8,976 matches
-
să-i taie și lui capul cu daga cu care îi decapitase pe cei doi soldați. Tarosh șovăi o clipă, apoi, cu un gest hotărât, își duse mâna la șold și scotoci sub haină. În clipa următoare, un jet de urină coloră zăpada în galben. În acel gest, Valerius recunoscu ușurat semnul de bun venit. Seara, cu puțin înainte de asfințit, în satul celt înconjurat de păduri, unde era cu neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că-i plăcea să creadă că Sampath încă îl aprecia și învăța de la bătrânul său tată. Dacă te străduiești suficient, ceva tot iese. Tu însuți știi bine că - — Olarul face oala dintr-un bulgăre de țărână. Un pictor pictează cu urină de cămilă. Un cerșetor întinde mâna goală, spuse Sampath, terminând fraza într-un mod atât de ușuratic, că domnul Chawla fu luat prin surprindere de obrăznicia fiului său, dar își susținu din nou punctul de vedere. — Ideea e să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de culoare închisă pe fondul cafeniu, pată care se termină cu dâre subțiri pe fiecare crac. Conturul de murdărie de pe material pârâie abia auzit când e atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria ei ființă - dar, când o atingi, te trec fiori de silă. Ah! Să nu o lași să mă atingă! Ține-o cât mai departe... Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care eu încă șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fie circ. Merg fără gânduri, cu pași străini parcă. Remarc doar, cu indiferență, că nu mai îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este nimic. Doar vitrine ferecate, pereți acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de vizavi, doarme acum bătrâna cu sacoșe multe. La picioarele ei, un câine jigărit încearcă să se cuibărească, făcându-și culcuș sub mantaua ei de pompier. Dintr-un colț al treptelor fostei intrări a cinematografului se scurge o dâră de urină. Nu scriu pentru că vreau să scriu neapărat așa ceva. Este în orașul în care trăiesc, este pe Bulevardul pe care trec, este în viața pe care o duc. În inima Capitalei, în inima României, la câțiva pași de Primăria Generală, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venit la Bibliotecă Z.Z. Răsfoia vrafuri de ziare de prin anii ’70. Copia de zor fel și fel de documente oficiale, relatări din presa internațională, reportaje etc. La o țigare ne întâlneam pe holul din fața W.C.-ului. Mirosea a urină, aveam senzația că fumăm, ca elevii de odinioară, în closet. Ne apropiam în virtutea acelei banale comuniuni pe care ți-o dă o preocupare comună. Răsfoiam și eu ziare, copiam și eu fel și fel de texte. Așa, treptat-treptat, am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu gușa sprijinită în baston, mersul lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În cavou nu mai era decât el... Medicul umbla de colo până colo, ținând un pahar de coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că și-a regăsit stăpâna, dând din coadă, târându-se pe burtă, de la pat la ușă și de la ușă la masă, Împrăștiind și lăsând În urma sa băltoace sclipitoare de urină pe podea. Însă nici rochia, nici lenjeria intimă n-o puteau Înlocui pe Mathilda, astfel că, În cele din urmă, Noimann se ridică de jos și se lăsă pe scaun, după care, Închizându-și ochii, Își mai turnă din sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un câine aleargă În cerc și adulmecă. Un câine Îmbrăcat În uniformă de amiral. Cu tricorn pe cap. Cu tigheluri pe umeri și pieptul acoperit de insigne. Adulmecă aerul curat. Mârâie, latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această pocitanie? Ia uite cum se Înfoaie fanfaronul? Ce potlăgării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
interval de timp, stomatologul Paul nu-și dădu seama. Medicul Își studie cu grijă hainele. Costumul nu avea nici o pată. Iar pantofii, deși erau acoperiți de un strat destul de gros de praf, pătat pe alocuri de stropi de apă sau urină, păreau a nu fi trecut, totuși, prin cine știe ce Încercări deosebite. Șterși cu ajutorul unui șervețel, pantofii ar fi putut face față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări, afișat În fața uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asigure un aport energetic optim pentru menținerea funcțiilor vitale. Este indicat să se consume ultima masă cu 30 de minute înainte de începerea procesului de decorporalizare. Cu 10-15 minute înainte de decorporalizare este util să mergem la tualetă pentru a elimina corespunzător urina și materiile fecale. ATENȚIE: nu trebuie să se consume alimente ce se digeră greu sau care știm că duc la apariția gazelor intestinale (toate acestea ne pot bruia procesul de decorporalizare). În cazul în care avem în astral probleme cu
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
