe: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat... Cațavencu: Sărut mâinile... devotamentul meu... Zoe: Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci. Cațavencu: (repede și supus) O conduc... Zoe: D-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
din ședințe despre „grija față de om”, pe care ni le fac unii și alții, dacă închidem ochii în fața unor cazuri ca acela al bătrînului din strada Eliberării, exploatat de o zgripțuroaică (mutra o arată) cu teșchereaua plină, și al altor umiliți? Cerșetoria e o realitate. Ni-i teamă s-o recunoaștem? Am recitit, aproape cu lacrimi, scrisoarea primită de la Lucica, în care îmi descrie starea în care se află tata, că „orice ar mînca i se umflă ficatul”, că „de la o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ieșea din gîtlej nici acolo. Erau comandanți care ne sileau s-o spunem de mai multe ori la apelul de dimineață. Majoritatea colegilor o urlau cu voluptate, excitați. Zîmbeau după fiecare reluare. Mie mi se făcea gura pungă; mă simțeam umilit. Ulterior, am redescoperit-o la activiști. Preceda, de obicei, datul mîinii. N-am spus-o nimănui. Mi-au spus-o alții mie, dar niciodată n-am primit-o cu plăcere. Știu prea bine că nu-i decît o simplă convenție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
egal: „Din cîți oameni cunosc, nimeni nu e mai necăjit ca mine”, mi-a declarat Ani. La fel crede despre viața noastră că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și numai doi ani”, altfel! Umilit (căci eu sînt cauza tuturor insatisfacțiilor), tac reproșîndu-mi incapacitatea de a nu sesiza că înaintez plutind pe o pojghiță subțire de iluzii. *Nici tineretul nu mă cruță: „Ești unilateral, dar nici în latura ta remarcabil. Calitățile tale sînt evidente doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în cele din urmă despre agricultură și despre consecințele ei asupra nivelului de trai. Pentru mine, problema nu-i c-o să mor de foame, ci de a mă aproviziona cu cele necesare fără să pierd timp și fără să fiu umilit. Ca să-și îndulcească relația cu vînzătoarele, unii au ajuns de le fac curte. Nu mă văd capabil s-o alint pe cea de la „Pîine” cu „Prospețica”, darămite să găsesc un cuvînt giugiulitor pentru cea de la „Carne”. *„Vezi, a ieșit și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi auzit spusa mea, privindu-mă trist, adînc, m-a întrebat: „Ce vină am că m-am născut în acest spațiu și că trăiesc acum?” în dreptul „lemnelor” lui Alexandru Huțanu ne-am despărțit, ea probabil ceva mai ușurată sufletește, eu umilit de neputința de a răspunde neconvențional la o asemenea întrebare. * Uneori sînt tentat să gîndesc și așa: „Dezvăluie-ți inima în viața de zi cu zi, acoperă ți inima în scris!” La fel ca un personaj de-al lui Camil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
odată ajunși acasă se vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică, mintea refuză să creadă că nimic nu-i statornic, dar nevroza insistă că totul e condamnat la schimbare și la degradare. Din acest dialog de uzură, obosită și umilită iese întotdeauna mintea. *Transcriu din „Sburătorul” (1, nr. 32, 22 noiembrie 1919, p. 129-130) aceste rînduri ale lui I. Petrovici, de o neîndoielnică actualitate și acum, după șaptezeci de ani: „O generație de sacrificiu da, - sacrificii eterne nu! Sacrificiul, după cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate fi înțeleasă, dacă nu precizez că prietenul meu e un universitar onest și că aproape toți „latifundiarii” care treceau pe lîngă noi sînt „adunătură”! Prin geamul întredeschis ajunge pînă la mine cearta a doi copii. Unul, enervat și, probabil, umilit, îi strigă celuilalt: „Boul dracului!” în apostrofarea sa e, fără îndoială, o reminiscență a vechii noastre civilizații agrare. Cum își spun, oare, în situații asemănătoare, copiii din Laponia sau cei din Imperiul Centrafrican? și animalul lor e trimis tot la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l taie, cortină care acoperă apatia generală manifestată de români la toate actele comise de autorități și la mizeria cruntă materială și spirituală în care i-a aruncat PCR. în numele principiilor noastre de viață și al respectului ce-l purtăm umilitului popor român, considerăm că sunt necesare unele explicații, iar aprecierile ce se fac asupra noastră le considerăm ca expresie legitimă a unei nerăbdătoare dorințe ca poporul român să-și înceapă mișcarea spre libertate. Succesiunea la putere a lui Ceaușescu datorită
