3,613 matches
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > TIMPULE... Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului timpule, zbori în văzduh cu viteza luminii, aripile-ți invizibile își hrănesc forța din noi sau faptele noastre le dau brânci să te gonească pe drumul tău, chiar dacă sufletul nostru încearcă să te-agațe pentru a opri din tine clipele pe care ni le
TIMPULE... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358943_a_360272]
-
toamnă frumoasă, caldă, liniștită, aici în Carolina de Nord. Sfârșit de octombrie. Cu-adevărat grăit-a poetul: „Octombrie-a lăsat pe dealuri/ Covoare galbene și roșii” ... Mașina aleargă spre Centrul Artelor Performante din orașul Raleigh. Câte o frunză rătăcită prin văzduh cade, se rostogolește pe șosea, maronie și moartă, confirmându-ne efemeritatea vieții. Eternitatea ne-o dăruie doar cerul, cu luna - globul mare, auriu, împreună cu astrele din jurul său. Astăzi, 29 octombrie 2011, vom vedea spectacolul corpului de Balet din Carolina de
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
să vrei să plângi și să nu poți plânge, ci, disperat, să străbați lumea-n lung și lat, ca să afli ce este Iubirea. Pasămite, prințesa avea puterea să-nsuflețească pământul și pietrele, să umple câmpiile cu verdeață și flori, iar văzduhul cu nori. Acum era mânioasă și furioasă pe acest flăcău încăpățânat și lipsit de înțelepciune, care insista s-o ducă-n țara lui. O mai și jignise. De aceea întinse mâna spre el: -Prefă-te într-un nor călător! Dar vraja
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Religie Dor nestins, mamă - zvon de zefir deschizând uși la altar Osuar hieratic Parfum de stele sub așternut de stele sălaș de oase Acuarelă Umbra fantomei chinuită de mister văzduh descărnat Autodafe Secunde suind dinspre crug de metopă timp incendiat Referință Bibliografică: stare de spirit / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
STARE DE SPIRIT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359291_a_360620]
-
cer și de pământ. Copilul vesel se roagă mai ușor. El este lângă înger zi și noapte. Clopotul anunță peste sat slujba, Biserica mică devine mare. Îmbrăcată în flori, Cu un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. AICI, ACOLO Perfida își țese pânza
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
și insistent: (adresându-se cu deosebire Evei) Întâi doar eu, apoi cu tine mă văd în al meu element, o stare fără de egal dintr-o grădină, situată în altă lume, fără timp, unde iubirea-i laolaltă cu tinerețea-nveșnicită, iar din văzduh se-aud cântări divin șoptite de viori și-ntreaga lume-i fericită. Deodată pacea-i tulburată de-un gest al tău nesocotit și-un glas de tunet ne anunță că raiul nostru s-a sfârșit... Atât de mult îmi place
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, peste meri, peste mașină, peste trotuar, peste straturile mai vechi de zăpadă. Cu un ochi în filele cărții, urmăream pe furiș spectacolul dezlănțuit afară, un adevărat balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care tâșnesc coregrafic fulgi
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
este un personaj discret și manierat, care, spre deosebire de Moș Crăciun, nu dă buzna în casa omului, făcându-și vânt pe horn, în loc să bată politicos la ușă, nu este movie star, nu apare în reclame și nici nu îi place ca văzduhul să răsune de clinchetul zurgălăilor de la sania lui. Cu toate că nimeni nu îi dă așa mare importanță ca lui Moș Crăciun, Moș Nicolae nu ia seama și nu ține supărare. Parolist, el vine an de an pe 5 decembrie la miezul
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
