KorAP: Find »[drukola/base=valiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...130 >

3,233 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

așa. Hopa. Unde‑s hainele mele de ieri? Sunt sigură că le‑am lăsat undeva pe aici pe jos... — Luke? zic, cât de firesc sunt în stare. Mi‑ai văzut cumva hainele de ieri? — Da, zice, ridicându‑și ochii din valiză. Le‑am trimis la spălătorie azi‑dimineață, împreună cu ale mele. Mă holbez la el, și mi se taie respirația. Singurele haine pe care le am pe lumea asta au fost trimise la spălătorie? — Când... când o să ni le dea înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
drăguțe cu bonete asortate. Și o să pot să‑i spun lui Luke că e ultimul răcnet de la Prada - și să sper doar că n‑o să mă roage nimeni să îi fac curat în cameră... — Apropo, zice Luke, luând ceva din valiză, ți‑ai uitat ăsta la mine. Ridic privirea, surprinsă, și el îmi aruncă ceva din colțul opus al camerei. E moale, e un material... în clipa în care îl prind, îmi vine să plâng de ușurare. E ceva de îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și simt că mă săgetează durerea. Nici asta nu cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a sfârșit. Până în ultima clipă, am sperat în sinea mea, cu disperare, că poate cineva se va răzgândi și îmi va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Și nu trebuie să spui nimănui. — N‑o să spun. — Vorbesc foarte serios, Bex. Nu vreau să știe nimeni. Nimeni! — Nu! Promit. De fapt, spun, cu o inspirație subită, cred că am ceva pentru tine. Mă reped în hol, deschid o valiză și scotocesc după punga de la Kate’s Paperie. Scot o felicitare din teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie, lipind plicul. — E pentru mine? zice Suze mirată. Ce e? — Deschide‑o! Rupe grăbită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mi extindă limita de cont... și pe urmă mai vedem. O să fiu independentă și puternică, și o să stau pe picioarele mele. — Așa te vreau, Bex! zice Suze. E fantastic. Independentă și puternică. E extraordinar! Se uită cum încerc să deschid valiza cu degete tremurătoare. La a treia încercare, vine la mine și îmi pune o mână pe braț. Bex, vrei să vin și eu cu tine? — Da, te rog, zic cu voce stinsă. Suze nu mă lasă să plec nicăieri până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ședinței? — Mi‑a zis că pleci din țară. Mă scrutează cu ochi întunecați. Așa e? — Da, zic și‑mi strâng valijoara mai bine. Da, așa e. — Pur și simplu? Fără măcar să‑mi spui? — Da. Pur și simplu, spun, trântindu‑mi valiza pe bandă. Așa cum te‑ai întors și tu în Anglia, fără să‑mi spui. E o încordare în glasul meu, care‑l face să tresară. — Becky... — La fereastră sau la culoar? îl întrerupe fata de la check‑in. — La fereastră, vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Luke. Nu. Nu, mersi. Se așterne tăcerea. În depărtare, o voce îi roagă pe pasagerii zborului BA 2340 cu destinația San Francisco să se îndrepte spre poarta 29. Știu că Michael ți‑a oferit o slujbă, zice Luke. Arată spre valiza mea. Înțeleg că asta înseamnă că ai acceptat‑o. Se oprește, iar eu mă uit la el, tremurând ușor, fără să spun nimic. — Becky, nu te du la Washington. Vino să lucrezi pentru mine. — Să lucrez pentru tine? spun, uimită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și eu. Se apleacă spre mine. Pot chiar să‑ți ofer mai mult decât... — Luke, îl întrerup. Luke, n‑am acceptat oferta lui Michael. Chipul lui Luke e străbătut de o undă de uimire. — Nu? Atunci ce... Se uită la valiza mea, apoi iar la mine, și eu îi mențin privirea, în tăcere. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu e treaba mea. Pare atât de înfrânt, încât simt un junghi în piept. Vreau să‑i spun, dar nu pot. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