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după ei Era atâta durere și descurajare în glasul tânărului, că m-a durut inima și mi-a fost rușine că am ajuns să aud pe un tânăr, la vârsta entuziasmului și a patriotismului orb de pe vremuri, că se simte umilit și milog în țara lui. Durerea din glasul său mi s-a părut a fi durerea țării întregi și m-a lovit ca un bici peste față. Mi-am zis: Iată ce a realizat regimul comunist! Ăsta este omul nou
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a realizat regimul comunist! Ăsta este omul nou cu care se laudă Nicolae Ceaușescu. Ăsta este omul cu care vrea să înfrunte Occidentul și pe care mizează că-i va apăra tronul și dinastia sa. Un tânăr care se simte umilit de a fi român. Dar nu numai el, ci și alții s-au simțit umiliți de a fi români. După câteva zile, chiar și eu. Și nu înțeleg mirarea unui reporter de la Europa Liberă care se întreba de ce tocmai tinerii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a întrebat. Voi nu aveți nimic în magazine, nu aveți decât gunoi. M-am simțit jignit și am protestat, dar mi-a răspuns: Voi nici nu știți ce înseamnă un magazin. Voi nu știți nici să trăiți . M-am simțit umilit, dar am presimțit că avea dreptate. Colindase toată Europa și avea destule criterii de comparație. Dacă nu am fi fost prieteni, nu mi-ar fi spus-o. Când, după o lună, am căutat în 14 magazine din București o pereche
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ne apropiase - literatura - ne și depărtase, s-ar zice, până la urmă. Oricât fusesem și rămăsesem vulnerabil la seducția Frumuseții, eram totuși, probabil, mai obsedat de Adevăr... și nu Îmi părea bine. „Oroarea de minciună mi-a distrus talentul”, Îngânam, adesea, umilit, cuvintele lui Jules Renard. Carcasa era friabilă, inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
legii”, deschis tuturor ademenirilor, abuzurilor, șarlataniilor, diletantismului proteic și modelator. Și visului, bineînțeles, agresiunii onirice. Sacrul atotputernic este Înlocuit de profanul atoate vulnerabil. Aventurierul irealității, sfidând normele și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil competitor În vasta explorare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interogației, oroarea juvenilă față de minciună și oportunism, păstrată dincolo de vârste. Exacta evaluare a inevitabilului schimb de acomodări cu realitatea era mai ales un proces al maturității, desigur, când trecutul poate fi evaluat fără iluzii și narcisism, dar fraternizarea spontană cu umiliții și obidiții de oriunde Paul a menținut-o la toate vârstele și În toate Împrejurările. Citind și recitind În colivia mea bucureșteană, În anii ’80, relatarea autobiografică venită de la Berlin, deloc nu mă gândeam la CONSPIRAȚIE. Mai curând, la „emanciparea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îndreptându-se spre una dintre chiuvete, se trezește, brusc, În fața unui soldat german! Situație dinainte, parcă nimic nu se Întâmplase, eliberarea fusese doar o Închipuire. Cu genunchii tremurând și ochii măriți de spaimă, captivul așteaptă să fie, ca altădată, lovit, umilit, anihilat. Înainte de a se prăbuși, cu pantalonii umezi de urina groazei, sub loviturile neamțului, prizonierul vede cum santinela Își Întoarce privirea binevoitoare spre el și Îi face un semn politicos să se apropie. Abia atunci Înțelege că, În realitate, soldatul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]