2,900 matches
-
particular și material în obiectele din natură poate fi tot în mod particular a cu condiții de individuație, însă fără materie a într-un organ de simt, pentru ca, mai apoi, să atingă în intelect un grad sporit de imaterialitate și universalitate. Extremele acestei ierarhii a imaterialității sunt modul de a fi sensibil și cel inteligibil. Ceea ce se află între acestea sunt forme care există în diferite grade de imaterialitate: în mediu (aer sau apă) formă are un mod de a fi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
non autem nomina significantia intentiones. Socrates enim est homo, șed non est species, quamvis homo sit species (Sent. De anim., lib. 2, l. 12, n. 8). Așadar, de aceea este clar că naturii comune nu îi poate fi atribuită intenția universalității decât în măsura în care este în intelect: căci pentru că unul să poată fi predicat despre mai mulți, trebuie mai înainte să fie înțeles separat de principiile prin care este împărțit în mai mulți; de unde rezultă că universaliile, în măsura în care sunt universale, nu există
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
predicat despre mai mulți, trebuie mai înainte să fie înțeles separat de principiile prin care este împărțit în mai mulți; de unde rezultă că universaliile, în măsura în care sunt universale, nu există decât în suflet. Naturile însele, cele prin care se produce intenția universalității, sunt în obiecte. De aceea, numele comune [care] semnifică natu rile însele sunt predicate despre [obiecte] individuale; numele nu semnifică intenții [universale]. Căci Socrate este un om, nu o specie, desi om este o specie. Acum, după ce am adunat datele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ar fi un unicat gastronomic românesc, dar ea este percepută ca atare de către foarte mulți români, și de aceea o pomenește doamna Nițescu. Titlul acestei cărți naște de fapt o altă întrebare, în afara aceleia care ne cere să optăm între universalitatea farfuriei globaliste și tradiția băștinașă: există, de fapt, o bucătărie românească? Adică, revenind la dilema Sandei Nițescu, avem posibilitatea unei reale opțiuni, sau ne amăgim vorbind despre gastronomia „noastră“? Totul este împrumut în cratița românilor, sau avem un patrimoniu culinar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
că Istoria Medicinei nu se predă studenților pentru a fi învățată reproductiv, ci se transferă prin spiritul și ilustrările ei, în măsură să rodească recreator în tinerele generații de medici, prin cultivarea interesului de a ieși din limitele cursului spre universalitate (căci pentru înțelegerea prezentului și întrezărirea viitorului medicinei trebuie cunoscut trecutul acestei științe). Acest filon paideic este benefic și el traversează paginile sugerând respectul și gratitudinea pentru misiunea medicului de-a lungul secolelor în sensul Jurământului lui Hippocrat și al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în tot spațiul european și asiatic. Câteva milenii de căutări și reușite, de creații și proiecte, de fructificare și îmbogățirea experienței au contribuit activ la renumele medicilor dintre Tigru și Eufrat, solicitați la marile curți domnitoare și nu numai, confirmând universalitatea medicinei, ideile ei în continuă expansiune. Prezența atâtor maladii în lumea antică precum malaria, variola, reumatismul, afecțiunile intestinale, venerice, oculare, leziunile de tot felul, explică cererea de asistență medicală și dezvoltarea medicinei. Prognosticarea și diagnosticarea, ipotetice sau reale, au făcut
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Champollion, a deschis noi orizonturi în înțelegerea și aprofundarea culturii și civilizației egiptene. Cooperarea dintre zei și oameni și-a avut importanța ei productivă. Isis era zeița armoniei matrimoniale, a medicinei spirituale, magice și vindecătoare, având puterea învierii din morți. Universalitatea ei s-a extins, prezentă fiind cu influența până pe la jumătatea primului mileniu creștin. Stăpânind forțe magice și posedând cunoștințe secrete, ea a fost de timpuriu numită „Marea vrăjitoare“ care și prin vis comunică rețetele unor maladii și cazuri. Susținută
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cumpere manuscrise din Bizanț, unde lucrările medicale se aflau la loc de cinste. Această efervescență spiritual-medicală cu orizont enciclopedic s-a constituit în forță de atracție pentru magiștri și discipoli din toate punctele cardinale, teologia creștină având o deschidere spre universalitate și spre toate clasele sociale, categoriile de vârstă și profesionale. Dintre călugării mireni, dintre clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de referință intrând în Istoria Creștinismului și Istoria Medicinei: preotul medic Zenobius din Sidon
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