după secetă, nimeni nu-și mai amintește exact orice detaliu, așa că realitatea se poate deplasa câțiva milimetri la stanga, câțiva centimetri la dreapta, fără ca să mai observe cineva. Sau măcar fără ca să mai deranjeze pe nimeni. N-am găsit răspunsuri în văzduhul clocotind a ploaie; nici în frunzele răzlețe, roșu stins, de păpădie. Nici în puii de nuc, în mănunchiurile de cicoare,în lucerna înflorita vinețiu,în trifoiul cu înfrigurări purpurii. Nici în răcorosul refren al mentei sălbatice, nici în ciorchinii de
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
-un abis, În ziua sumbră și vulgară, Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis, Cu glas timid și indecis, Ce-ți spun acum să nu te doară. Dar am visat același vis Azi-noapte, pentru-a treia oară. Murisem. Și-n văzduhul pur Al celor care nu există, Pluteam: un fluture de-azur, Fără esență și contur. Nici pomeneală să fiu tristă, Să simt regret, teroare, vină, Disarmonie, armonii... Nimic din toate-acestea. Ci O fericire genuină. N-am întâlnit nici morți, nici
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359481_a_360810]
-
ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, pește meri, pește mașină, pește trotuar, pește straturile mai vechi de zăpadă. Cu un ochi în filele cărții, urmăream pe furiș spectacolul dezlănțuit afară, un adevărat balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, pește meri, pește mașină, pește trotuar, pește straturile mai vechi de zăpadă.Cu un ochi în filele cărții, urmăream pe furiș spectacolul dezlănțuit afară, un adevărat balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte.Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
inițiatică, o stare consemnabilă nu prin romantice madrigaluri, ci prin notații pure ce țin de o ceremonie enigmatica: „Ce freamăt fumegos păstrează gândul/ privirea crește-nțepător cum arzi/ De dragoste robită și cum pieptul/ Respiră taina, norocosul pas/ Când din văzduh pricepi azima ierbii/ Incendiul senzual, atâtea veri/ Chemarea furtunatică a firii/ Dezlănțuind magnetice poveri/ Mă-mbrățișezi/ Si-n vântul plin asprimea/ Semintei ce surpa-n calde corzi/ Cat pleoape moi mai stăpânesc lumina/ Miraculoasei odinioară nopți/ Se cer înlănțuirile strigate
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El este și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. AȘTEPTARE Ograda cu nuc sub ceață plutind, Mic voievodat la marginea râului, Primăvara în roua căzută din frunze, Case din lemn își spală ferestrele, Nestatornice ochiuri în nopțile de veghe. Când trifoiul decide vara, Când pentru răcirea fontelor solare De la
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
zăpada. Mă tot uitam pe geam la ploaia care nu înceta și visam. Visam iarna dormind într-o ceață nepătrunsă. Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții și toate negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț, eu neputându-le alunga durerea. Visam o liniște de nepătruns peste chipul pământului: fiindcă gerul, soarele ce abia mângâia zăpada și vântul ce se revărsa peste tot, sfidau puterile omenești. Priveam pe geam și ploaia
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
occasus solis, “uciderea soarelui” prin “moarte integrală” (morte di bacio) - Și-ai coborât din ceruri până-n inima mea, prin mijlocul stelelor, ca printr-un întuneric, trecea din ceruri până la mine Coloana soarelui de vis, ca un stâlp luminos, tăind tot văzduhul! - Și a fost dimineață - Orient - zi întâi -, primind setea Duhului fără spațiu și timp și intrarea în Neantul Divin, devenind călător neânfricat prin Coloana prizonierelor neantului divin și prin Coloana Femeia îngerul melancoliei, spre Împărăția sufletelor de lumină fără de sfârșit
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de fapt, în toate volumele poetului, sunt prezente animalele ca simboluri ale principiilor și forțelor cosmice, materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
