3,550 matches
-
zici că-i treaba noastră, dar nu ți se pare că arunci pe fereastră treizeci de mii de yeni?... — Vai, ce Încurcătură!... — Trebuie să mai fie ceva, ceva mai concret... poate vrei să urmăresc pe cineva Îndeaproape sau să-mi vîr nasul pe undeva... Dacă ar fi fost... zise ea, Întorcînd puțin capul. Duse paharul cu bere la gură și bău singură, deoarece eu refuzasem să o acompaniez, fiind cu mașina. — Nu-mi vine să cred că s-a Întîmplat așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sună, Îi spun. Dar... știu eu dacă o să țină să vă Întîlnească? — De ce nu? Cum să vă spun... Așa am impresia. Nu știu dacă mă Înțelegeți... — Bine, bine, dar am nevoie de informații. Înțelegi? N-am nici un chef să-mi vîr nasul În afacerile fratelui dumitale, dar am nevoie de el pentru informații. Nu-i păcat să o iau de la capăt cînd pot să pornesc de la o bază pentru care el și-a dat toată osteneala ? În ceea ce mă privește, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
simțindu-se gîdilată de un soț-fantomă, avea coșmaruri cu ochii larg deschiși. Era un consilier iresponsabil, care nici măcar nu se arăta la față... Nu, nu conta. Nu aveam de gînd să mai scotocesc prin adevărurile clientei mele, nici să-mi vîr nasul În ciorba ei. Atîta vreme cît Îmi Încasam onorariul, Îmi voi vedea de treburi chiar dacă trebuia să-i Înghit minciunile. Dar dacă nu se contura cît de cît povestea aceasta, nu-mi mai puteam juca rolul de idiot credul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că domnul Nemuro a prins pe cineva asupra unei fapte... să zicem crimă... — Înțeleg ce vreți să spuneți. A dispărut sau a fost lichidat? Să fiu sincer, e foarte posibil și așa ceva. În munca dumneavoastră, v-ați obișnuit să vă vîrÎți nasul fără jenă În toate dedesubturile unei probleme și nu mă Îndoiesc cîtuși de puțin că ați avut parte și de lucruri foarte interesante. — Da, au fost. Mulțumesc. — Eram sigur. Fiecare cu-ale lui... — Dar să trecem la altceva. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spuse el cu o voce aspră. Faptul că i-a dispărut soțul nu-i un motiv serios ? — Bineînțeles. Aveți dreptate. Ia ascultă! În meseria noastră e strict interzis să dai buzna În viața particulară a clientului. Nu trebuie să-ți vîri nasul În treburi pe care apoi nu le poți scrie În raport. Dacă nu ești În stare să respecți astfel de reguli, ia-ți catrafusele și schimbă-ți meseria, fă-te preot sau cămătar. Era cît pe-aci să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părticică din mine și am reușit să stabilesc o legătură: cutia de chibrituri din mînă mi-a fost dată de clienta mea și este o piesă importantă la dosar, un eventual indiciu. Am Înfășurat-o Într-o batistă și am vîrÎt-o În buzunarul interior. Înainte Însă de a o pune bine, mi s-au Întipărit adînc În minte cele două feluri de bețe de chibrit: capete albe și capete negre Mi s-au aprins În cap o grămadă de beculețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gîndăcei, adunați acum Într-o moviliță pe masă. — A, trebuie să fie grozav! Se hrănesc cu saké-ul vărsat pe masă. Hai să vedem! Crezînd că glumește, am rămas tăcut locului, dar individul Întinse iute mîna, apucă vreo cîțiva și-i vîrÎ repede În gură. Am vrut să-l opresc, dar n-am mai avut timp Un tînăr care trecu pe lîngă mine - probabil angajat al localului - mă dădu la o parte și-i trase cu mîna pe cei rămași, aruncîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea. Ia stai! Moliile nu au gheare... Ei, n-au decît să treacă, În drumul lor, pe la dentist și să se Înzestreze cu niște dinți artificiali... Da, așa e. Și eu ar trebui să merg la dentist... CÎnd mi-am vîrÎt limba În locul unde fusese de molarul, am simțit gustul metalic al sîngelui. — Dainen, adică Centrala? TÎnărul trase puternic aer pe nas și suflă peste degețel pline de ulei, de parcă voia să Înlăture astfel toată mizeri de pe ele. Înclină ușor capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de fată tunsă băiețește, iar sub birou doi genunchi albi, rotunzi, strîns lipiți. Bună