3,885 matches
-
mâine e musai să fim la ora șepte la livadă. Începe culesul prunelor! Fă bine și anunță-ți neamu’, să vină la noi, să ne organizăm, da’ înainte de asta, toarnă-mi o bere să-mi dreg glasul. Își mângâie cu vădită plăcere haina și continuă: - De haina mea nouă, ce zici? - Ce să zic? O salopetă! S-o porți sănătos! - Ei și tu... salopetă. Nu vezi?... Culoare, material... și are și inscripție. Dom’le, neamțul tot neamț! - Doar n-ai luat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
mâine e musai să fim la ora șepte la livadă. Începe culesul prunelor! Fă bine și anunță-ți neamu’, să vină la noi, să ne organizăm, da’ înainte de asta, toarnă-mi o bere să-mi dreg glasul. Își mângâie cu vădită plăcere haina și continuă: - De haina mea nouă, ce zici?- Ce să zic? O salopetă! S-o porți sănătos!- Ei și tu... salopetă. Nu vezi?... Culoare, material... și are și inscripție. Dom’le, neamțul tot neamț!- Doar n-ai luat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
un lucru deosebit de evident, anume faptul că antagonismul cert dintre hârtoapele cumplitului infern sufletesc pe care îl trăia și mulțimea nenumăratelor ei succese muzicale semnifica tocmai acea intersecție de bun augur pe care i-a încredințat-o divinitatea întru preeminența vădită a creației sale interpretative. Este foarte adevărat însă, în același timp, că rolul pământesc al omului DALIDA nu putea fi unul dus cu mare ușurință până la capăt tocmai din cauza prezenței cvasidominante a contrastului acesta aparent, repet, dintre reputația individuală datorată
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
acele trepte ale spiritului ce trebuiau a fi străbătute de cântăreață în drumul ei firesc către desăvârșire. Așa se face că, la DALIDA, povestea melodiilor interpretate se identifică într-o foarte mare măsură cu momentele sinuosului său traiect existențial. Cu vădită profunzime și sensibilitate artistică, ea și-a apropriat cu mare ușurință, în mod organic chiar, fiecare mesaj muzical conceput, tocmai pentru că în miezul lui descoperea întotdeauna ceea ce trăia atât de intens și de tragic în propria-i viață. Această relevanță
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
ultimul rând, detașată complet de nivelul reducționist al specificiului cotidian, uneori, reprobabil, din perspectiva culoarului de mentalitate a unui anume veac. Este și motivul pentru care poziționarea în ziua de azi a unora în perimetrul fad al pulsiunilor cu caracter vădit antieminescian nu reprezintă neapărat o palmă adusă remarcabilelor opere de critică literară născute de ilustre personalități precum Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Rosa del Conte, Alain Guillermou, Dumitru Panaitescu Perpessicius, Amita Bhose, Pompiliu Constantinescu, Eugen Simion, Lucian Drimba, Al.
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
întotdeauna nu numai profilul complex al chipului teatral jucat cu o siguranță și un dramatism unice la acel moment al istoriei muzicii de operă, dar și îngloba, într-o formulă de un lirism extrem de convingător, arta superioară a propriei înțelepciuni vădite a trecerii. Orice rol al sopranei avea conținut în dezvoltarea lui arhitecturală sui-generis, pe lângă fluidul tainic al muzicii văzute ca o „expresie pură a unei stări de suflet” de către GEORGE ENESCU, noblețea aceea curgătoare și mitică, aidoma simbiozei nemaiîntâlnite dintre
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
dragoste ne îngăduie să împărtășim fără reticențe nu numai suferința, dar și atitudinea față de suferință și față de cei care o cauzează. Este imposibil să ne închipuim pe Maica Domnului sau pe ucenicul Ioan protestând împotriva unui lucru, care fusese voia vădită a Fiului lui Dumnezeu, care se răstignea. Nimeni nu‑mi ia viața Mea, de la Mine, ci Eu însumi o dau pe ea" (In. 10, 18). El murea de bună voie, cu învoirea Sa pentru mântuirea lumii, moartea Lui era această
O ALTFEL DE CRUCE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376386_a_377715]
-
într-o zi, dimineață, pe când se pregăteau să plece la serviciul din piață, ușa de dădu de perete și camera deveni, brusc, foarte mică. Intrase un tip mult mai mare decât ei doi la un loc, îmbrăcat impecabil dar în vădită distonanță cu figura sa care era ceva mai rece decât un ghețar.- Domnul Löeb vă invită la el... Acum! Cu timbrul vocii sale puteai râcâi varul de pe pereți.Însă, cel mai probabil pentru că astă noapte, după serviciul de la salubrizare, stătuseră
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
