1,900 matches
-
-i chelfăneală pe care o merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în mine o ciudă plină de venin. Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Așadar, când mi-am amintit de această întâmplare, am înțeles exact ce însemna ea pentru mine: visul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și nu erau puține vrăjitoarele, căci acea țară era mare și Întinsă), ca să petreacă, căci una dintre suratele lor născu o fetiță dolofană, căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
au convertit la ortodoxie grație lui Ioan Alexandru (botezați acasă la părintele Ioan Buga), sau că părintele Paisie de la Sihla a prezis cu înfricoșare încă din primăvara lui 1990 că, odată cu căderea comunismului, „numai capul șarpelui s-a zdrobit, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui“. Ni se amintește zisa lui Soljenițîn cum că, dacă lumea modernă a relativizat întru deriziune binele, adevărul și dreptatea, atunci e timpul să scoatem frumusețea la bătaie. De la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scrie despre Philippide? Simona Vasilache, care merge prin anticariate și scrie despre „acolitul” Caragiale? Lavric, care scrie adeseori despre cărțile unor filosofi sau oameni de știință plecați dintre noi? Ei, dar de ce căutăm noi logică la un om înecat în veninul pe care chiar el îl secretă?! Mai rău încă: în textul său, G. V. face greșeala să și numească autorul care, în reprezentarea sa, constituie „un caz flagrant de delict prin omisiune”, victimă a conspirației puse la cale de Nicolae
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
pedagog în ochii studenților avea să se micșoreze îngrijorător, în semestrul de iarnă 1872-1873 Nietzsche ținînd prelegeri la Basel în fața unui auditoriu de ... doi studenți. Multe din imprecațiile pe care le va scrie mai tîrziu la adresa obtuzității germane își trag veninul din excomunicarea suferită acum, în anul 1872. Peste cîțiva ani, compromis ca profesor și atins de coptura nebuniei, Nietzsche va renunța la învățămînt, punînd punct unei cariere ce începuse meteoric și se termina lamentabil. Partea publică a vieții i se
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci Pomponescu, constrâns de educația lui, ținea cu orice chip să pară personal elegant și senin. Afacerea bazilicii turnă o cantitate de venin considerabilă în sângele lui Pomponescu, căruia numele lui Ioanide îi deveni franc odios. Fața ministrului căpătase o gălbejeală de icter, semn al excitației ficatului, și ticul mușcării mustății devenise așa de accelerat, încît se prefăcuse în spasm. Bănuia un complot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu propriile lui fantezii maligne. își trase convulsiv celălalt pantof, se dezbrăcă și se vîrî în pat. Domnișoara Maclaglan îi aduse o sticlă cu apă fierbinte și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părinte al demagogiei române caută urechi nouă pentru farsele sale învechite și crede că le va putea găsi prin demagogizarea acelei clase de oameni care, păstrătoare caracterului național al românului, iubitoare de adevăr și dreaptă, rămăsese pîn' acum neatinsă de veninul demagogiei. Această clasă e cea țărănească. Un articol de fond al "Pseudo-Romînului" se citează în Cameră ca espunere de motive printr-un proiect de lege prin care să se hotărască că numai țărani pot fi delegații colegiului [al] Iv-lea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încearcă nu a se adapta, ci a modifica mediul social în care au picat, după natura lor proprie, a demagogiza poporul românesc, cel tânăr, cel cu bun simț, cel lipsit de invidie. Cu indivia, comună veneticilor din toate țările, cu veninul dizolvant al scepticismului și al calomniei, cu egalitarismul celor ce n-au nimic de pierdut ei au târât în mlaștină lor morală poporul crescut puternic în umbra Basarabilor și a neamului Mușatin, i-au împestrițat limba, i-au sustras istoria
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de la 11 fevruarie un merit, voi arătați prin zilnică pildă că corupția e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta 119 {EminescuOpXIII 120} este spiritul cel rău care desface societățile omenești și le nimicește pîn-în sfârșit; acesta e veninul care dă loc la mișcări sociale și la nemulțumire. Orice om ce are patru clase primare în țara aceasta e blesat că unul, în condiții egale cu el, e director de bancă. Orice om ce știe numai paragrafii Codului și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rosetti cu câteva mii de galbeni să-l hrănească și pe el, dîndu-i moșiile statului fără bani? Acesta e dar răul ce l-ați introdus în poporul românesc. Adevărat că e popor tânăr, care are puterea de a rezista acestui venin social, dar tinerețea nu e o garanție absolută în contra boalei. Demagogia la un popor bătrân îl descompune repede, dar unuia tânăr îi ia pentru câtva timp mințile. Căci, în adevăr, ce e mai periculos decât iluzia la care dă naștere