creatoare spre adâncurile cerului și le deschid spre iluminarea finală, spre a păși pe un nou drum în universalitate. “Cu această pasăre eu pot mișca Universul. Pasărea mea nu e pasăre. E simbol. Vreau ca pasărea mea să umple tot văzduhul. Trebuie să ne întoarcem la începuturi, să regăsim tot, tot ce-am pierdut. Eu iubesc frumosul primar etern. Începutul!”, spune Brâncuși despre Pasărea în Spațiu umplând Bolta Cerului. (Foto: “Pasărea în spațiu umplând bolta cerului” de Constantin Brâncuși) Când se
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
vultur care țâșni din subteran și se înălță până aproape de norii răzleți ce se perindau agale spre o direcție necunoscută. După câteva rotocoale se îndreptă spre crestele munților. Din înaltul cerului zări un bolid ce alearga pe serpentine. Vulturul spintecă văzduhul și ajunse deasupra mașinii. - Strănepote, încetează cu neroziile! Părăsește acel trup, căci în el sălășluiește un suflet arvunit diavolului! - Nu-ți ține vicleșugul, străbunicule! - se auzi un rânjet din autoturism. Vulturul prinse mașina cu ghearele-i puternice. Roțile scrâșniră pe
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
ca el. Pe pământ bântuiau spiritele celor morți care nu s-au eliberat și au rămas ca fantome, năluci și fantasme rătăcitoare, dar mai ales ca duhuri rele ale împărăției întunericului. Pe de altă parte, existau spiritele sfinților și îngerii văzduhului care nu-l suportau din cauza răutății sale. Niciodată nu bănuise că în lumea invizibilă a spiritelor era o dispută atât de aprigă. Dar iată că-i veni o idee extraordinară prin care să-și bată joc și de lumea muritoare
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
-n valul mării și-mprejur Șerpuiri de ape limpezi adâncind. Astre-felinare, prinse-n abajur În cupola nopții, tainic ne surprind, Cu-ale lor săruturi parcuri năpădind Să sfințească gura ce depune jur. Din estrade-ascunse-n verde dominant, Triluri de măiastre farmecă văzduh Și cuprind pământul, emoționant. Umbra-i căutată, râul e tentant, Ploaia se dorește scut contra năduh, Când sărutul verii devine stresant! Sărutul toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
aș fi lăsat să aluneci spre mine, cu valuri de îmbrățișări. Dar nu, n-am avut mai mult de un surâs. Și acesta expirat a tăcere. Ca o fâlfâire de aripă... Într-o zi eram pasăre și făceam ocol prin văzduh, a relaxare. Când m-am așezat pe umărul tău, se făcuse noapte. Nu se deslușea decât conturul buzelor tale care știau să oprească într-o secundă orice revărsare. M-ai transformat în petală și m-ai ascuns în buzunarul de la
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MAI NINGE... Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mai ninge.... Creionul alb al zăpezii hașurează văzduhul. Într-un târziu apari, lăsând desenați în urmă-ți pași de zăpadă. Bucuroși privim amândoi prin perdeaua ferestrei, cum varsă cerul pe crengi, podoaba sa albă... Și totul pare curând o livadă cu flori albe de vișin. Ceru-și pierde
MAI NINGE... de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360591_a_361920]
-
de pe terasă. Dar am regretat îndată gestul și m-am repezit de le-am stins ori așa crezusem. Apoi, am rupt-o la fugă. M-am întors la căpița de fân și am privit cum flăcări mari se înălțau în văzduh. A doua zi, oamenii vorbeau despre decesul prin asfixiere al doamnei Andreea Stanciu. Atunci m-am predat. Asta e tot, încheie femeia ștergându-și prima lacrimă ivită în ochi. - Nu e tot, se auzi o voce! Era a bărbatului care
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎMPĂRTĂȘIRE ÎN LUMIN Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Împărtășire în lumină Miroase a alb și a văzduh nuntit In mine Doamne cu lumini ai miruit Tot freamătul și toată căutarea Adormite în sămânța lor, ca floarea. Aici vin Îngerii Stelari să se adape Din fluviu de lumină, nu din ape Vor revărsa apoi întremător lumina lor, Din
ÎMPĂRTĂŞIRE ÎN LUMIN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360667_a_361996]