palate regale etc. Dinastiile se succed. Civilizația suie până la întoarcerea în istorie cu o cultură care a luminat pe toate meridianele lumii. După acest apogeu va veni declinul. Poate au contribuit și expansiunile, impulsurile ancestrale ale deplasărilor spre alte zări. Universalitatea religiei dogmatizată de Mahomed a creat un alt mod de a gândi și acționa. În 629 Mahomed ia în stăpânire Mecca, iar în 632 își declară misiunea încheiată. Arabii aveau conturată noua lor orientare. La scurt timp profetul lui Dumnezeu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a avantajat-o. Fondatorii ei au fost un italian din Roma, un grec, un arab și un evreu. Precizăm că în Salerno funcționa din sec.VII un spital mânăstiresc cu școală de medicină din sec. VIII. Prin deschiderea ei spre universalitate, cu magiștri și elevi de diverse naționalități și religii, școala din Salerno s-a făcut repede cunoscută. în sec. X ajunge renumită. Aici erau săli de studii, o bibliotecă enciclopedică, se făcea practică în spital. Textele medicale din operele lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și literat tot aici s-a format. Istoriile medicale detaliate citează mulți anatomiști, medici generaliști, farmacologi, care s au format în acest centru medical. La rândul lor, universitățile citate au format personalități în diferite domenii, ilustrând în onoare atributul de universalitate al medicinei. Spre aceste universități au venit tineri din toată Europa sfârșitului de Ev Mediu, care mai târziu au pus bazele culturii continentale care va face loc celei de a treia Renașterii: Summa theologica a Sf. Toma d’Aquino (1225-1274
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dimensiune emoțională pierdută, asupra căreia încep să se aplece teoreticieni ca Diderot. Atunci se naște în Franța reflecția despre arta comediantului. Gustul pentru individualism, care însoțește lenta ascensiune socială a burgheziei, focalizează, asupra singularității omului, atenția centrată până atunci asupra universalității lui. De aceea actorul, perceput ca o ființă excepțional de singulară, este deodată obiectul unei vii curiozități. Anterior, în tratatele de elocință care se prezintă ca niște culegeri în care sunt repertoriate un număr oarecare de tehnici oratorice eficace asupra
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru că nu este realistă. Introducând sublimul și grotescul, ea deformează realitatea pe care o stilizează când în maniera tragediei, când în maniera comediei. Prin asta se distanțează de drama burgheză, prin asta, lăsând deoparte reproducerea mimetică a realității, ea atinge universalitatea, și dobândește grandoarea care a imortalizat-o. "Drama, după cum scrie Hugo în Prefața la Cromwell, este o oglindă în care se reflectă natura. Dar dacă această oglindă este o oglindă obișnuită, o suprafață plană și egală, nu va transmite din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Zola face elogiul lui Corneille, Racine și Molière, din cauza profunzimii analizei pe care piesele lor ne-o descoperă. Omenirea vorbește în personajele lor", scrie el în Autorii noștri dramatici. Totuși, le reproșează că au adus pe scenă, din dorința de universalitate, ființe ireale. Dornic să-i cuprindă pe indivizi și nu să zugrăvească tipuri, să-i reprezinte în cele mai mărunte particularități ale lor, în gesturile lor cotidiene, el critică modul lor de "generalizare în loc să individualizeze; personajele lor nu mai sunt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acordă o atenție sporită primelor căi de acces către mister. La fel de importante sunt abordările lingvistice, care prin prisma etimologiei conferă rolul de căpătâi metaforei, cu ajutorul căreia sunt exprimate experiențele primordiale. Abordările psihologice, pe de altă parte, văd în mit dovada universalității funcțiilor mentale ale umanității, individul percepând lumea în mod subiectiv, tot ceea ce spune, ce face și gândește constituind reacția sa internă la aceste proiecții generale. În abordarea arhetipală, angrenată în siajul lui Jung, conform căreia oamenii operează pe baza aceluiași
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
1977, când într-o călătorie cu tatăl său a trecut în Berlinul de Est, benzile sale desenate au fost singurul lucru confiscat de către poliția de frontieră cu o nervozitate nedisimulată).805 Este dificil însă a emite verdicte cu pretenție de universalitate și durată, întrucât "super-eroul este un mit în dezvoltare", care ar putea fi evaluat obiectiv doar în eventualitatea în care producția se va fi încheiat, ceea ce pare, cel puțin deocamdată, puțin probabil, în ciuda "crizei și a deconstrucției super-eroilor". Faptul că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
