5,635 matches
-
și Flaccus Vascularius, un cavaler roman. Desface palmele a mirare. Doar el te-a denunțat că vrei să-l otrăvești, nu? — A intrat în afaceri cu negroteiul, oftează nefericit Libo. — Cu Ofelus? — Da. Știu cum s-au cunoscut... — Cum? Un văr de-al lui Flaccus are niște antrepozite la Pompeii... — Undeva prin sud, nu? Un port prăpădit de nu-ți dai nici mucii pe el. — Și Vascularius? — I-a cerut la început lui Otacilius să-i împrumute două corăbii pentru a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Naratorul face trimitere la întreaga castă din aria vizionarismului, din care face parte și Ochilă, alternând numele lor cu rezonanță armonioasă pentru a reda textul într-o formă rimată și ritmată: „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă. Ori din târg de la Să-l-cați, megieș cu Căutați și de urmă nu-i mai dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
El nu intona asemenea imnuri, dar nu putea să se lepede de credința venerată de tatăl și de unchiul său. Ar fi însemnat să-și trădeze sângele și carnea sa să-și trădeze propriul pământ. Am luat trăsura către casa vărului meu, Don Luis, care locuiește împreună cu tatăl său, Don Diego Caballero Molina. Bătrânul a fost primar al Seviliei și are încă mare trecere în Biserică și la curte. Don Luis este conducătorul tribunalului bisericesc. Când am ajuns în casa vărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vărului meu, Don Luis, care locuiește împreună cu tatăl său, Don Diego Caballero Molina. Bătrânul a fost primar al Seviliei și are încă mare trecere în Biserică și la curte. Don Luis este conducătorul tribunalului bisericesc. Când am ajuns în casa vărului meu, o mulțime de bărbați, femei și copii au coborât scara în întâmpinarea mea, pesemne că primiseră de veste despre venirea mea. Copiii îmi săreau înainte, femeile mă îmbrățișau în felul lor pompos, iar bărbații veneau să dea mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca o strajă se ivi o undă de îngrijorare. Îi era teamă că o dată înghițit în vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca o strajă se ivi o undă de îngrijorare. Îi era teamă că o dată înghițit în vârtejul planurilor mele, el și familia lui își vor câștiga disprețul nobililor și fețelor bisericești din Madrid. — Vreau să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu doar negoțul... ci și propovăduirea în Orient. Dar o să ne străduim! Am simțit din cuvintele unchiului meu că arhiepiscopul voia și el să ocolească problema aceea spinoasă care îi dădea bătăi de cap. Le-am strâns mâna unchiului și vărului meu. M-au însoțit până în ocol, unde m-am urcat în trăsură. Cădea o ploaie rece. M-am întors la mănăstire de-a lungul străzilor pietruite. Orașul era iarăși cufundat într-o liniște deplină. Era întuneric beznă, în afară de felinarele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o râvnă aprigă de-a o cuceri tocmai pentru că este așa cum este. Vreau să mă lupt cu Japonia, tocmai pentru că nu este o țară lesne de cucerit.” Ușa din încăperea de așteptare se deschise cu un scârțâit. În prag stătea vărul său, Don Luis, muiat de ploaie și ținând în mână o pălărie cu boruri largi. Plimbându-și degetele pe marginea pălăriei, se uită cu milă la vărul său și îi spuse: — Episcopii tocmai s-au retras. — Oare am sorți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ușa din încăperea de așteptare se deschise cu un scârțâit. În prag stătea vărul său, Don Luis, muiat de ploaie și ținând în mână o pălărie cu boruri largi. Plimbându-și degetele pe marginea pălăriei, se uită cu milă la vărul său și îi spuse: — Episcopii tocmai s-au retras. — Oare am sorți de izbândă? Velasco își dădu la o parte mâinile cu care-și acoperise fața și oftă istovit. — Nu știu. Episcopul Seron și cei care-i țin partea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în primul rând din fața altarului, iar în spatele lor se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși