7,043 matches
-
vorbește cu părere de rău despre desfătările din Paradis și dialoghează chiar cu Dumnezeu. Și acesta este opera unui poet talentat capabil să manevreze cu abilitate chiar motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrastihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrastihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea trebuie să conțină probabil un alt dialog, cel dintre Ilie și Dumnezeu. Prologul, în schimb, conține în mod straniu o intervenție personală a poetului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în limba franceză. Lucrează ca zugrav și trimite corespondențe pentru „România muncitoare”. În martie 1914, aflând că a murit militantul socialist și bunul său prieten Ștefan Gheorghiu, revine în țară. În mai 1915 se căsătorește cu Jeaneta Gheorghiu (n. Maltus), văduva lui Ștefan Gheorghiu, de care se desparte în 1921; se va recăsători la Paris cu croitoreasa Anna Munsch și apoi cu studenta Margareta Izescu. La începutul anului 1916 boala agravându-i-se, se hotărăște să plece în Elveția. În aprilie
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
întâmplă des în zilele noastre, dat fiind numărul mare de divorțuri și remariaje. Monogamia serială în societățile tradiționale ia câteodată forma sororatului (una dintre surori se căsătorește cu bărbatul surorii sale rămas văduv) sau a leviratului (fratele se căsătorește cu văduva fratelui său). Studiile de antropologie și etnografie arată că poligamia este puternic corelată cu factori economici și ecologici. De altfel se disociază între poligamia (poliginia, în fapt) elitistă și populară: prima este practicată de indivizi ce au resurse să întrețină
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
stadiu este un risc pentru divorț. Stadiul văduviei cuprinde un număr mai mare de femei decât de bărbați. Datorită efectului cumulativ al speranței de viață mai mare la femei și al diferenței de vârstă la căsătorie, cele mai multe femei trăiesc ca văduve mulți ani. În SUA, de exemplu, în 1982, 38,2% dintre femeile de 65-74 de ani și 68,5% dintre cele de 75 de ani și peste erau văduve, comparativ cu 7,5% dintre bărbații de 65-74 de ani și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și al diferenței de vârstă la căsătorie, cele mai multe femei trăiesc ca văduve mulți ani. În SUA, de exemplu, în 1982, 38,2% dintre femeile de 65-74 de ani și 68,5% dintre cele de 75 de ani și peste erau văduve, comparativ cu 7,5% dintre bărbații de 65-74 de ani și 21,7% de 75 de ani și peste (apud Tischler et al., 1986). La recensământul din 2002, în România, la populația de peste 15 ani, 10,6% erau văduvi, dintre
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
7.3. Alternative nonmaritale" 7.3.1. Persoane singure (celibatul)tc "7.3.1. Persoane singure (celibatul)" În special în țările puternic dezvoltate occidentale, o parte tot mai mare a populației formează gospodării cu o singură persoană. Aceasta pentru că numărul văduvelor este ridicat, a crescut durata medie de viață și diferența de vârstă la căsătorie. Apoi, tinerii se căsătoresc la o vârstă mai avansată, astfel încât o perioadă de timp după terminarea școlii ei se gospodăresc singuri. Tot mai multe persoane, și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-o chestiune - situația evreilor în
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
ce vagon să urce, iar când sosește garnitura, sunt îmbrânciți, înjurați și rămân pe peron (Proștii). O femeie, care a răbdat toată viața tirania bărbatului, își strigă, după ce acesta a închis definitiv ochii, ușurarea. Cei de față interpretează reacția recentei văduve drept sminteală din cauza durerii, neputând crede că într-adevăr se bucură de moartea lui (Nevasta). Rivalitatea erotică duce ușor la crimă (Răfuiala). O umanitate nu mult diferită populează nuvelele din spațiul orășenesc, cu personaje umile, ușieri, hamali, servitoare (Norocul, Pozna
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
vulgaritatea. De valoare mai scăzută se arată și scrierile pe subiecte laice. Spre a-și asigura existența, sub pretextul criticării unor moravuri, S. produce în serie cărți superficiale, cultivând comicul ieftin, trivial, cum se întâmplă încă din romanul Fete și văduve (1931). Alte asemenea improvizații romanești sunt Camere mobilate (1933), Parada norocului (1934), Căsătorie de probă (1937), O partidă de poker (1938), Haine vechi... (1947). Dar și altundeva abandonarea mediului monahal-bisericesc se dovedește fatală, ca în culegerea de nuvele Oameni cu
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
Mănăstirea Pasărea, București, 1926; Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla), București, 1926; Mănăstirea Țigănești, București, 1926; Călugări și ispite, București, 1928; ed. București, 1930; ed. București, 1943; Necazurile părintelui Ghedeon, București, 1928; Duhovnicul maicilor, București, 1929; Demonul lui Codin, București, 1930; Fete și văduve, București, 1931; Pocăința starețului, București, 1931; Alegere de stareță, București, 1932; Camere mobilate, București, 1933; Ucenicii Sfântului Antonie, București, 1933; O zi din viața unui mitropolit, București, 1934; Parada norocului, București, 1934; Cinci prieteni, București, [1935]; Eros în mănăstire, București
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
morală prin legea din 20 mai 1904. Scopurile ei, înscrise în statut, erau apărarea proprietății literare și artistice, conlucrarea pentru progresul literelor și artelor, ajutorul mutual al membrilor, precum și crearea unui fond din care se vor da pensii membrilor activi, văduvelor și copiilor lor, înființarea unui juriu de arbitraj, care va decide asupra diferendelor dintre membrii societății. Incluzând creatori din toate domeniile, ale căror interese difereau mult, precum și urmași ai artiștilor și chiar colecționari de artă, societatea, în conducerea căreia au
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
S-au discutat titulatura și statutul societății, a fost ales comitetul și s-a schițat un plan de activitate, scopul S.S.R. fiind detaliat astfel: apărarea drepturilor și intereselor morale și materiale ale scriitorilor, sprijinirea prin împrumut a scriitorilor asociați, ajutorarea văduvelor și copiilor orfani ai societarilor, precum și a scriitorilor tineri și de talent. S-au stabilit felul membrilor - activi, de onoare și donatori - și condițiile de admitere. În cazul membrilor activi, se preciza că sunt necesare actul de naționalitate română, lista