uz." 73 Pierre Brunel (coord) op. cit., vol. 2, p. 393 74 Citat de Pierre Brunel în ibidem, vol. 2, p. 50. 75 Hehdi Sahnine, în ibidem, vol. 2, p. 44. 76 Nathalie Mahé, Mitul lui Bachus, pp. 311-312. "Prinsă între universalitate și variabilitate, soarta miturilor nu este ușor de perceput; tocmai din acest statut paradoxal de eternitate și istoricitate își trag ele validitatea și vitalitatea.", mai afirmă cercetătoarea, oferind și o butadă într-o expresie plastică și sugestivă: "Cântați de poeți
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
conducerii lor, ideologiile politice sunt profund impregnate de mituri. 165 Apud Vasilis Vitsaxix, op. cit., p. 120. Dacă arta deschide "lumea formelor vii, știința ne pune în prezența unei lumi făcută din legi și principii; religia și mitul pleacă de la conștientizarea universalității și a identității fundamentale a vieții." 166 Ibidem, p. 140, nota 82. 167 Claude Lévi-Strauss, Myth and meaning, p. 7. Orice trib are capacitatea de a-și dezvolta aceste abilități, însă dacă ele nu ar fi în acord cu mediul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aceea a tuturor cetățenilor, adică a tuturor oamenilor - animale politice sau civile, cum ar spune Aristotel -, cea a tuturor celor care scriem, cea a tuturor celor care citim, a tuturor celor care vor citi cele de față. Și aici explodează universalitatea, omnipersonalitatea și atotpersonalitatea - omnis nu este totus -, nu impersonalitatea acestei narații. Care nu este un exemplu de egoism, ci de noi-ism. Legenda mea! Romanul meu! Adică legenda, romanul meu, despre Miguel de Unamuno, cel pe care îl numim așa, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e muritor.“ Și mai era și un antisilogism, cel ilogic: „Cristos este nemuritor; Cristos este om, deci toți oamenii sunt nemuritori.“ [Acest antisilogism a cărui premisă majoră e un termen individual, nu universal și nici particular, dar care atinge maxima universalitate, căci, dacă Isus Cristos a înviat, orice om poate învia sau, cum s-ar spune în spaniola populară, orice cristos poate învia, acel antisilogism stă la baza a ceea ce am numit sentimentul tragic al vieții și reprezintă esența agoniei creștinismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu s-a descoperit maniera prin care să i se dedice Bisericii oameni mari (deși Dumnezeu dăruia, în anumite vremi, din Sinele Său Bisericii), Sacerdoți care să fie conștienți de importanța misiunii lor, care să privească Biserica în sublima sa universalitate și măreție și care să fie dominați în sufletul lor de acel sentiment al Cuvîntului care forma caracterul primi-lor Sacerdoți; de acel sentiment care, umplînd întreaga inimă, o desprindea de lumea trecătoare și o făcea să trăiască în cea veșnică
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
obișnuite în vremurile lor. Puterea și averea sînt, prin natura lor, o sursă inepuizabilă de lipsă de armonie pentru cei ce apără cîștigurile materiale și care caută să le și mărească. Uniunea dintre Episcopi nu mai reflectă sfințenia, continuitatea și universalitatea din primele zile. Înțelegerea este limitată și trecătoare și capătă trăsăturile ce țin în mod inevitabil de interesele lumești. Alianțele, ligile și conspirațiile sînt la ordinea zilei; ce schimbare! Putea unitatea din corpul episcopal să supraviețuiască unor astfel de separări
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
corpul pastoral, sau consiliul de stat, sau o magistratură politică, sau un grup de curteni; și această naționalitate a Bisericii, care există în fapt mai înainte decît să existe ca formă, se opune direct și este distrugerea integrală a oricărei universalități. În ce mod Capul Bisericii catolice, invidios pe ea, mireasa lui Cristos însuși, se înfrățește de bunăvoie cu Episcopi naționali sau cu regi asemenea lui? Nu se găsesc în această întrebare suficiente motive pentru explicarea limitelor impuse asupra puterii episcopale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
schimbări În modalitățile noastre de a percepe și experimenta lumea În mod individual. Știința este În chip esențial, aproape metafizic, obsedată de adevăruri generale, de clasificări care se opresc la specii, de legi funcționale a căror valoare este cântărită după universalitatea lor; de statistici, În care Bach, sau Leonardo, e doar o cotă-parte, o gaură perforată din cartela unei mașini de calculat. Savantul trebuie chiar să se generalizeze pe el Însuși, să elimine orice sentiment personal pe parcursul experimentului și al observației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu seamă datorită lui Camil Petrescu și Mircea Eliade,avîndu-i drept repere pe Proust, Gide, Unamuno, Papini. În locul "originalității" suspecte de intenții oneroase și de artificiu, "un act ratat", e propusă soluția supremă a autenticității, unica în măsură a viza universalitatea. "A trăi tu însuți, a te cunoaște prin tine, a te exprima prin tine, se rostea, în ton avîntat, Mircea Eliade. Nu există nici un Ťindividualismť în aceasta, pentru că o floare care se exprimă pe sine în existența ei deplină, nealterată
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]