2,115 matches
-
știi s-o descoperi". În pofida interdicției papale, continua să scrie fără răgaz: se simțea proaspăt și plin de energie ca pe vremea când era copil alături de tovarășii săi de joacă cu care se întrecea în trasul la țintă cu sula. Uriașul cuibărit în sufletul său se trezise și astfel trudea din greu, noaptea scriind și rescriind, făcându-și însemnări, completând o scriere, proiectând o alta. Își propusese să scrie aproape douăzeci de pagini pe zi; înmulțind cu trei sute șaizeci și șase
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
figuri ciudate, de ambulanțe care nu aveau niciun rost. N-am înțeles cine i-a chemat. Știam că nu trebuie să mă ating de nimic, dar i-am închis totuși ochii. Nu-ți poți imagina cum erau... Ieșiți din orbite, uriași și, mai ales, plini de groază. Oare ce a putut să-l înspăimânte așa ? Parcă ar fi murit de spaimă, înainte ca treapta de jos să-i rupă gâtul. Nu pot să-i uit privirea. Tu ai fost ultimul cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încet pe masă. Celălalt înțelese semnificația gestului ca pe un semn de politețe și râse din nou. Maca râse și el, înclinându-se ca un japonez. Namilei îi plăcu, așa că se înclinară de câteva ori unul spre altul. — Țigară ? întrebă uriașul, după ce, lovindu-se cu creștetul de bec, se uită la pachet. Încercă să smulgă cu degetele butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încă negolite, îi privi întrebător. — Nu pe tine te-am chemat, spuse Maca. Unde e bătrânul ? Spune-i că avem o vorbă cu el. Poate că a pus-o pe fetiță dinadins să ne citească povestea aia, spuse Jenică, după ce uriașul plecă. Nu mai avea chef de bere, dar era atât de absorbit de gândurile lui, încât nu-și dădu seama și mai bău. — Fiecare cu povestea lui... spuse Maca. Asta de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou, namila se ivi în prag, clămpănind din buzele-i colțuroase. — Unde-ai întârziat atâta ? întrebă Coropciuc. El întreba rar, și nu pentru că n-ar fi cunoscut răspunsul la orice întrebare, ci pentru a ascunde asta. — M-am uitat, hârâi uriașul. Multă lume la barieră. Și poliție. Eu de ce nu ? — De-aia, spuse bătrânul, că ești cât o clopotniță și cine te vede te ține minte. Mai dai de vreo belea și mă chemi să te scot. Arătă spre cei care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bătrânul, că ești cât o clopotniță și cine te vede te ține minte. Mai dai de vreo belea și mă chemi să te scot. Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și acuma, spuse bătrânul, ia niște bani și du-te cu fetița la gară, să-și cumpere o ciocolată. Tili o prinse de mână : — Numele tău e Smaranda, nu-i așa ? Ea încuviință, fâstâcindu-se, apoi o zbughi după șuierul uriașului, care se auzea din stradă. — De unde ai știut cum o cheamă ? întrebă Jenică. Se întoarse spre cârciumar : Ne-ai zis vreodată cum o cheamă ? Coropciuc zâmbi și, cum le scotea la iveală pe rând, lămuri o nouă taină. — De la aură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Luca. — De unde știi ? îngăimă Jenică. — Am fost și eu odată copil. Asta e taina magilor. Se întoarse în spatele tejghelei, luând foaia cu el. Tărâmurile se împărțiseră în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi ? întrebă Maca. Era o întrebare peste puterile căpcăunului, care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi ? întrebă Maca. Era o întrebare peste puterile căpcăunului, care se aciui în colțul lui, acoperind peretele cu o umbră imensă. — Ne spui mai departe povestea ? întrebă Jenică. Fetița închise o clipă ochii, apoi încuviință. Căută din priviri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
