1,598 matches
-
trecură pragul ușii duble, pe care o deschisese Breemeg, și pășiră în grădină, omul zise: - Ei bine, domnule Gosseyn, acum știi care e problema adulților aflați la bordul flotei Dzan. Trebuie să ne petrecem orele de veghe într-o servitute umilitoare, care ne înfurie și ne îmbolnăvește, față de un copil nebun care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că nici francezii n-au o expresie pentru chestiile tâmpite pe care le scoți pe gură când ești presat. Lucrurile alea prostești, disperate, pe care le gândești sau le faci. Unele chestii sunt prea scârboase ca să aibă un nume. Prea umilitoare ca să fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la adolescenți, e vorba de fapt, mai ales de puștii care încearcă să se sugrume în timp ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
regăsești ieșirea din labirint, doar deschizând navigatorul personal. Psihologul este unul ca și tine, care a înțeles că mai presus de toate forțele externe, există o forță interioară care este invincibilă și inepuizabilă. Psihologul nu te va pune în situații umilitoare și ridicole dându-ți diagnostice ciudate, el va încerca să pătrundă în casa sufletului tău doar atunci când tu îl vei invita și-i vei deschide ușa. Chiar dacă totul este curat în casa ta (viața) el știe că prin subsolul sau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un posibil fără limite decât spre ideal, aveam senzația umilitoare că toată cazna ei n-ar fi decât o demonstrație a jalnicului adevăr că totul trebuie plătit. Firește, n-ar fi fost prea greu să facem gestul simplu care ne-ar fi putut rezolva măcar modestele cerințe zilnice, fără să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ardoare. Își aducea aminte de mezinul orchestrei, care îi spusese într-o zi: "Vreau să apuc ziua în care te văd și pe tine îngenuncheată de un bărbat". Venise ziua aceea, dar ea nu voia să afle lumea. Era prea umilitor pentru ea. Era hotărâtă să grăbească sfârșitul acestei povești. Intră la primul hotel care îi iese în cale și comandă o cameră pentru o singură persoană. Când aude prețul, i se oprește respirația. Întreabă recepționerul dacă acceptă valută. E o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Baisa, până la eventuala lui reîntoarcere, pe plaiurile Goldanei. În urma acestor critici, o aversiune abundentă, față de cel plecat, chiaburul Petrea Păun ceva straniu și nefiresc se târnosi în aer, combinându-se cu o senzație unanimă, de factura următoare: jertfirea Pepenoaicei, în umilitoarele condiții din mijlocul drumului de țară, înclinase cumpăna, în Goldana, spre trivialitatea consumului, în dauna rafinatei și ostenitoarei cruțări a laturilor consacrate. Întrucât starea de veghe întreținută de Faraon emanase o nouă amenințare cu pavazarea și cu raportul către Tovarășului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale cărei contururi nu le puteam ghici. Această senzație a Început odată cu amintirea cocainei pe care o primisem la New York de la Monkey, apoi s-a transformat În imaginea aproape dureroasă a lui Keiko Katayama obligată să stea În cele mai umilitoare poziții, trecând apoi la o gelozie pe care nu o mai Încercasem și la sentimentul de decepție că existența mea de până atunci fusese complet lipsită de plăceri și delicii. Am simțit dintr-odată dorința impetuoasă de a mă prosterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prima dată, mă simțeam complet lipsit de apărare. Keiko Kataoka Își continuă mărturisirea, cu toate că era conștientă de ce se Întâmpla. Oare ce avea de gând cu mine? — Așadar, eu, și prietena mea ne-am exhibat În fața acelui bărbat În cele mai umilitoare poziții pe care le știam. Și știam destule pentru că de multe ori ne delectam cu jocuri de lesbiene, eu și prietena mea. Însă bărbatul acela stătea așezat pe canapea cu picioarele desfăcute și se juca cu penisul, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spuse bărbatul pe un ton amuzat. Noriko nu Înțelegea nimic din ce i se spunea, nu putea desluși sensul cuvintelor, dar percepea intuitiv, din tonul vocii și din felul lui de a vorbi, că se afla acum În cea mai umilitoare situație, total expusă, fără cea mai mică apărare. Corpul, deși lipsit de libertatea de mișcăre, Îi trăda cele mai ascunse dorințe, sensibil la orice stimul. În vremea asta gardianul ei se Îndepărta din ce În ce mai mult de ea. — Îți place? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin cele mai mici orificii pătrund în casă gândacii. Țânțarii. Musculița de oțet. De undeva pândesc ploșnițele. Pot veni lăcustele! Ești bombardat cu somații. Ți-ai vândut ultimele discuri, o prostie; nu așa se plătesc datoriile; ți se impun soluții umilitoare. Ești cetățeanul unui stat ostil: părăsește-l! Nu; nici Romancierul nu a făcut-o! Vei regreta: nimeni nu e profet în țara lui, știi. Iei sedative, ai dormit paisprezece ore, aproape o moarte; te-ai trezit într-un zgomot infernal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu nimeni. Viermele a părăsit ochiul și osul, și pielea, și sângele. Viermele, cărare către satul bunicilor. Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui viermelui să te lepede părticele printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Ashargin foloseau și ele la ceva. După un minut-două, absorbea alimente care aveau un gust familiar și satisfăcător pentru papilele lui Ashargin. Începea să se simtă deprimat pentru cele întâmplate. Era greu să participi la o experiență atât de umilitoare fără să te încerce în sinea ta sentimentul că participi efectiv la ea. Și ce era mai rău era că nu putea să facă pe moment nimic. Era prins în acest corp, cu spiritul și amintirile suprapuse pe creierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era? Să facă curățenie în vreun birou, să golească vreo hazna. Mergea pe străzile orașului ștergând zidurile cu chipul acela scofâlcit pe care i l-am văzut ultima oară în cafenea, când aspectul ei dezagreabil mi se păruse de nesuportat, umilitor pentru ea și pentru mine. Umilința poveștilor care se îndreaptă spre gunoi. Când amanții ies din silueta lor și pun în lumină o imagine obiectivă a celuilalt, necamuflată de propriile dorințe. Ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu mâna. Mă întâlnesc cu un bărbat. Un bărbat foarte eligibil. Coborâ vocea și mai mult, aproape șoptit. Asta nu e o cheltuială, e o investiție. Ei, cu asta păru s-o liniștească pe biata femeie. Adrianei i se părea umilitor că se află la cheremul părinților ei deoarece apartamentul era al lor. Puteau veni oricând, fără s-o anunțe, și să stea cât pofteau. Puteau să-i ceară socoteală pentru fiecare dolar pe care îl cheltuia pe haine sau cosmetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cine era iubitul ei secret, nicio referire la noua ei slujbă, nici un comentariu ironic despre neglijeul sexy sau despre (presupusa) viitoare călătorie în sudul Franței. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Trecuseră aproape două luni de la acel schimb umilitor de mesaje și Emmy nu l-a mai contactat deloc. Mai mult decât atât, și-a dat seama cu bucurie că nici măcar nu s-a mai gândit atât de mult la el în cele două săptămâni de când a făcut sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lași prea ușor, o certă ea. Când Emmy a revenit la masă douăzeci de minute mai târziu, era îmbujorată de emoție. — Ei, cum a fost? întrebă Leigh. După expresia de pe fața ta, îmi dau seama că n-a fost deloc umilitor. Emmy râse. — Nu pentru mine, cel puțin. A spus că i-a trebuit mult curaj ca să trimită sticla de șampanie în seara asta fiindcă tot se simțea jenat că nu l-am sunat niciodată. Vă vine să credeți? Incredibil, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
putea fi înțeleasă în sensul restrâns care i se dădea de obicei, că nu era vorba de banala resemnare, nici măcar de dificila umilință. Era vorba de umilire, dar de o umilire la care umilitul consimțea. Desigur, suferința unui copil era umilitoare pentru minte și inimă. Dar tocmai de aceea trebuia să intri în ea. Tocmai de aceea, și Paneloux asigura auditoriul că ceea ce avea să spună nu era ușor de spus, trebuia s-o vrei, fiindcă Dumnezeu o voia. Numai astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