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Venantius s-a stabilit întîi la Metz și apoi la Paris, dedicîndu-se activității poetice, foarte prețuită la curtea regelui francilor, îmbinînd poezia profană cu poezia religioasă. Din acele cercuri făcea parte Radegonda, văduva regelui Clotar I, care merită o atenție particulară: era o femeie cultivată și pioasă, care întemeiase o mănăstire. Venantius Fortunatus a fost discipolul ei și i-a adus laude în poemele sale. Totuși, poetul n-a rămas la curtea regelui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perșii, cutremure) sau conțin învățături (împotriva mîniei, împotriva teatrului și dansului, aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriile comunității (clerici, călugări, fecioare, văduve) și altele. în general, imnurile au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. în sfîrșit, sub numele lui Sever s-au mai transmis cîteva rînduieli liturgice în siriacă, a căror autenticitate însă nu e deloc sigură; este vorba
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apendice la panegiricul siriac se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simion, interesante, între altele, deoarece sfatul privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, susținut de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii, de a-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobînzile percepute la împrumuturi, pentru a limita cămătăria. Un al doilea apendice la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca în povestea ispiritii lui Iosif, sau descrieri macabre, cum este aceea a potopului sau a învierii lui Lazăr, ori monologuri patetice, cum este cel al Sarei care plînge pentru că se așteaptă ca Isac să fie omorît, sau cel al văduvei din Sarepta care îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe dintre aceste teme sînt specifice producției de omilii din Siria și se găsesc, de exemplu, la Efrem. Toate acestea arată cît de strînse și de fecunde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e conținutul: este introdus Adam, care regretă desfătările din Paradis și dialoghează chiar cu Dumnezeu. Și aceasta este opera unui poet talentat, capabil să manevreze cu abilitate motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrostihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor următoare. Acestea sînt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrostihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor următoare. Acestea sînt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea conținea probabil un alt dialog, între Ilie și Dumnezeu. Prologul conține însă, în mod straniu, o intervenție personală a poetului, care îi cere lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Kahane, Radu O. Maier, Hanni Markel, Elena Maxim, Mihail Mihalcu, Constantin Mohanu, Elisabeta Moldoveanu, Viorica Nișcov, Ovidiu Papadima, Dumitru Pop, Rodica Raliade, Radu Răutu, Pavel Ruxăndoiu, Paul Simionescu, Paul H. Stahl, Ghizela Sulițeanu, Ion Taloș, Doina Truță, Petru Ursache, Ofelia Văduva, Adrian Vicol, Romulus Vulcănescu. Oglindă permanentă a evoluției activității Institutului de Etnografie și Folclor, revista a fost, consecvent și la timpul potrivit, laboratorul proiectării și al mersului marilor lucrări: cercetările monografice zonale din anii 1960-1965, cercetarea pe domenii de specialitate
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
de parabola judecătorului nedrept (Adu. haer. V, 25, 4), transmisă de Luca (18,2‑5): „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și în cetatea aceea era și o văduvă și venea la el, zicând: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!». Și un timp n‑a vrut; dar după aceea și‑a zis în sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
văduvă și venea la el, zicând: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!». Și un timp n‑a vrut; dar după aceea și‑a zis în sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta nu‑mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere»”. Înainte de a cita parabola, Luca prezintă de asemenea scopul acesteia: „Și le‑a spus o parabolă, cum că trebuie să se roage în toată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
final, Isus însuși le descoperă sensul, ușor de intuit, de altfel: mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va veni pe pământ pentru a face dreptate oamenilor, căci, dacă până și un judecător nedrept a sfârșit prin a ceda în fața insistențelor văduvei, cum s‑ar putea îndoi cineva de realitatea Judecății lui Dumnezeu? În contextul evanghelic, parabola nu poate fi citită și înțeleasă decât în felul acesta. La Irineu, ea dobândește o cu totul altă semnificație. Într‑adevăr, probabil sub influența unei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu poate fi citită și înțeleasă decât în felul acesta. La Irineu, ea dobândește o cu totul altă semnificație. Într‑adevăr, probabil sub influența unei tradiții orale, Irineu stabilește o echivalență între personajul judecătorului nedrept (iniquus iudex) și Anticrist, între văduvă, despre care ni se spune că era „uitătoare de Dumnezeu” (oblita Dei) și terrena Hierusalem, „Ierusalimul pământesc”. Câteva decenii mai târziu, Hipolit va adopta, cu unele nuanțe, această interpretare. Văduva reprezintă Sinagoga, abandonată de Dumnezeu pentru a nu fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
echivalență între personajul judecătorului nedrept (iniquus iudex) și Anticrist, între văduvă, despre care ni se spune că era „uitătoare de Dumnezeu” (oblita Dei) și terrena Hierusalem, „Ierusalimul pământesc”. Câteva decenii mai târziu, Hipolit va adopta, cu unele nuanțe, această interpretare. Văduva reprezintă Sinagoga, abandonată de Dumnezeu pentru a nu fi recunoscut pe Isus ca Mesia. Ea va recunoaște un fals mesia, judecătorul nedrept, cu care va conviețui o vreme. Prin intermediul parabolei, Irineu introduce Sinagoga în scenariul eshatologic, conferindu‑i rolul personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]