drept nași de botez și câte un rând de călugări îmbrăcați în haine monahale castanii și cu brâie legate în jurul mijlocului. Întrucât și mirenilor obișnuiți li se îngăduise să ia parte la slujbă, lumea ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndată de părerile lor neclintite și părtinitoare. În fiecare zi vizităm fețe bisericești de rang înalt și primim binecuvântarea lor. Acum toate ne merg ca pe roate. Hotărârea adunării episcopale se va face cunoscută peste câteva zile, dar unchiul și vărul meu presimt că dintre episcopi, cei mai mulți înclină să susțină că solii japonezi trebuie recunoscuți ca trimiși oficiali și tratați ca atare, precum și că se cuvine să ceară o întrevedere cu regele Spaniei. Nu știu de ce, dar atât părintele Valente, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am îngăduit să-mi dau la iveală simțămintele: — Poate că dintre ucenicii Domnului eu semăn cu Iacob căruia i se mai zicea și Tunetul. Înverșunarea lui Iacob nici Domnul n-o putea stăpâni... Astăzi, după ce ne-am sfătuit în casa vărului meu în legătură cu hotărârea adunării episcopale, m-am întors pe jos până la mănăstire. În timp ce urcam povârnișul pietruit, spălat de ploaie din apropierea mănăstirii, m-am uitat la norii ce pluteau deasupra mea. Pe marginea povârnișului erau câțiva lachei așezați pe butoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din când în când tușea. Cine știe de ce, părea neatent, ca și cum ar fi ascultat niște vorbe fără nici o legătură cu el. Velasco ar fi vrut să arunce o privire în spatele său. Acolo, așezați pe locurile pentru public, se aflau unchiul, vărul și alte rude ale sale, care ascultau cu sufletul la gură. „Oh, mulțumescu-Ți Doamne!” zise el încleștându-și mâinile pe genunchi. „Toate lucrările Tale sunt bune. Ai avut într-adevăr nevoie de mine.” Ciudat, dar bucuria nu-i clocotea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
frumoasă foc. Cu mult timp înainte, în familie s-au făcut fel de fel de planuri, au hotărât nenumărate lucruri: unde va fi instalat pătuțul, ce culoare să aibă și cum anume să fie landoul. Da, părinții, bunicii, unchii, mătușile, verii, verișoarele și nașii s-au îngrijit, din vreme, de toate: scutece, pantalonași, bluzițe și botoșei, chiar și ghetuțele pe care le va purta copilul. Nu știu, însă, cum s-a întâmplat că au uitat, cu toții, un lucru mic, dar tare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
normal să fie. Haideți, mai bine, acasă; cred că bunica ne și așteaptă cu masa, iar noi... Peripețiile unei zile de iarnă Sorin și Sorina sunt, din nou, la țară. Au stat o vreme, la bunici, însă Alina și Cristinel - verii lor din satul vecin - au reușit să-i convingă că ar fi foarte bine dacă ar sta toți patru, mereu împreună, s-ar da pe derdeluș, ar merge la săniuș, ar face oameni de zăpadă, toată lumea să vină și să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-ne pe mine, pe tatăl meu și pe frații mei la obișnuita adunare a rudelor Îndepărtate și a prietenilor chinezi, atât dintre cei de mult americanizați, cât și dintre cei recent emigrați. Eram În curtea din spate a casei unui văr de-al doilea, În Menlo Park, pregătindu-ne să vedem cum răsare luna plină. Cu felinare din hârtie și lumânări din care curgea ceara ne Îndreptam spre piscină. Iar În piscină am văzut luna apărând și tremurând, un pepene auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
turiști care voiau să vadă lacul Inle. Nu mai erau clienți cu care să se umple taxiurile-bărci și pe care să-i ducă În celălalt capăt al lacului. În astfel de vremuri, Pată Neagră și tovarășii lui barcagii mergeau la vărul lui, Vaselină, care lucra Într-un magazin de reparat autocare pentru turiști. —Hei, frate, mă duci și pe mine sus pe deal? Îl ruga Pată Neagră știind că Vaselină nu-l refuza niciodată pentru că știa că Pată Neagră Îi aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