pângărită cu scene obscene sau vulgarități: În fața ta m-aplec divinitate, / Și-ți port cuvântul, caldă mărturie, / Încoronat în rânduri aplecate, / Supune-a lui dorință, numai ție. (Pe aripi de femeie) Expresia „eu nu sunt poet”, surprinde cititorul, în mod vădit. De aceea, nu știi ce să apreciezi mai întâi la Mircea Trifu: modestia, caracterul, talentul, dăruirea sau... întreg universul său poetic. Modestia este calitatea măreață a autorului hrănindu-se mereu și mereu prin cuvinte care prind contur pe afișul inimii
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
unele calități, deși în critica făcută altora, anonimi rămași până astăzi, găsește multe cuvinte de laudă. Dar Sainte-Beuve nu este unicul care a căzut în această eroare.Alți critici cu nume de rezonanță în timpul lor s-au complăcut în această vădită ignorare a operei lui Chamfort, moralist remarcabil, cu sufletul avid de lumină. Lanson și alții țin să prezinte totuși ca pe o ființă asociată, înclinată spre cinism. Din perspectiva timpului istoric, care pune umbră peste părțile ne interesnate, scoțând în
CHAMFORT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375130_a_376459]
-
vorbe, dar nu-n silă. Ai trecut pe lângă mine fără să mă fi văzut, Grăbind pasul, nepăsarea, de-ai ști tu cât m-a durut. Mai târziu, când peste zi discutai cu-nflăcărare, Cu cei care te întâlnea-i cu vădită încrâncenare, Am privit duios, la mersu-ți și la pasul apăsat, La fruntea prea încruntată, la gândul preocupat. Cât aș fi dorit să schimbi și cu mine-un cuvânțel, Dar zadarnic, parcă-aveai, o inimă de oțel. O ploaie-nviorătoare în arșița după-amiezii
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
putea fi luat în seamă. În încăpere se aflau trei persoane: tânte Aurore, o doamnă necunoscută, foarte atrăgătoare, într-o ținută de vilegiatura, si un tanar cam de vârsta mea, cu păr cârlionțat, care ședea în vecinătatea gramofonului, înclinat cu vădita plăcere în direcția pâlniei acestuia. După încântarea cu care ascultă, părea să nu fi avut până atunci habar de existența unui asemenea aparat. Foarte surprins de prezență străină, voisem să mă retrag numaidecât, cu scuzele de rigoare, dar tânte Aurore
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădită tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte de filme idioate și adrenalină în vinele lor vlăguite, în mare
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
chiar și niște sânge pentru asta, degeaba însă, nu te poți pune cu foamea de poezie! Aproape când toate lucrurile se învălmășiseră complet și nu puțini se întrebau de ce se adunaseră, Marele Maestru, destul de pierdut în sferele celeste, răsfoi cu vădită greață volumul de poezii din fața lui, ce-l pe care-l primise cu o lună în urmă împreună cu... dar de care uitase complet. Îl aruncă unei tinere din primul rând, una care-l privea cu adorație nețărmurită, fluturând într-un
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
unei babe care tușește tot timpul: Ascult cam aceleași expresii ca la celălalt cățel doar că acum ăsta este... Ziky! - Până când crezi că o să înregistrăm „Sus Ziky, jos Ziky, bun băiat Ziky...”, l-a repezit o voce nervoasă cu un vădit accent rusesc! Buzov a răsuflat adânc, apoi sigur de el, a răspuns destul de calm: - Cățelul are o cușcă extraordinară. Medicamentele sunt bune. Vă rog să-l tratați cum trebuie și să mă anunțați numai dacă mai are nevoie de ceva
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
Pe de altă parte, atitudinea lui față de familia soției a fost ireproșabila, ca și față de frații și surorile lui. A avut multă grijă de bătrânii ei părinți, ca să le ușureze suferință pe care războiul și vârsta le-o pricinuiseră. Considerația vădita față de aproapele sau - rude, prieteni și oameni în general - era una din trăsăturile lui naturale, observată și în faptele mărunte. Îmi amintesc că preferă la teatru locuri la capătul rândului, chiar la margine, deoarece nu voia să-i stânjeneasca pe
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
umbră, circa 30 de locuri pentru masă ori activități culturale, în imediata apropiere a salbei de lacuri artificiale destinate creșterii păstrăvilor. Toată zona este acoperită de vegetație proaspătă, bogată, verde și la fel de curată ca aerul pe care-l respiram cu vădită plăcere. Pe acest teren acoperit de iarbă, la distanță de circa 15-20 de pași una de alta și de căsuțele cochete construite numai din lemn, erau trei sau patru mese a câte 8-10 locuri fiecare, după numărul butucilor de lemn
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
