3,889 matches
-
de povara a ceea ce am ascuns printre rânduri scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit clipa rebelă, fiica cea mică a timpului neînșeuat, cere-i răgaz să îmbrăcăm veșmântul etern al iubirii din urmă. Referință Bibliografică: Veșmântul iubirii din urmă / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2124, Anul VI, 24 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit clipa rebelă, fiica cea mică a timpului neînșeuat, cere-i răgaz să îmbrăcăm veșmântul etern al iubirii din urmă. Referință Bibliografică: Veșmântul iubirii din urmă / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2124, Anul VI, 24 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
soare de la mare de la pomul din grădină de la inima cea plină de la luna păcătoasă de la mâna somnoroasă și ce bucle mi-au ieșit! lujere mititele de unde vântul și-a pus inele și ochii tăi spâncene unde s-a pitit cuvântul veșmântul timpului ce destramă aramă în ploi,.. Referință Bibliografică: Zigzag / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ZIGZAG de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371453_a_372782]
-
au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 7 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAH 7 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371473_a_372802]
-
și nu ești fantezie! Supus ești îndoielii, vrei experiența realului, Cum aș putea să îți aduc dovada spiritului Of, gând ce nu-mi dai pace , poate viziunea Unui vers de iubire să-ți deschidă efuziunea? Te-am îmbrăcat in cuvânt, veșmânt de lumină Să te dezvălui poeziei, vino, contemplă Puterea ta proniatoare și vei mărturisi zidirea Prin tine, dragostea-ți va da desăvărșirea. Trimite din Logos sufletului meu cuvântul Suprem, credință, să nu mai fii doar gândul Ci voia lui in
GÂNDUL INIMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371525_a_372854]
-
nevoile bazale, fiziologice ale omului. Steinhardt scrie că Dumnezeu dă ca un boier, ca un adevărat aristocrat, cu peste de măsură și această masă împărătească cu pâine și cu pește, cu pâine și cu vin, cu floare de crin și veșmânt diamantin este abundentă, peste puterea noastră de a primi. Nu vedem argintăria dincolo de sclipirea ei. Și de câte ori trebuie să alegem între Baraba și Hristos ne poticnim mereu: Noi Te-am vândut pe-o strachină de zăr (Apa morților) și nu
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
tuturor o întrebare... V-am întrebat așa. Dacă marele templu ar lua foc, voi tinerilor ce veți salva de la pieire de acolo? Aurul templului? Vasele sfinte? Sfeșnicul cel cu șapte brațe? Poate efodul marelui preot bătut în pietre prețioase. Poate veșmintele sfinte și celelalte acoperăminte! Poate templul însuși!... Hm! doar câțiva dintre voi au răspuns cum trebuie Serah, printre care și tu. -Cărțile noastre sfinte prealuminate! Așa am răspuns. -Da Serah! Cuvântul lui Dumnezeu! Referință Bibliografică: Ancheta (fragment din roman) Partea
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
case de găzduire al cărei propietar era un apropiat al fariseului Boriel. Hasim reuși deci să-l scoată pe Baraba din ascunzătoare trimițând unul din oamenii lui de încredere la casa Hoys ben Nabat. Aflat acolo, omul negustorului scoase din veșminte un mic arc și slobozi o săgeată în oblonul de lemn. Baraba ieși la fereastră și-l văzu pe omul lui Hasim făcându-i un semn discret cu un mic felinar pe care îl stinse imediat după aceea. Baraba dădu
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
crede-mă, voi găsi destui care să jure că așa a fost. Acesta tăcu privindu-l câteva clipe închizându-și un ochi și zâmbind grav în colțul gurii. -Fii fără teamă negustorule, spuse el încet trăgând o lamă din mâneca veșmântului său. Nu mă voi preda nimănui fiindcă știu ce mă așteaptă, deci n-am de ales! Și știu unde să mă lovesc în așa fel încât să nu se mai poată face nimic, spuse el punându-și degetul mare la
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
poetului tainic este așezată La marginea uimirilor, spre sărbătoi, Dincolo de munte, spre valea legănată În mii de daruri, în cercuri de flori. Casa poetului este o cetate arzând De dragoste scânteietoare și curată În care ajung să stea în alb veșmânt Doar cei care trăiesc iubire-adevărată. Casa poetului este zidită din cuvinte Ce-n imnuri de lumină se rotesc În jurul ei stau pofte răstignite Aerul, aici este dumnezeiesc! În casa poetului, apleacă-te și bea Spre împlinirea zodiei te frânge Aici
CASA POETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374918_a_376247]
-
o va usca Zâmbetul salvării tale Veșnicia ți-l va da. Lasă azi deșertăciunea Și ridică-ți fruntea sus! Lumea ușa nu-și deschide, Dar tu, vino la Isus! Cluj Napoca, 17 iulie 2015 Flori de crini Cu flori în albul veșmânt Și cu florile Vieții în mână, Vin și le aduc pe pământ Îngerii în albă cunună. Sus în albastrul stelar Se-ascunde misterul Luminii Acolo e scrisul acelor Ce-n viață au calea Iubirii Cu florile în suflet Aduc legământ
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își dezbracă veșmântul de noapte și nu se poate hotărî ce să îmbrace ziua, dar în
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își dezbracă veșmântul de noapte și nu se poate hotărî ce să îmbrace ziua, dar în final se hotărăște pentru turcoazul dimineților senine de primăvară. Totul a durat foarte puțin, dar cei doi parteneri au trăit momente de emoție celestă. Marea personificare a
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