frumos. Și-o să ai un voal Vera Wong. —Ah, daaaa! Aș putea cumpăra voalul ca să fac un act de caritate. —Toată lumea din 660 Park va crede că ești prietena ei cea mai generoasă. Dumnezeule, poți să-ți imaginezi cât de umilitoare trebuie să fie o logodnă ruptă? Închipuie-ți, să fii fata-care-aproape-că-s-a-măritat. Cum o să mai aibă curajul să bea un Bellini la Cipriani? Iâh, Dumnezeule, ce rușine. Speram că oamenii ăștia inimoși m-au adus la un ospiciu ca, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iasă în târg și să brutalizeze oamenii ca mine, solo? Era o purtare până peste poate de egoistă. Apoi, Crystal mă întrebă: —Tu când faci nunta? M-am uitat fix la ea câteva clipe. Acesta era de departe cel mai umilitor moment din viața mea. Eram pusă în situația de a spune cuiva, în public, că am rupt logodna. Mi-a luat ceva timp până am reușit să răspund, atât de mult încât Crystal și Billy începură să se simtă stânjeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Charlie. Asta chiar era stânjenitor. —Charlie, eram... știi... goală când m-ai găsit? — Nu, îmi răspunse Am răsuflat ușurată. Apoi a urmat: —Erai încălțată cu sandalele. Gata, m-am gândit. N-o să mă mai nesinucid niciodată. Era mult prea umilitor. De acum înainte voi fi fata care n-a reușit să se mărite și care n-a reușit să se sinucidă. Ce să mai vorbim de Da Silvano, nu voi mai fi primită nici la John’s Pizza de pe Bleecker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai bine și se simt mai fericite. Iar acum, povestește-mi de băiatul ăsta de care te-ai despărțit. I-am spus toată povestea, exagerând pe ici pe colo, ca s-o fac mai interesantă. Normal, am omis părțile mai umilitoare, cum ar fi călătoriile ratate în Brazilia. Nu voiam ca dr. F. să știe și chestiile foarte intime. — Asta nu e tot, mi-a zis. Îmi ascunzi ceva. I-am povestit, fără tragere de inimă, despre tentativa mea pariziană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
De parcă găsisem pe cineva cu care am făcut cea mai reușită călătorie în Brazilia, dar cu care m-am și simțit ca în compania celui mai vechi prieten. Charlie n-a mai dat nici un semn de viață, ceea ce era ușor umilitor. Dintotdeauna îl crezusem un tip manierat. Totuși, dacă nu catadicsește să mă sune, am hotărât eu, ei bine, n-am să-l sun nici eu. Între timp, Julie nu mi-a răspuns la nici unul dintre mesaje. Jolene mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
i-am răspuns. —Julie, arăți fenomenal, cine ți-a creat rochia asta extraordinară? se interesă mama. Înainte ca Julie să poată răspunde, mama se uită peste umărul meu și exclamă: Ah, contesssăă! Am simțit cum mă încordez toată. O să fie umilitor, mi-am spus. — Ce minunat să ne vedem din nou. Pimm’s? continuă mama. Când Julie și cu mine am întors capul, am văzut-o pe Caroline venind spre noi. Arăta 100% șic în stilul acela britanic nedefinit. Purta pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e responsabil de magazin și le dă câte ouă vor”, „M-a lăsat șefu’ la tăierea porcului, da’ las’ că și el se alege cu cârnați și țuică”. Doamne, îmi spuneam, da’ oamenii ăștia chiar nu înțeleg deloc ce viață umilitoare ducem? Alta decât să graviteze în jurul mațului gros mai știu? Vezi tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost că răsculații au cerut libertate. Cred că de aceea li se spune revoluționari. Cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de familie, a trebuit să vândă pâine în stradă ca să își cumpere rechizite. Tatăl ei a fost singurul care câștiga bani. Erau 19 persoane care stăteau în aceeași casă, și ele, fetele, îngrijeau de frați și surori. Pentru fetițe era umilitor să vândă în stradă. Era rușine să fie silite să iasă din casă, singurul loc unde reputația unei femei era bine păzită. Ieșirea din „gineceu” însemna că sunt sărace și nemăritabile, chiar dacă familia era mândră de ele că aduceau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]