de culoare a imaginii finale. Ceea ce mi se pare cel mai interesant dintre toate opiniile existente pe coperta deja menționată, este faptul că autoarea propune un nou model de literatură neconvențională -- cartea -- și face acest lucru cu succes chiar dacă intenția vădit anti-convențională este realizată fără agresivități rebele sau ostentația revoltatului. În măsura în care cartea de față nu se „încadrează” unui anume gen literar, fiind totuși LITERATURĂ DE EXCELENTĂ CALITATE, cred că scriitoarea Cristina - Emanuela DASCĂLU nu a scris convenționalele „ note de călătorie”, nu
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
sfatul și cu sprijinul preotului Băcilă, reușește, în urma unui concurs, să intre la Școala Normală din Oradea. Trei ani mai târziu, tot în urma unui concurs, trece la liceul „Emanoil Gojdu“ din Oradea, fiind bursier până la sfârșitul studiilor (1936). Înclinațiile lui vădite sunt pentru literatură, pentru poezia românească, dar are aplicații și pentru matematică. Aceasta este perioada de formare intelectuală temeinică a poetului sub îndrumarea unor profesori ca Teodor Neș și mai ales Octav Șuluțiu. Citește mult, visează, scrie. În anul 1934
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
gândite de mandatarii lui reali, nu doar statistici. Orice poți să îi reproșezi politicianului conjunctural postmodern în cadrul larg al spectacolului teatral lumesc (cu aparent caracter democratic, în genere), dar nu poți să îi treci cu vederea un lucru, anume darul vădit al persuasiunii cu dublu tăiș scrijelite parcă în gena lui specifică, un loc geometric cu contururi imprecise, în care doza de responsabilitate și viceversa ei se împletesc destul de dizarmonic și de periculos. Legătura dintre cele trei câmpuri atacate anterior în
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
și senzuale, zâmbetul carismatic, ochii mari, catifelați și plini de viață, iar cu silueta ta de felină, ce-ți conferă feminitate și eleganță, succesul este garantat. Nu mai sta pe gânduri! - Mulțumesc, mă voi gândi, răspunsesem eu, la fel de laconic, cu vădita intenție de a înlocui subiectul. - Uitasem să-ți spun, te salută Radu, am vorbit aseară cu el și i-am spus că mergem împreună la Târg, a întrebat de tine, se întoarce în țară la jumătatea lui iulie. Radu era
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
a mulțumit mătușa să adauge pe un ton cald. În timpul desertului, când savuram un delicios tort cu fructe de pădure și cremă de șampanie, telefonul lui Ovidiu a sunat, iar el s-a scuzat politicos, ridicându-se de la masă cu vădita intenție de a răspunde. Nici eu nici mătușa nu eram mirate văzându-l ieșind din sufragerie, căci părea firesc să răspundă la telefon, că doar nu se afla la un dineu oficial la ambasada Japoniei. Numai că minutele se scurgeau
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
Știam că-ți planificai bine treburile, adăugase Ovidiu, într-o încercare timidă de a-și critica mama pentru faptul că ne întâmpinase astfel. - Le-am planificat eu, dar nu și le-au planificat alții, a replicat doamna Moise, cu un vădit ton de reproș în glas. - Care alții, mamă? De cine vorbești? a întrerupt-o Ovidiu curios. - Var' mea Tanța! A venit de dimineață să mă ia să fac parastasu' lu' socru' său, că are mâine pomană de an. Aranjase cu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
post-moderne, care încearcă o reevaluare a exceselor valorilor și a gândirii raționaliste moderne. Astfel, pare surprinzător și totodată paradoxal că o parte din elită intelectuală luminată din vârful ierarhiei filozofice de astăzi, care crede și urmează același filon de gandire vădit și declarat ateista, consideră că inadmisibil faptul că după atâta vreme de când Dumnezeu a fost declarat mort omul nu a reușit totuși să inventeze măcar un surogat care să înlocuiască slujbele și ritualurile religioase de la sfârșitul existenței pământești pentru o
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379224_a_380553]
-
Se precipită să treacă notele în catalog, când sesizează că unul dintre cei scoși la răspuns se încăpățânează să rămână locului. „Pe mine, dom’ profesor, nu m-ați întrebat nimic!” reclamă îndărătnicul. Așa par să stea lucrurile. Tamerlan e în vădită încurcătură. „Păi bine, încearcă el s-o dreagă, clipind mai des din ochii săi oblici. Dar am văzut că știi. Am băgat de seamă că ai dat din cap când au răspuns ceilalți!” Elevul caută un semn de ironie pe
TAMERLAN de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369255_a_370584]