27,085 matches
-
ziua pe-un zbor de cocor Și văzui dedesupt vrerile-mi ninse Covor pentru pași spre zările-aprinse. Și, obosit, poposii pe nisip, la amiază, Și adormii vegheat de-un șarpe și-o barză, Iar trezirea îmi fu fără șuier de val, Dar și fără durluit de caval, Căci aurul la mine iarăși se-ntoarse, Să-mi piardă și visul cu șoaptele-i arse. LA CUMPĂNA CEASULUI-AN (1) Se uită mama lung spre vale, Cu ochii ei de azur sfânt, Cu dorul
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i haina ce-o adun, Izvor în pustietăți ascete, Torcând din ani, năvalnic, sur, Un chip în sute de portrete, Liman de zbor viteaz și pur. Mai cântă marea-n valuri line, Ecoul zguduie abisul, Umplând de necuprins atinsul, Far în lumina care vine, Rupând zăgazuri și hotare. Urzită-i calea mea cu stele, Miracol viu de albăstrele, Ocean de zâmbet și candoare, Sărut de răsărit de soare. ȚI-AI AȘTERNUT
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. Mă liniștisem parcă... imitam natura atât de perfect încât am căzut din ochiul drept pe o geană de rouă în grădina unui pom rupt în două. Apoi s-a risipit bucuria în valuri de flori, iar uimirea, se împrăștia pe goluri de gheață în care am rostogolit o paiață. Bine, a zis el! Sau bine a zis el, a zis el bine când ningea peste stamine și mult timp am odihnit că sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în deșteptări de rouă pe ochiul din care plouă. Citește mai mult Mă liniștisem parcă...imitam natura atât de perfectîncât am căzut din ochiul dreptpe o geană de rouăîn grădina unui pom rupt în două.Apoi s-a risipit bucuriaîn valuri de flori, iar uimirea,se împrăștia pe goluri de gheațăîn care am rostogolit o paiață.Bine, a zis el! Sau bine a zis el,a zis el bine când ningea peste stamineși mult timp am odihnit că suntîmbrăcat în boare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
culoare peste bolta colorată ca o mare, iluzia ce se zbate ca un semn adus de un frumos etern- și doar el curcubeul știe să ne apropie de împărăție. Timp neumblat de nălucă pe cerul închis într-o nucă, un val nemăsurat privit de un orb vindecat apropiat de o clipă. Am uitat să privesc prin ispită. Citește mai mult Frumusețea și neființa luipeste apa ce se scurge din raiul doruluiapare ca o irizație de culoarepeste bolta colorată ca o mare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
ca o irizație de culoarepeste bolta colorată ca o mare,iluzia ce se zbate ca un semnadus de un frumos etern-și doar el curcubeul știesă ne apropie de împărăție.Timp neumblat de nălucăpe cerul închis într-o nucă,un val nemăsuratprivit de un orb vindecat apropiat de o clipă.Am uitat să privescprin ispită.... XXI. MANNEKEN PIS, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. Prăpastia istoriei este încăpătoare o bătălie între om și soare, minciuna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DINCOLO DE VIS Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DINCOLO DE VIS Dincolo de vis e fără folos Degeaba e frumoasă marea Și ceru-albastru luminos Când valul a deschis cărarea Pentru un singur albatros Dincolo de vis scriu pe cer poeme Timpul e desculț și tot mai grăbit Numai albatrosul mâine-o să te cheme Cu inima plină de-un dor flămânzit Oare,te vei teme ! Referință Bibliografică
DINCOLO DE VIS de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381722_a_383051]
-
Rafael Manory)I won't add anythingto what I have written already,... ÎI. BIANCA MARCOVICI - INDIGOUL LUI CHAGALL, de Bianca Marcovici, publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. (Distinsului umorist, Dr. Dorel Schor) Indigoul lui Chagall Ca un val rimă sunetului interiorizat te aduce la malul sfârșiat de tsunami precum nisipul. Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumerit Racul asculta cel puțin de mine, e zodia mea Voalul de mireasă rămâne formă supremă Nesupusa, negândita. Ritmul susține magia valului
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
val rimă sunetului interiorizat te aduce la malul sfârșiat de tsunami precum nisipul. Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumerit Racul asculta cel puțin de mine, e zodia mea Voalul de mireasă rămâne formă supremă Nesupusa, negândita. Ritmul susține magia valului ceresc -indigo- Violoncelul se sfarmă de pereții imaginari smăltuiți, rugăciunea, Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza mea superioară Ca o
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza mea superioară Ca o îngemănare de inimi, perfectă- Atingerea îmi reda suflul sincopat al apogiaturii Flageolet pierdut printre rânduri, sunet ... Citește mai mult (Distinsului umorist, Dr. Dorel Schor)Indigoul lui ChagallCa un val rimă sunetului interiorizatte aduce la malul sfârșiat de tsunamiprecum nisipul.Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumeritRacul asculta cel puțin de mine, e zodia meaVoalul de mireasă rămâne formă supremăNesupusă, negândită.Ritmul susține magia valului ceresc -indigo-Violoncelul se sfarmă de
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
Schor)Indigoul lui ChagallCa un val rimă sunetului interiorizatte aduce la malul sfârșiat de tsunamiprecum nisipul.Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumeritRacul asculta cel puțin de mine, e zodia meaVoalul de mireasă rămâne formă supremăNesupusă, negândită.Ritmul susține magia valului ceresc -indigo-Violoncelul se sfarmă de pereții imaginarismălțuiți,rugăciunea,Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbefără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm,Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingașPrimul... de pe buza mea superioarăCa o îngemănare de inimi, perfectă-Atingerea îmi
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi. Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale.Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi.Într-o vreme în care romantismul nu-și găsește
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