ștrengari de vârsta lor, să închege o miuță pe tăpșanul de lângă gardul pensiunii. Pe Adriana o durea capul. Credea că a răcit ori în timp cât au stat afară la slujba de Înviere sau mai degrabă stând dezbrăcată de orice veșmânt și cu fereastra deschisă, în timp ce au făcut dragoste. Sebastian venind cu o cutie de aspirine în mână o întrebă: - Ce zici? Îți va trece cu asta și îi arată cutia cu medicamente sau cu asta și îi dădu un sărut
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
Din viața ta un tainic legământ, Ai transformat iubirea-ți în minune, Și zâmbetele toate în cuvânt. Ești soarele care-ncălzește firea Și mângâie cu dragoste pământul, Tu-mi pui în suflet versul, armonia, Iubirea ta mi-e salba și veșmântul. Suntem ca un copac cu două ramuri, Noi înflorim mereu în primăvară, Cu flori trimitem rugăciunea-n ceruri, Când ploi mărunte, visul ni-l doboară. Noi suntem o poveste de iubire, Suntem un suflet, o îngemănare, Tu ești cuvânt, credință
POVESTEA NOASTRĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373890_a_375219]
-
plecă într-o lungă călătorie fără de întoarcere după străbunicul. Decedata a fost așezată în coșciug și trei zile a fost ținută într-o încăpere cu lumânări aprinse. Rând pe rând rudele, prietenii, vecinii au venit la priveghi. Gazdele îndoliate în veșminte negre i-au servit cu prăjituri, cozonac, țuică, vin sau suc. În a treia zi, a avut loc procesiunea de înhumare. După slujba din casă, sicriul a fost scos de patru bărbați puternici, apoi pus în dric. Întregul alai s-
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
Doamne... Mai iartă Doamne slăbiciunea mea Și-al meu păcat ce mă apasă greu... Mi-e dor de pacea ce-o simțeam odată, De dragostea dintâi din Dumnezeu... Am străbătut Părinte cale lungă Și m-au rănit mulțimile de spini... Veșmântul alb acum s-a murdărit Căci m-au atins în trecere străini... Sunt obosit...suspin și plâng amarnic Căci dorul după Tine țipă, doare... Te chem îngenuncheat la poala crucii Credința să-mi mărești...să-mi dai salvare... Privește către
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]
-
oameni și să arunce dihania care consumă vieți? - Stai liniștit, (aud sunete), că visurile tale le voi culege și le voi duce dincolo, în lumea altui univers. Nu sfâșia cu ghearele inimii, clipele tale duse și nici fâșii lungi din veșmântul vremii tale. De acolo ca un izvor în cascadă curgând spre timpul prin care ai venit, o să-ți dai seama de gândurile celor în a căror lume ai fost. Ușa trăirilor mele a lasat închizând în spatele meu, o lume pusă
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
ai născut din răsărit ca roua de pe flori de scai și din lumină ai ieșit, peste câmpii te deșertai, ai salutat și umbra mea ce căuta făpturi divine, ai amânat și-a nopții stea jertfindu-te în mântuire, într-un veșmânt plin de iubire magia existenței tale mi-a oferit în nemurire o clipă doar de neuitare, când soarele s-a ridicat ca o speranță, sus în vânt în mâna ta ai apucat, umbra mea, cea de pământ, și cu surâsul
DIN ROUA DIMINEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375388_a_376717]
-
bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă, Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă; O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală - Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală! Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene, Că-l apucă toropeala până și pe Moșul Ene! Ar mai pune-o de o baie, însă apa e prea rece, Se întoarce pe o parte și fantasma iute-i trece! Râsul își aude mațul stafidit
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
oameni. În aceste condiții, pământul de care ești legat, oamenii pe care-i slujești, sistemul de relații căruia îi ești subordonat, nu mai înseamnă nimic, lucrurile iau o întorsătură neașteptată și chiar spectaculoasă, așa cum vedem din lepădarea de către Francisc a veșmintelor părintești în fața episcopului și a asistenței, acest gest uimitor și insolit pentru acea epocă, în care sistemul de relații era bine statornicit, capătă valoare de simbol, semnificând lepădarea totală de sine pentru a-L urma pe Cristos și recunoașterea dependenței
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TANDEM Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Tandem Când frunza întomnată se răsucește-n vrie, Iar ochii tăi senini cu drag mă înfășoară Într-un veșmânt de gene, țesute broderie, Atunci, iubitul meu, tu brațul ți-l strecoară Și-nlănțuie-mi mijlocul cu mâinile de vis, Și mângâie-mi obrazul cu degete de nor, Mă poartă-ntr-o caleașcă de dor spre paradis Și lasă-mă
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
de sârmă ghimpată și era păzit vigilent. După alegerea la 19 mai 1987 a unui nou Consiliu al Uniunii Scriitorilor din RSSM și a scriitorului D. Matcovschi în funcția de redactor-șef al revistei „Nistru” a devenit posibilă publicarea eseului „Veșmântul ființei noastre” de V. Mândâcanu (1988), în care se punea problema repunerii limbii române în toate sferele de activitate și revenirii ei la alfabetul latin. După alegerea lui N. Dabija la Congresul VI-lea al Scriitorilor din Republica Moldova (6 mai
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375533_a_376862]
-
la Închisoarea Spirituală. Lor nu le trebuia un “Moș” spiritual, aveau nevoie de unul material, natural. Atunci “Marea Prietenă” de la răsărit ne-a dăruit un moș foarte natural, de pe coclaurile înghețate ale Siberiei, numit Moș Gerilă. Comuniștii i-au dat veșmintele, atribuțiile și tradițiile jefuite de la bietul Moș Crăciun cel închis, declarat dușman al regimului pentru că a fost un zeu mitologic convertit la creștinism și ajuns sfânt. Cine știe cât ar mai fi stat închis, furat de identitate, atribuții, tradiții și obiceiuri. Dar
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]