După aceea nu le mai rămăsese altceva de făcut decât să se refugieze În junglă, cât mai sus, unde desișul era atât de mare Încât nu creșteau decât plante sălbatice. După ce epurările au luat sfârșit, Pată Neagră și prietenii și vărul lui au coborât pe furiș În satul Nyaung Shwe unde nu-i cunoștea nimeni. Și și-au procurat de pe piața neagră buletine ale unor oameni morți, dar cu reputația intactă. De atunci Înainte, au avut două feluri de vieți: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cincizeci de ani, spuse Bennie. Doi tineri le făcură cu mâna. Păreau să Îi cunoască pe Pată Neagră și pe Limbă, care se duseră spre ei și Începură o discuție animată. Și chiar se cunoșteau pentru că șoferul camionului era Vaselină, vărul lui Pată Neagră, iar celălalt era Os-de-pește, bărbatul slab care condusese barca Încărcată cu bagaje cu o zi Înainte. Prietenii mei remarcară că toți cei patru bărbați se comportau ciudat, aruncându-le priviri neliniștite. A, deduseră călătorii, Încearcă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întoarseră. Fără griji, le strigă Pată Neagră folosind aceeași promisiune goală de sens care ne urmărise din China. El și Vaselină se sfătuiră Între patre ochi. —Tu du-te Înainte și anunță pe toată lumea că ajungem, Îi spuse Pată Neagră vărului său. Peste câteva clipe, Vaselină o luă Înainte mărind pasul, iar Pată Neagră se Întoarse la călătorii care se odihneau acum În diverse poziții pe copacul mare căzut cu Încrengătura de rădăcini imense. Dedesubt, erau prinși copaci mai mici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În care mi-am pierdut cunoștința. După cum spuneam, În momente de răscruce, mulți oameni Își arată slăbiciunile. Se comportă prostește din cauza Încrederii În alții, cum am făcut noi, sau a lăcomiei, cum a făcut portarul. Șase luni mai târziu, un văr care mai locuia Încă pe Rue Massenet ne-a scris că Luo fusese Împușcat pentru că era prea bogat. Nu am fost nici veseli, nici triști când am aflat. Era pur și simplu noua orânduire, trebuia să-ți adaptezi soarta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dragoste. 15tc "15" O pistă promițătoaretc " O pistă promițătoare" Î n acea seară, toată populația zdrențăroasă a Locului Fără Nume se adunase În fața televizorului În ordinea gradului de divinitate. Zeii-gemeni În față de tot, iar bunica lor Între ei. Pată Neagră, vărul lui și alții stăteau pe vine pe rândul doi. Femeile și copiii veneau după ei, iar cei mutilați stăteau pe margine, așezați pe rogojini. Se apropia ora reluării nocturne a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Amărâții mei prieteni nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vârstei. Când ne-am întâlnit avea 26 de ani, dar avea o față naivă, de băiețandru cu părul ciufulit. Îți lăsa impresia că e mult mai tânăr. S-a născut în Ichikawa, Prefectura Chiba. Aici și-a petrecut toată copilăria. Vărul său mai mare lucra în cadrul Regiei Autonome de Exploatare a Metroului. Se pare că pasiunea lui pentru mecanică s-a născut datorită acestuia. A urmat liceul Iwakura din Ueno. Acesta este un liceu special pentru cei care se pregătesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vulgar străbate spațiul ca o împușcătură, e suficient să alunge toate emoțiile și să anihileze puterile mării și ale cerului. Are un nume de familie neobicinuit, inventat parcă anume pentru dânsa. O cheamă Turai! Am primit o vizită de la Balcic, vărul fetelor, Charles. Foarte ciudat acest Charles, și Ioana povestea despre el lucruri senzaționale. Un om de vreo treizeci de ani, în care vezi mai ales sprâncenele îmbinate, ochii lucioși și dinții mari, lați, despărțiți, apărând la cel mai ușor zâmbet
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în exil la Londra, o repudiere a principiilor revoluționare ale integralismului. Drept răspuns, integraliștii renunță de a mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din exilatul Don Miguel. Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]