spre orizontul mic al plajei cu turiști. Cercând să prind o muză, pășesc prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briză cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briză cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul; Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus. Eu cred în jerfa pură, răscumpărătoare
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
alge.Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget,Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști.Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valulLa fiecare pendulare către țărm,Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare.În șuierul de șarpe al valului adormși mă visez statuie de nisip, pe malulCe briză cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul;Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus.Eu cred în jerfa pură, răscumpărătoare!Surâsul vreunui
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
o poți avea fără ajutorul cuiva, ci doar prin efortul propriu. Florin nu cunoștea nici plăcerea de a sta pe nisip privind spre soare prin apa mării, nici mângâierea pe care numai marea ți-o poate dărui atunci când îi străbați valurile. Reușise să îl învețe să plutească într-o vară. I-a simțit atunci fericirea. Zâmbetul îi luminase fața ca unui copil care a făcut primul pas. Rememora cu plăcere amintirile frumoase. Dar erau puține momentele de fericire. Prea puține! Probabil
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
Prieten sau în cuvântul scris pe un altar Eu sunt puterea dezlănțuită În dăruirea dragostei când posedați Va pierdeți unu întraltul Femeie Sau bărbat Să nu mă alintați atunci când supusă pradă cad neajutorării Vibrațiile ei mă vor purta de pe un val Pe alte valuri Și învinsă de dorinți Lăsați-mă pierdută în largul dragostei Ca într-o fărâmă de eternitate De unde vin și a cărei lege sunt În tot ce universul are parte. de azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: extras
EXTRAS DIN MEMORIA UNEI DĂRUIRI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381749_a_383078]
-
cuvântul scris pe un altar Eu sunt puterea dezlănțuită În dăruirea dragostei când posedați Va pierdeți unu întraltul Femeie Sau bărbat Să nu mă alintați atunci când supusă pradă cad neajutorării Vibrațiile ei mă vor purta de pe un val Pe alte valuri Și învinsă de dorinți Lăsați-mă pierdută în largul dragostei Ca într-o fărâmă de eternitate De unde vin și a cărei lege sunt În tot ce universul are parte. de azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: extras din memoria unei
EXTRAS DIN MEMORIA UNEI DĂRUIRI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381749_a_383078]
-
cald, cum să îi explice că ceea ce iubea la această ființă plăpândă era frumusețea sufletului ei, gingășia și naivitatea. Prințesa privi cerul, îl adora. Era atât de frumos, atât de senin și de albastru. Corabia feniciană se unduia pe crestele valurilor. Talestri își propti bine corpul în plasa agățată de câțiva bușteni înalți. Era un loc perfect de relaxare, în semiumbra unei vele. Aela stătea alături, pe un jilț din lemn. O privea în continuare cu neîncredere și o umbră de
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
cu temperamentul și personalitatea sa. Nu ai cum să citești gândurile amazoanelor tale, dar cele credincioase, cele de care ai cu adevărat nevoie, îți vor fi mereu alături. Prințesa zâmbi și își întoase capul spre mare. Era atât de liniștită. Valurile parcă îi fredonau un cântec de alint, special pentru ea. Cu ochii visători, Talestri ținti cerul. - Zeii îmi sunt martori și știu cât de mult îmi doresc să rămân ceea ce sunt, șopti ea, sprijinindu-și capul de bârnele de lemn
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
doresc să rămân ceea ce sunt, șopti ea, sprijinindu-și capul de bârnele de lemn, puse în semn de siguranță la marginea corabiei. Aela nu mai zise nimic, stătu un timp lângă prințesă, apoi, când soarele începu să se ascundă printre valuri, îi ceru voie să mănânce. Talestri schiță un gest de indiferență cu mâna. Aela se întâlni pe punte cu Runkrahost. Generalul vru să o salute, dar amazoana îi întoase repede spatele, de parcă nu l-ar fi văzut. O zărise pe
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
vin și ceva de mâncare, înghiți pe fugă și ieși. Se plimbă pe punte un timp, oamenii lui Eber lucrau de zor, de parcă nu s-ar fi înnoptat. Cineva cânta la o un flaut grecesc, în cealaltă parte a corabiei. Valurile se auzeau tot mai puterninc. Se apropie de câțiva soldați și stătu la taifas cu ei. Apoi, se îndreptă spre camera lui. Știa că e lângă cea a prințesei și întârzie să meargă la somn, tocmai ca să nu o întâlnească
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
flurutându-mi pletele;plete albe,argintate.Bate vântul liniștit,se aude un ciripit.Ciririp,de ciripoi,... XX. MAREA DIN VOL.1 "TREPTE SPRE CER", de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016. Marea În locul vaporului vechi, valurile se zbat de țărm, invitând nimfele la dans. Țipatul pescărușilor jucăuși, îmi vorbesc despre istoria nescrisa încă pe stânci. Din fructele Mării, construiesc un catarg, înălțându-l în larg, așteptându-mi delfinul, așteptându-mi muză... Marea mă salută de aproape
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Marea mă salută de aproape, glasul pescărușilor, ecoul Mării persistă insistent, chemându-mă la o nouă meditație. Lumină,înserarea,PACEA. Vindecarea sufletului meu, la fel că frumusețea unui curcubeu. Autorea,Ileana Vicic Stâncă. Citește mai mult Mareaîn locul vaporului vechi,valurile se zbat de țărm,invitând nimfele la dans.Țipătul pescărușilor jucăuși,îmi vorbesc despre istoria nescrisăîncă pe stânci.Din fructele Mării,construiesc un catarg,înălțându-l în larg,așteptându-mi delfinul,așteptându-mi muză...Marea mă salută de aproape,glasul
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]