desenând dincolo de ramă. — Așa cum e și cu blestemele și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau mai largi, dar asta nu-l ajuta cu nimic. — E târziu, spuse bătrânul. Fetița trebuie să se culce. Pe mâine, spuse Maca, ridicându-se. Bătrânul îi învălui într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii și scotoci din nou în cutie. De data aceasta scoase o păpușă cu buzele groase, mâinile mari și creștetul atât de înalt, încât, dacă ar fi fost atârnat un bec de tavan, l-ar fi lovit cu fruntea. — E Uriașul ! râse Tili. Ar fi trebuit să-i pui și o țigară în gură... Atât ar mai lipsi, spuse, fără veselie, Maestrul. Țigări ! — Ar fi trebuit să-i pui și o halbă în mână... Apoi la fel de repede : Uite-l și pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu mințea, avea doar timiditatea solemnă. Se obișnuise în vizitele ministeriale, la banchete, să culeagă roadele acestei modestii pompoase și nu trăda procesul interior. De altfel, soliditatea lui trupească înlătura orice banuială în acest sens. Ai fi zis că un uriaș se face mic și timid dinadinsul, ca să nu sperie copiii. - Pe urmă, mai sunt timid și din educație. Mama nu m-alăsat niciodată să înfrunt singur viața, totdeauna am avut o guvernantă, la propriu sau la figurat. Dacă mă atrăgea un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
extraordinară, lucrând chiar și asupra invaziei microbiene. Un bolnav de holeră, demoralizat, e mai primejduit decât unul care bagatelizează boala. "Șarpanta" anatomică (era și aceasta o expresie a lui Pomponescu, împrumutată din limbajul arhitecților) nu spune nimic și adesea veritabili uriași se prăbușesc din cauză că au un suflet de copil. Conțescu nu e convins că e necesar să moară și astfel nu moare. Decesul lui nu poate fi obținut decât prin persuasiune. Când Gonzalv îl va convinge că viața nu merită să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintre cauzele războiului s-au bazat chiar pe efectele de descurajare ale puterii dure. Despre Donald Rumsfeld se spune că, atunci când a fost numit în funcție, considera că Statele Unite "sunt văzute în lume ca un tigru de hârtie, ca un uriaș slăbit, care n-ar putea face față unei lovituri de pumn" și că era decis să schimbe această reputație a țării.46 Victoria militară a Americii în primul război din Golf a ajutat-o să organizeze procesul de la Oslo pentru
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
la alta cu sentimentul că n-a Început și nu a ajuns unde trebuie. Narațiunile progresive, evaziunile lui Fărâmă se concentrează asupra unui personaj mitologic, Oana „care, ca și inginerul Cucoanes din povestirea Un om mare, este o sămânță de uriaș. Reprezintă prelungirea unei rase ce a trăit cândva, În timpul Întâmplărilor biblice. Anormalitatea ei este semnul unei biologii sacre. Este nucleul mitic central al narațiunii, acela În care elementele de basm (de mitologie greco latină) pătrund În cadrul obișnuit al prozei. Ele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mai mult de un sfert de pagină. Dar ne vedeam rar, în vacarmul Bucureștiului, cel mult o dată pe săptămână, și din cele 430 de pagini ale originalului nu reușiserăm să depășim pagina 160. Târam acum în doi, ca pe un uriaș muribund care se stingea lent sub gesturile noastre, ceea ce până atunci târâsem, prin ani, de unul singur. Înainte de 1990 aș fi fost convins că de împlinirea acestui ritual cultural atârna mântuirea unei lumi. Acum, credința mea "culturalistă" se ofilise și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pantof tras cu sfoară și pe care apoi îl urmează fidelă crezând că este rața-mamă. Așa stând lucrurile, cred că vizita mea la Todtnauberg s-a produs exact atunci când își dobândise sensul: abia acum, când Sein und Zeit, demontat ca uriașul motor al unei rachete interplanetare, piesă cu piesă, și apoi reasamblat, prin chiar actul traducerii ca suprem argument al înțelegerii lui, își deschisese cu un scârțâit prelung porțile zăvorite atâta vreme lăsând să se facă văzută cea mai cristalină construcție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
copie îndestul de credincioasă a opiniunei publice din Rusia și că ideile dezvoltate în ea nu sunt visurile unui filozof, ci idealul istoric al uriașei puteri de la nord. Fiindcă prin armistițiul primit de Serbia și poate prin încheierea păcii planurile uriașului nostru vecin vor suferi o suspensiune, ni s-a părut cu cale de a reproduce și noi aceste estrase din cartea d-lui Danilevski. Teoriile aceste nu sunt lipsite de oarecare măreție și de o manieră de a privi istoria
