2,062 matches
-
utilizate în exercițiul precedent, pentru fiecare domeniu de viață. Bifați în coloana "ext." a exercițiului 7, pentru fiecare fișă, cifra corespunzătoare poziției pe scală (de la 1 la 6). Exercițiul 1 Importanță Exercițiul 2 Expectanță Exercițiul 3 Atrib. prob. Exercițiul 4 Valorizare Mare Medie Mică NP < 1 lună < 1 an < 3 ani ? eșec Internă Externă + = 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 Tot. Exercițiul 5 Schimburi Exercițiul 6 Activități
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
timpurii mișcări renascentiste bizantine, recunoaște filosofiei clasice grecești putința de duce la cunoașterea naturii „așa cum a zidit-o Creatorul”, și implicit valoarea ei pentru teologia naturală. Ioan Italos, discipol al lui Psellos, este autorul care a dus cel mai departe valorizarea culturii clasice, însă a făcut-o supralicitându-i importanța în raport cu valorile teologiei creștine, fapt ce a dus de altfel la sancționarea doctrinei și condamnarea solemnă a textelor sale. Însă în aceste reproșuri administrate, la finele secolului XI, lui Ioan Italos
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
astfel de text a fost înțeles de bizantini ca nesusținând valabi¬litatea neasemănării analogice ca metodă cognitivă, utilizată de scolastică. Felul în care bizantinii au înțeles raportul între natură și persoană, între ființă și ipostas a avut consecințe directe asupra valorizării analogiei în cunoaștere. Excluderea oricărei putințe ca omul să se apropie de cunoașterea naturii divine a avut în plan gnoseologic consecința că analogia ca metodă poate fi valabilă în măsura în care ceea ce era de cunoscut era înfățișarea lucrării divine, rațiunea după care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
precis și eficace. Am fixat succint mai sus câteva dominante ale demersului critic al lui Vladimir Streinu: „vocea distinctă”, ideatic și stilistic, „transparența” în filiație maioresciană, obiectivitatea, exercitată consecvent, pe deasupra conjuncturilor și servituților epocii interbelice, subtila dialectică a receptării și valorizării critice, fermitatea judecății, spiritul și stilul polemic. Ele sunt definitorii pentru întreaga creație a autorului Paginilor de critică literară. 1 Pagini de critică literară, vol. II, București, E.P.L., 1968, p. 40 2 idem, p. 409 3 ibidem, p. 409-410 21
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
număr însemnat de judecăți exacte. Dacă Șerban Cioculescu practică în cuprinsul aceleiași Istorii, cu voluptate, incursiuni istorice, deschizând adesea savuroase paranteze filologice, dacă Tudor Vianu cultivă excursul teoreticoideologic și estetic în baza unui instrumentar riguros și a unor îndelung cântărite valorizări, Vladimir Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și consecventă. Trei autori diferiți ca structură intelectuală și ca posibilități exegetice au dat o Istorie unitară, ce-și afirmă cu superbă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
distribuție a comunicării: solicitare frontală, individuală, interactivă; c) indicatori rezolutivi și comunicativi: evaluare pozitivă, indiferentă, negativă; d) indicatori de manifestare a potențialului formativ: conduite de exprimare directă a opiniei critice, personală, constructivă; e) indicatori de modelare a valorilor: concretizarea și valorizarea de modele, valori și atitudini sociale și de grup pozitive puternice; de modele de exersare și transfer orizontal și vertical a experiențelor și atitudinilor pozitive; f) indicatori ai climatului socioafectiv: stilul de acțiune a cadrelor didactice asupra elevilor: directă, indirectă
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
Competențele de bază ale cadrului didactic Acestea sunt derivate din obiectivele, conținutului învățământului și din rolurile/funcțiile cadrului didactic, alcătuind „stratul prim” al formării personalului didactic. - Comunicativitatea - Empatia - Învățarea - Conducerea-analiza, diagnoza, prognoza (planificarea), proiectarea, organizarea, îndrumarea, dirijarea, evaluarea și decizia - Valorizarea conținutului - Cercetarea și inovarea practicii școlare și extrașcolare - Cunoașterea elevului - Creativitatea B.1. Competențe în specialitate Planul teoretic: - de a asimila conținutul științific, propriu disciplinelor de învățământ predate, și metodele, tehnicile de informare; - de a realiza corelații intra-, inter- și
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
amorf, nelocuibil, la suprafața solului, ci sunt apărați, ei capătă o valoare simbolică, de trecere, iar ofrandele menajere au rolul de a sublinia importanța voinței umane față de cei asemenea lor. Mai mult încă, la Sungir, la Dolni-Vestonice etc., constatăm o valorizare extraordinară a înmormântării ca sacralitate a trecerii, fie că este vorba de o posibilă ierarhizare socială, fie că se acordau puteri deosebite celor cu trăsături deosebite, evidențiate prin deformări patologice sau prin oricare altfel de trăsături care îi deosebeau de
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