care umblă printre picioarele oamenilor, păsări cântătoare speriate, care vor fi urcate în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de urină; zgomotele - strigătele vânzătorilor, exclamațiile, numele țipate în gura mare și fluieratul locomotivei care parcă străpunge toată această gloată enormă de oameni înghesuiți laolaltă. Este un zgomot atât de puternic, încât uneori te rogi ca excesul de viață să contenească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt în competiție pentru atenția unui singur bărbat. — Eunucii sunt ființe capabile de ură și cruzime extreme, dar și de loialitate și devotament. În plan personal, ei suferă foarte mult. Mulți poartă lenjerie de corp groasă, deoarece au scurgeri de urină în mod constant. Ai auzit vreodată expresia „Puți ca un eunuc“? — De unde știi? întreb eu. — Doar m-am măritat cu unul, în numele Cerului! Scurgerea îl face pe bărbat să se simtă foarte jenat. Soțul meu avea o profundă înțelegere asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care s-a apropiat de pat și trage pătura de pe capul meu. Se așază pe marginea patului și oftează adânc, în timp ce își dă roba jos. — Ceai, Majestatea Voastră? se aude glasul eunucului-șef Shim de pe coridor. — O să-mi beau propria urină! e replica Majestății Sale. — Vă dorim o noapte excelentă, Majestatea Voastră! Pașii din Curte se îndepărtează. Nu sunt sigură dacă împăratul Hsien Feng știe că mă aflu în patul său. În mod sigur, nu vreau să-l iau prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-vă de această femeie diabolică înainte ca ea să vă pună otravă în supă! Tung Chih este speriat. Ne imploră pe mine și pe Nuharoo să plecăm. Când îi spun că nu vom face asta, se scapă pe el. Văzând urina care picură de pe tron, Nuharoo aleargă lângă Tung Chih. Eunucii vin repede cu prosoape. Un membru mai în vârstă al clanului se ridică și începe să vorbească despre unitatea și armonia familiei. Tung Chih plânge și țipă când eunucii încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi amintesc cum a stat în palanchin cu roba îmbibată de ploaie zile la rând. Știu cât de greu a fost, deoarece am trecut și eu prin asta. Pernele ude mă făceau să mă simt ca și cum aș fi stat în urină. Nu știu dacă ar trebui să admir efortul lui Nuharoo de a-și păstra demnitatea. Eu voisem să mă dau jos din palanchin, ca să merg pe jos în timpul călătoriei, însă Nuharoo m-a împiedicat: — Cărăușii sunt făcuți să te care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai și, mirosul de urină pe care Îl știam de multă vreme ca fiind al locului. Acolo Își deșertau bășicile spectatorii de la filmele lui Ghiță; așteptau ca ăla să Înlocuiască rolele, se plictiseau și ieșeau afară ca să-și explice unul altuia cum că pișatu’ fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mama zisese odată că Paul ar fi în stare să mănânce dintr-un sertar și să-și curețe portocala în buzunar. Și că n-ar face pipi pe drum de teamă ca nu cumva păsărelele să-și dezmorțească piciorușele în urina lui. Chiar dacă fusese beată când spusese toate astea - băuse aproape o halbă de Harp cu lămâie - vorbise serios. —Doamne! Ia gândește-te! a zis Helen aruncându-mi un zâmbet, în timp ce se așeza mai bine pe pat ca și când ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trecuserăm printr-o încercare groaznică, iar experiența asta ne unise. Eram precum supraviețuitorii dintr-un avion care fusese deturnat și care se întâlneau acum o dată pe an ca să rememoreze, cu ochii aburiți de lacrimi, clipele în care-și băuseră propria urină, își măcelăriseră rudele ca să aibă ce mânca și fuseseră bătuți măr de un individ cu un prosop de bucătărie înfășurat în jurul capului. — Deci! a exclamat Chris. Deci, am fost eu de acord. Am așteptat ca el să-mi spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În trenul de opt, plin de moldoveni cu aer de rackeți, aglomerația ne-a îndepărtat pentru vreo patru ore. În sezon, cu toaleta tot timpul blocată, trenul de navetiști se transforma într-un veceu lung, nesfârșit. Băltoace de vin cu urină își fac drum pe culoar printre picioare, dacă-ți vine să vomiți depărtezi picioarele și-i dai drumu’, vrei să cobori - tragi alarma și cobori, exact ca în oraș, din autobuzul care te lasă în poarta casei... Tineri care noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Generalului îi vine să-i strige, într-un acces de veselie, Wait to see my novel, romanul la care scrie acum. În celulă citește zece pagini pe zi cel mult din Crimă și pedeapsă, o ediție veche mirosind infect a urină de pisici, după care se întinde pe scânduri și începe să descâlcească resorturile lui R., un tânăr cultivat care ajunsese la crimă. Degeaba, azi n-am să pot scrie un rând, interogatoriile - e gândul cu care s-a trezit dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la ficat și e pe moarte. E un craniu care respiră. I s-a tras fața de tot. Are ochii galbeni din cauza icterului. I-a paralizat partea dreaptă a feței. Nu mai poate clipi din ochiul stâng. Are sânge în urină. Își pierde cunoștința întruna. Luați-vă la întrecere cu moartea, stăruie Doamna Mao. Trebuie să obținem mărturisirea lui. Trebuie să avem vocea lui pe bandă, înainte de a muri. Țineți minte, tovarășul președinte Mao așteaptă rezultate. Interogatoriul începe. Banda de înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]