nu mai poate sta cu el. Nu e capabilă să-și șteargă din minte ceea ce i-a spus. El o privește cum începe să-și dacă bagajele. Își ia sacourile, pantalonii și pantofii, periuța de dinți și prosoapele. Are o valiză micuță și nu prea multe de împachetat. Ăsta e felul tău de a mă pedepsi? zice el cu amărăciune. Știi că n-am deloc puterea de a-ți rezista. Toți prietenii mei au prezis asta. Însă nici unul nu mă poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută a așternutului. Scoate de sub pat o valiză neagră și ia de acolo un set de rochii și o pereche de pantofi. Își schimbă bluza cu o rochie de culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia jos și o înlocuiește cu un veșmânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
răzgândește. Își dă rochia jos și o înlocuiește cu un veșmânt bleumarin pe care l-a cumpărat de la o călugăriță, în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii cu o pereche de sandale negre din bumbac. Pune la loc în valiză rochia de culoarea piersicii și papucii și o împinge înapoi sub pat. Shang-guang dă repede băutura pe gât, cu înghițituri mari. Fără nici o ezitare. Se spală pe mâini și își clătește gura. Apoi merge să se întindă în pat, așezându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
gras n-am ajuns, ca să nu mă mai recunoașteți! S-au ridicat de pe scaune, dau să se apropie, șușotesc Între ei, strigă toți, deodată, vocile li se acoperă. — Al cui spui că ești? — Pretinde c-ar fi din familie! — Dar valizele unde-ți sunt? — Dacă ai fi el, n-ai fi venit neras și desculț la nuntă! — Cu cine a zis că e neam? Dacă ai fi el, ai avea Rolex la mână și ditamai Merțanu-n poartă! — Nu e el, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
ieșit niciodată de la noi din curte! — Feriți-vă! Face doar pe nebunul, ca să audă ce zicem și să ne toarne după! Dacă ai fi el, nu te-ar fi lăsat să treci frontiera! Dacă ai fi el, n-ai căra valize cu fermoarul rupt și legate cu sfoară! Dacă ai fi el, ai fi mort În Donbass! La Stalingrad... Ce dracu’, doar ne-am Înțeles să spunem c-a murit pe frontul de vest, În Tatra! — Te-a văzut cineva, străine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
nu ți-a făcut oferta, docamdată nu mi-a venit concluzile, e-n lucru, da’ n-aș zice că ne-a intoxicat. Mai știu și io câte ceva, am mai citit, am mai ascultat pe la alții, n-am trecut ca o valiză prin gară. Doar chiar dumneata, toarășu’ academican, ai confirmat că data trecută simțeau că ai lor Îți dau târcoale să te agațe, d-aia te-am pregătit. Nu mă grăbesc să zic că a fost pierdere de vreme, mai are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
pe la noi. Ia-le, bă, puță, mi-a zis, că io ce să fac cu ele, e-n engleză! De unde le avea Victor? Mama-Casandra, care le știe pe toate, zice că le-a adunat din camera de la Hotel Nord, Împreună cu valiza cu fermoarul rupt a lui Traian. Traian al nostru, Traian Manu. * La pomenirea de trei luni a lui Buni m-am gândit prima oară la el, știam de la nea Victor că În vară o să vină și m-am gândit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
se tot agită... Nu Înțeleg ce caută printre ei Victor... — Victor și cu profesorul l-au convins pe Traian să vină În țară! — Dar ce interes au avut să-l cheme? — Doar n-o să stai tu lângă Traian când desface valizele și scoate Wiener Caffee și Kent! — Normal că n-o să stau eu! Doar ăsta e locul lui Victor! Nu vezi cum se bate Victor cu șoferul lui Stan, care din ei să ducă valizele? — Totuși, pentru mine e un mister

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
stai tu lângă Traian când desface valizele și scoate Wiener Caffee și Kent! — Normal că n-o să stau eu! Doar ăsta e locul lui Victor! Nu vezi cum se bate Victor cu șoferul lui Stan, care din ei să ducă valizele? — Totuși, pentru mine e un mister cum de a reușit să se vâre pe sub pielea lui tocmai Victor! — Asta fiindcă numai Victor Îl știe din copilărie! — Ce greu trebuie să-i fie bietului Victor să scrie atâtea scrisori, tocmai el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
cu mănuși și pălărie, o Înconjura un grup Întreg de tinere copile, iar În fața lor sta singur el, un angelic discoman reformat, cu ochelarii lui meseriași și costumul alb plin de buzunare și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla În renume. Ba nu, nea Victor tocmai se silea să smulgă o valiză din mâna unuia care arăta ca un gradat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla În renume. Ba nu, nea Victor tocmai se silea să smulgă o valiză din mâna unuia care arăta ca un gradat Înalt, travestit În civil, cine altcineva putea să fie decât șoferul profesorului Stan. Și atunci mi-a căzut și fisa de ce nu au putut ei să-l repereze din primul moment, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
câte ceva În mână și foarte repede camera mea de la hotel a Început să semene cu altarul unui idol pe care se Îngrămădeau ofrandele. Când am Început să le cântăresc din ochi, m-am Îngrijorat de cât aveau să-mi Îngreuneze valiza toate acele obiecte de lemn, metal, piele și mai știu eu ce! Nu mai vorbesc de cărțile pe cât de groase, pe atât de urâte, total neinteresante! Cât de drămuit este timpul care ne mai rămâne de citit În afară de stricta noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
se certau la Început În șoaptă, pe urmă din ce În ce mai tare și veneau să se plângă la mine unul de altul. De altminteri, făcuseră asta tot timpul, un spectacol cât se poate de dezagreabil. Și continuau să stea toți grămadă În jurul valizei mele, care ajunsese un adevărat teatru de luptă: fiecare Încerca să dea la o parte celelalte pachete ca să și-l vâre pe al lui. Pe unul dintre ei l-am surprins În timp ce scotea pe furiș trusa mea de voiaj, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
nu te supăra, domnule Traian! Am fost sigur că periuța și spray-urile și săpunul și toate obiectele astea de bărbierit și spălat, multe de parcă ești femeie, nu bărbat, atâta te Îngrijești dimineața, o să-și găsească un loc undeva În valiza dumitale! N-o să pleci dumneata fără ele! Pe când ceea ce ți-am adus eu, setul ăsta de obiecte de lemn, făcute la mama lor, doar când o să le vezi acolo la tine, În bucătărie, o să-ți dai seama ce bine au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
fi dat, pur și simplu, pe toate, mi-a fost teamă că Îi jignesc În bloc. Dar cel puțin i-am avertizat: „Fiți atenți”, le-am spus, „ar fi o curată nenorocire dacă sfârșiți prin a rupe până la urmă fermoarul valizei!”.Parcă aș fi avut gura blestemată! Peste nici zece minute, aud șoapte furioase. Când am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă valiza mea. Îi rupseseră Într-adevăr fermoarul și numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
dacă sfârșiți prin a rupe până la urmă fermoarul valizei!”.Parcă aș fi avut gura blestemată! Peste nici zece minute, aud șoapte furioase. Când am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă valiza mea. Îi rupseseră Într-adevăr fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi fost În stare să spună ce apucaseră să vâre Înăuntru și ce rămăsese pe afară: pe scaune, pe pat, pe noptieră, chiar pe mochetă, erau Îngrămădite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]