seara, am zis, mai voios decît ar fi fost cazul, frecîndu-mi Între timp brațele și umerii pe rînd, ca și cînd aș fi vrut să mai vîr ceva căldură În oase. Intenționat n-am privit-o pe fată. — Bună seara. Pentru moment nu-mi venea să-mi cred urechilor. Am fost Întîmpiniat de o voce de bărbat. Da, sigur, a fost voce de bărbat. Salutul nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca un șoarece Încolțit care fuge de colo-colo În căutarea unei găuri salvatoare, se mută de la mine la fereastra neagră a localului și apoi la arsura din pătura cu care-și acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși ușor, Își vîrÎ mînile sub pătură, apoi le scoase și le frecă una de alta. Își șterse urdorile din colțurile ochilor cu aceleași deget cu care-și ștersese și nasul care-i curgea, plescăi din limbă și zise: — Bine, fie! Încercați să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
M-am mai Întors o dată ca să privesc acel model cu dungi, total nepotrivit și neatrăgător, și apoi am coborît panta lunînd-o spre stația de metrou. Am trecut pe lîngă un cuplu Între două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între ei le povestea ceva cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
niște șuturi În ceafă și În coapse. O durere vie explodă precum focurile de artificii și-mi străpunse inima. Poate chiar datorită ei mi-am recăpătat cunoștința. Cineva deschise ușa mașinii și alți doi, sprijinindu-mă din părți, m-au vîrÎt Înăuntru. Picioarele Îmi erau Încolăcite sub tabloul de bord și ușa se trînti cu violență. Erau experți. Din nefericire, am fost incapabil să le văd fețele celor ce m-au tratat În halul acesta. Durerea m-a făcut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puțin de 200 de ani și ne-au creștinat, ne-au făcut orașe, ne-au dat o limbă, au creat un popor. Dacă mai stăteau încă vreo câteva zeci de ani, poate organizau administrația unui stat, făceau legi scrise, ne vârau în Evul Mediu timpuriu, altă lume. Așa, am rămas în afara istoriei, mai bine de o mie de ani, să frecăm menta. Apoi îmi pare rău că Imperiul Austro-ungar s-a prăbușit prea devreme. În Ardeal deja se crease „omul nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe ruși, nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel de amintiri personale despre „ohrana stalinistă”, nici despre soldați puși pe găinării și violuri. Am înțeles frica părinților mei, dar n-am împărtășit-o niciodată. Mie nu mi-a vârât nimeni sovietici pe gât și cred că n-am văzut picior de rus decât ca turiști la Marea Neagră. Sunt tot atât de empatică în raport cu experiența mamei sub stalinism pe cât era ea în raport cu a bunicii sub Imperiul Austro-ungar. Înțeleg rațional răul produs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cărțile noastre erau cel mult evazionist-extraterestre, rezistența prin cultură se desfășura, trivial vorbind, astfel: se iau concepte și se freacă între ele. Se pune oleacă de rachie, se trimite la origini materne regimul și se servește meniul cu un deget vârât pe gât. Mircea, încă nu am forța să revin la anul 1989. O să încerc să o fac în Anglia, în decembrie. Aici urlă amintirile ca lupii, în carnea mea, în dinții mei, în fierea scoasă, în colul lipsă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu-mi strică un control. Da’ dumnealui, medicul care va să zică, mi-a replicat: - Cucoană, vino matale în timpul ciclului, că altfel te apuci să o faci fără grijă și dup-aia ceri aprobare de chiuretaj. M-am dus în timpul ciclului. M-a vârât după paravan și mi s-a uitat în vata din chiloți. Apoi a chemat asistenta: - Ia mai pune-i ăsteia un floștomoc de vată! Muierile dracu’ sunt în stare să ia unul de la tomberon și să ne fenteze. Femeia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