cu trăsături deosebite, evidențiate prin deformări patologice sau prin oricare altfel de trăsături care îi deosebeau de membrii comunității. Depunerea ofrandelor de animale are două valențe: mai întâi, constatăm depunerea, rituală, a unor părți din corpul animalului vânat; a doua valorizare a animalelor se referă la prelucrarea dinților, a fildeșului, a coarnelor, fiind depuse în morminte astfel de obiecte, ca semn al superiorității totale a omului față de mediul animal și ambiental. Reprezentarea efectivă, în arta paleoliticului superior, a celor mai simple
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
2000) ideea că relațiile sintactice se stabilesc printr-un proces de ACORD (scrierea cu capităluțe trimite către o folosire tehnică a acestui termen), iar de la Pesetsky și Torrego (2007), ideea că trăsăturile sintactice sunt caracterizate prin două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare. Cadrul teoretic se detaliază în §II.2; tot aici vom discuta pe scurt și sursele sintactice ale variației de topică (deplasarea la periferia stângă; Parametrul centrului; distincția configurațional / nonconfigurațional / configurațional discursiv). Paradigma teoretică pe care am îmbrățișat-o justifică în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu Chomsky (2000, 2001), relațiile sintactice dintre constituenți se stabilesc prin operația sintactică ACORD; vom defini această operațiune după Pesetsky și Torrego (2007), preluând și ideea că trebuie avute în vedere două dimensiuni în verificarea trăsăturilor (morfo)sintactice: interpretabilitatea și valorizarea, idee exploatată recent atât în literatura generativă 28, cât și în literatura de tipologie lingvistică 29. În fine, teoria fazelor propusă de Chomsky (2001, 2008) permite extinderea firească a noțiunii de periferie sintactică, propusă inițial de Rizzi (1997) pentru periferia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Phrase; QP = engl. Quantifier Phrase; NUMP = engl. Number Phrase; NP = engl. Noun Phrase): (44) DP > DEMP > QP > (> NUMP >) NP Asupra detaliilor vom reveni la locul cuvenit. 2.1 ACORD și INSERARE. Trăsături sintactice: interpretabile, valorizate. Trăsături EPP Operațiunile care conduc valorizarea trăsăturilor sintactice sunt ACORDUL31și INSERAREA (scrise astfel, cu căpităluțe, pentru a reflecta termenii englezești agree și, respectiv, merge), iar trăsăturile sintactice (notate cu F; engl. feature) au două dimensiuni, intepretabilitate și valoare. Îi urmăm pe Pesetsky și Torrego (2007), care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintactice să participe la operațiunea de ACORD este ca ele să fie în configurație de c-comandă (comandă categorială)32. Operațiunea de ACORD poate să fie multiplă; un lanț se creează între constituenții care au participat la ACORD. Prin combinarea valorizării cu interpretabilitatea, se ajunge la o tipologie cvarduplă a trăsăturilor; trăsăturile care au participat la ACORD vor purta același indice numeric, pentru a se semnala legătura dintre ele; în cazul în care o trăsătură nu s-a ACORDAT, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
caracterul neinterpretabil (engl. uninterpretable), respectiv interpretabil al unei trăsături. (46) [uF] [1]: uninterpretable, valued [iF] [1]: interpretable, valued [uF] [ ]: uninterpretable, unvalued [iF] [ ]: interpretable, unvalued Adger și Svenonius (2011) propun o perspectivă ușor diferită asupra trăsăturilor valorizate în gramatica minimalistă; astfel, valorizarea este o trăsătură de ordinul al doilea ("a feature is not merely valued or unvalued, but rather is valued as something, valuation is strictly speaking a function rather than a property", Adger și Svenonius 2011: 38); o trăsătură valorizată este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
from the set of values, {a, b, c, d...} Dacă punem în corelație tipologiile din (46) și (47), există două posibități logice de a asocia o valoare unui atribut: ACORD sau INSERARE 33. Pentru exemplificare, să observăm cum se realizează valorizarea trăsăturii definit în grupul nominal. În gramatica universală, centrul D0 este în mod minimal înzestrat cu o trăsătură [definit], interpretabilă, însă nevalorizată, notată [idef ], și cu trăsături neinterpretabile și nevalorizate de acord gramatical (gen, număr), notate prin simbolul (trăsături phi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
timpului se așază la dreapta formei deja marcate pentru aspect; în fine, morfemele de mod se realizează imediat la dreapta morfemelor de timp. În acord cu tipologia trăsăturilor gramaticale prezentată în §II.2.1 - care distinge două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare -, centrele funcționale de mod, timp, aspect sunt înzestrate cu trăsături interpretabile, dar nevalorizate; există două modalități de a asocia o valoare trăsăturilor sintactice, ACORD și INSERARE, ambele disponibile, după cum vom arăta în secțiunile următoare. Structura domeniului flexionar IP după scindarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în română, verbul se deplasează în cea mai înaltă proiecție din domeniul flexionar, MOODP; acest rezultat este în linie cu concluzii similare din Cornilescu (2000) și Alboiu (2002) • nivelurile diferite de deplasare a verbului în limbile romanice susțin ideea că valorizarea trăsăturilor verbale se realizează prin procesul de ACORD; reluând comparația dintre română și italiană, este clar că în ambele limbi forma verbală sintetică intră în relație cu centrul MOOD0, valorizând trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