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din urmă zece ani ai vieței sale îi mai rămăsese un singur instinct adevărat. Din cugetarea cu totul străină a tineretului el a prevăzut falimentul economic și intelectual al generației de față; a prevăzut că oamenii cari se gerau ca uriași nu erau decât niște comedianți, îmbrăcați franțuzește. S-ar putea zice chiar că acest om straniu avea în unele momente un soi de-a doua vedere. Cu toate acestea constatăm cu durere că multe din relele ce le prevedea ș-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ai un corp gingaș și plin de păcate care trebuie mereu pedepsit, pentru că el vrea să fie mereu pedepsit. Fiind copil erai disciplinat, până când trupul striga, și copilul om care strigă știe că lumea are urechile ciulite, că e o uriaș de mare ureche care ascultă exact. Gingașul corp de copil țipă la lume și lumea îi iartă dulcele lui păcat. Copilăria are nevoie de disciplină, ca să rămână copilărie. (mușcă lacom dintr-o bucată de pâine) KARLI: Ha, ha e un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ale Prerenașterii. Opțiunea pentru acest subiect nu poate fi decât oportună în contextul criticii și analizei literare românești, unde lipsește o astfel de abordare. Interesul autoarei s-a concentrat cu prisosință spre o panoramică abordare critică și istorică a acestor uriași ai povestirii scrise, bibliografia este reprezentativă, foarte întinsă (majoritatea citatelor folosite cu atentă acribie, uneori chiar abundent, sunt traduse frumos, cu aplecată exactitate de doctorandă) și bogatele trimiteri la ideile preluate, atunci când nu sunt citate, sunt făcute cu o științifică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tarnița, în pădurea Leaua, a existat o crescătorie de fazani care contribuia la popularea zonei cu vânat. Creșterea iepurilor, după anul 2000, a înregistrat unele progrese în câteva gospodării, prin valorificarea resurselor vegetale. Se cresc iepuri din rasele „Alb vienez”, „Uriașul alb”, „Angora” sau rase mixte. Amintim, printre crescătorii de iepuri, pe Neculai Mihăilă, Ion Tătărășanu, Vasile Maftei, Petru Puiu și Mihai Baban. Analizându-i formele de manifestare în timp și spațiu, constatăm că știința românilor de a munci pământul se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în pădure, bucuria cu care copacii se întindeau către soare, orele diferite la care începeau să foșnească și să respire, umplând pădurea de aburii strălucitori, felul în care plantele agățătoare se chirceau dintr-o dată, anunțând venirea ploii. În brațele copacului uriaș puteam să mă pierd în visare sau să învăț pentru a mă putea specializa într-o profesie, fără a rupe contactul cu viața care mă înconjoară. Până la urmă mam contopit atât de profund cu pădurea și ajunsesem să-i
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ale Prerenașterii. Opțiunea pentru acest subiect nu poate fi decât oportună în contextul criticii și analizei literare românești, unde lipsește o astfel de abordare. Interesul autoarei s-a concentrat cu prisosință spre o panoramică abordare critică și istorică a acestor uriași ai povestirii scrise, bibliografia este reprezentativă, foarte întinsă (majoritatea citatelor folosite cu atentă acribie, uneori chiar abundent, sunt traduse frumos, cu aplecată exactitate de doctorandă) și bogatele trimiteri la ideile preluate, atunci când nu sunt citate, sunt făcute cu o științifică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
putea avea urmări. Deseori cel puternic nu prea știe ce face, pentru că lucrurile sau persoanele Îi opun o rezistență redusă. Căderea În această inconștiență toxică este adevăratul eșec al inteligenței - unul chiar foarte periculos. „Este minunat să ai forța unui uriaș - scria Shakespeare -, dar este groaznic să o folosești ca un gigant.” Dacă vrem să fim fideli realității, trebuie să recunoaștem că inteligența noastră are două niveluri, este o inteligență duplex. Una este capacitatea intelectuală - parterul - și alta modul În care
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]