țuica de la Sâncrai nu se clona, tot ce era stabil ca drog era cultura scrisă. Și uite așa, papuașa din țara copiilor străzii devenea o apariție respectabilă și respectată. Da’, mă rog, trebuia să mă up-datez, cum îi zisa. Și vâram în mine cărți cu nemiluita, într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiecare pas, că aproape nu mai trebuia să urmăresc scările și semafoarele. Evaziune combinată cu un soi de elitism secret. Aveam o plăcere perversă să îmi extrag mâna cu cartea dintre alte corpuri care mă striveau și să mi-o vâr sub nas, gândindu-mă doar la text. Dacă aveam curiozitatea să ascult ce vorbeau oamenii, mă apuca o greață la fel de elitistă: „Nu mi-a ieșit checul, că au fost mici gazele”, „Văru-so e responsabil de magazin și le dă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la altar fiindcă „este mai departe de Dumnezeu” din cauza sexului ei. Atunci mă învățasem cu duplicitatea ca un câine cu puricii proprii. Mă bucuram că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe țeava: șoim, pionier, utecist, comunist. De mine și de Adi depindea unilateral creștinarea lui. Ei bine, îmi amintesc viu acea seară de Ajun, la aceeași biserică în care ne botezasem copilul, ca pe una întreagă în care bucuria porcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
funcționale în jurul unei idei. Cea a Câr-Mâr-ului, ca și construcția revistei îi aparțin în cea mai mare măsură. Petru i-a dat dimensiunea artistică, Adi - pe cea ironico-politică (cum, dacă mă gândesc bine, e singurul dintre noi care s-a vârât în zonă). Ceilalți au scris și ei, fiecare după voroava sa. Cred că virtutea principală la revistei era autoreflecția plină de umor. O dată pe an, lecturile noastre nu mai erau alienate. Eram personajele și autorii, obiect și subiect. Tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
primit în Macedonia. Kristina avea lacrimi în ochi: - Nu vrem decât liniște să ne vedem de treburile noastre. 1.000 de oameni ne țin pe toți în teroare. Nu mai putem circula în siguranță. Unii taie penisul bărbaților și îl vâră în gura victimelor, nici nu pot să-ți spun ce fac. Cum să ai în Parlament pe unul care a condus o astfel de organizație? Îmi vine să intru în pământ de rușine. Kosovarii de calitate au emigrat în Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
M-am contaminat de starea lor de bine și am ajuns să îi iubesc. Acum îmi sunt aproape, sunt mai în fire ca ei și o dată ce i-am asumat ca prieteni, trebuie să le fiu alături. Mă duc să mă vâr în pat cu o carte despre ideologii, departe de oameni și de sentimente tari. Teoriile sunt excelente după o baie de suferință reală. Intri în ele ca într-o saună semiînchisă, nici nu te încingi, dar nici nu îți deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de vedere advers Guvernului Bush trece drept antipatriotic și un interviu dat de Soros pe un canal de TV sâmbătă seara, în care el spunea că își retrage banii din estul Europei, unde societatea s-a deschis semnificativ și îi vâră în SUA, într-o serioasă campanie anti-Bush, fiindcă societatea este dramatic amenințată cu închiderea. Aflu (abia acum, de bleagă și ignorantă ce sunt) că Dick Cheney era vicepreședintele unei firme de echipamente militare Halliburton și mare acționar acolo, firma care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de artă alexandrină. Săptămâna trecută ne-a acompaniat și I. Era înaintea unei noi biopsii și după o nuntă pariziană. Am întrebat-o cum s-a îmbrăcat la nuntă, cum a pupat lumea pe sub pălărie, că doar nu era să vâr cuțitu-n rană cu întrebarea despre ultimul rezultat al biopsiei. Mi-o imaginez neumbrită de boală, pășind apăsat pe pământ, ca o femeie deplin conștientă și de inteligența, frumusețea și de farmecul ei. Și mă rog pentru o minune. Ieri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
11 octombrie Ziua căsătoriei Adinei și a lui Dragoș. Doamne! Ce zi! Dar să nu o iau chiar cu ziua asta. Joi am zăbovit foarte puțin în facultate. De fapt, după ce am citit, am înotat cu Adriana, care m-a vârât în bazinul de competiție. Unde pe un culoar ea face real performanță, iar pe celălalt, eu înot temeinic, continuu, cam de două ori mai încet ca ea. Așa fac universitarii de aici: vin la ora 9 la facultate, au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]