irrealis), iar diferențele de temporalitate sunt marcate de infinitiv, respectiv "infinitivul perfect" (de fapt, auxiliarul fi plus participiul verbal trecut): (89) a. voi pleca (viitor propriu-zis) b. voi fi plecat (viitor anterior) Ideea că auxiliarele nu sunt direct implicate în valorizarea temporalității este neechivoc verificată de perechea minimală de mai jos (90); după cum se poate testa prin adverbe de timp, diferența [trecut] / [non-trecut] se marchează prin forma verbului lexical: participiu trecut (90a) vs gerunziu (funcționând, de fapt, ca participiu prezent, v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a operat în mod sistematic prin eliminarea trăsăturilor de timp (și aspect) și reanaliza acestor verbe ca mărci de mod. Întrucât auxiliarele românești nu satisfac pe deplin necesitățile de temporalitate ale propoziției, verbul lexical este direct implicat în procesul de valorizare a trăsăturilor de timp, fapt care explică deplasarea verbului lexical din domeniul lexical vP în domeniul flexionar în română spre deosebire de alte limbi (e.g. franceza) în care auxiliarele satisfac necesitățile de temporalitate ale propoziției. Rezultate de reținut • în structurile analitice, inserția
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
blochează ridicarea verbului din domeniul flexionar; auxiliarele românești sunt centre care se inserează în MOOD0 • auxiliarele românești valorizează trăsăturile de mod (și modalitate) din proiecția verbală extinsă, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv, gerunziu / participiu prezent) este direct implicat în valorizarea trăsăturilor de timp și aspect • astfel, spre deosebire de alte limbi romanice (e.g. franceza), verbul lexical se deplasează în [Spec,TP] în română, ca efect al implicării directe a verbului lexical în valorizarea trăsăturilor de timp • o analiză transparadigmatică a formelor verbale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trecut, infinitiv, gerunziu / participiu prezent) este direct implicat în valorizarea trăsăturilor de timp și aspect • astfel, spre deosebire de alte limbi romanice (e.g. franceza), verbul lexical se deplasează în [Spec,TP] în română, ca efect al implicării directe a verbului lexical în valorizarea trăsăturilor de timp • o analiză transparadigmatică a formelor verbale românești (sarcină a unei cercetări viitoare) va stabili ce trăsături de gramatică universală sunt active în (morfo)sintaxa verbului românesc • un aspect care necesită cercetări mai amănunțite privește interpretarea temporală a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a datelor de limbă, se impune să facem și următoarele observații metodologice. În primul rând, vom păstra întru totul cadrul teoretic propus în capitolele anterioare (stabilirea relațiilor sintactice prin operațiunea de ACORD; cele două fațete ale trăsăturilor sintactice, interpretabilitatea și valorizarea etc.). În al doilea rând, cu privire la analiza datelor din româna veche, vom împleti analiza calitativă cu analiza cantitativă (statistică), atunci când statistica este relevantă în diagnosticarea unui fenomen sintactic anume. În ultimul rând, ne vom baza pe așa-numita "atestare negativă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pasive) există două tipuri de structuri cu auxiliar în limba română veche: (i) structuri prezente în româna veche și păstrate în trecerea la româna modernă, în care auxiliarul / auxiliarele marchează valori de mod și modalitate, fiind minimal implicat(e) în valorizarea trăsăturilor de timp; verbul lexical valorizează trăsăturile de timp în aceste structuri; pentru analiza sintactică, vom reține ideea că auxiliarele din aceste structuri se generează în MOOD, ca în româna modernă (v. §III.3.1.3) (ii) structuri atestate în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se generează în MOOD, ca în româna modernă (v. §III.3.1.3) (ii) structuri atestate în limba veche, însă dispărute în trecerea la româna modernă; în aceste structuri, auxiliarul prezintă flexiune după mod și timp, fiind astfel implicat în valorizarea acestor trăsături; auxiliarele din aceste structuri se generează în proiecții funcționale inferioare proiecției MOODP (i.e. TP, ASPP) • româna modernă (§III.3.1.3) prezintă doar structuri de tipul (i), deci gramaticalizarea sistematică a auxiliarelor românești presupune pierderea trăsăturilor de timp
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
posibilitatea existenței lor, ținând cont de numărul mare de pelerini și de dificultatea observației directe individuale. Documentul mi s-a părut important pentru că ridică problema memoriei generaționale și a transmiterii acesteia („decrețeii”), a respi ritualizării pelerinajului ca gest ritual, prin valorizarea virtuților teologice ale așteptării. Mă pregătesc să mă retrag spre casă, în jurul orei unu și jumătate din noapte. Rândul parcă a amorțit, iar la o estimare vizuală rapidă cam jumătate dintre cei prezenți sunt rromi. Prezența masivă a acestora marchează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]