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și răsplătite, corup spiritul public. Un popor cată a fi convins de vorbele pe cari Franklin le-a rostit: "Cînd cineva își propune câștig și onori, fără muncă și merit, e un otrăvitor. Ridică piatra și aruncă în el". Acest venin însă l-a semănat demagogia roșie. Ceea ce, în orice țară și după conștiința publică a oricărui popor, e absolut condamnabil, absolut rău, absolut înjosit, a fost la noi... recompensat, înaintat, împodobit cu decorații. Va să zică nu muncă-i trebuie românului, nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un nume respectabil, și pentru cari orice idee, fie politică, fie economică, e bună să serve de pretext la vânătoarea de voturi, diurne și funcții. Așa a fost pîn' acum cel puțin și nu credem că acea asociație viciată de veninul politicei în chiar originile ei, să poată da alte rezultate decât acele pentru cari au fost făcută. Dar poate că suntem prea pesimiști! Cu atât mai bine. Daca Clubul ar fi în stare a împlini misiunea economică pe care 'ncearcă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar deveni proprietatea esclusivă a unei coterii lacome de aur câștigat făr-de muncă și de demnități acaparate fără știință și merit. Să nu confunde "Romînul" timpul în care efectele unei cauze durează cu cauza însăși. În acest timp, și după ce veninul liberalismului cosmopolit a pătruns în România, fără îndoială și conservatorii au trecut pe la putere. Dar în contra unor rele organice, infiltrate de alții, ei n-au dispus de mijloace destul de energice și n-au dispus de ele pentru că ar fi compromis
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de răzbunările momentului. Daca dar "Romînul" pretinde a fi introdus toate reformele în țară, tăgădui-va că rezultatul aproape al tuturor acestor reforme e absolut rău? Ce rol a putut avea conservatorii de la Unire încoace decât a întîmpina cu paliative veninul organic pe care liberalismul cosmopolit l-au introdus în țară, un liberalism care-a folosit numai străinilor și a ruinat cu totul poporul nostru propriu? A fost în adevăr marea operă a maestrului din Strada Doamnei de-a face pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
consideră ca ore libere, pe cari le consacră negoțului, întreprinderilor, politicei ș. a. m. d. Prin provincie mai cu seamă [î]i vedem nu numai luând parte activă la politică, dar devenind șefii facțiunilor provinciale și combătând pe adversari cu un venin și cu o răutate care-a devenit proverbială tocmai pentru profesori și care le-a atras din partea publicului multe epitete. Pe cât timp se zicea că corpul didactic e uitat de Dumnezeu n-am fi crezut poate s-avem dreptul de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îmi aduceam aminte de alte vise. Știam: în construcția asta roz, ca din cuburi pentru copii, mai fusesem odată. Mai avusesem odată un păianjen complet transparent rășchirat în palma mea, greu ca o sferă de cuarț, doar cu punga de venin pulsîndu-i, smarald, în pântec. Mai strânsesem odată ochii, orbit de flacăra zorilor, într-una din radele acestei imposibile Veneții. Existau canale între vise, ele comunicau așa cum construcțiile din București comunicau toate unele cu altele, așa cum fiecare zi a vieții mele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aproape și pipăi poarta cu degete vinete. Clătină din capul cu ochii scurși și se trase înapoi. Trebuia pus foc, căci bârnele groase aveau cerbicia zidurilor de castel. Strigoii se-adunară la un loc și suflară deodată flacără verde ca veninul din boturile fără buze, cu limbi negre atîrnîndu-le ca la ogari. Para focului se turti de felia de lemn fără vârstă, și doar câteva așchii se-aprinseră, consumîndu-se aproape-n aceeași clipă. Mai suflară o dată, dar nici acum stejarul smolit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care începură să izvorască din cercul fermecat ca o încolăcire fabuloasă de răutate, umplând cerul cu aripi și țipete, pământul cu stropi de venin și spermă, și cu oroare ființa Dumnezeirii. De-monii-greien năvăliră pe-acoperișul bisericii, își înfipseră ferăstraiele din coadă printre olane și sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de aur, se adunară-n falangă și loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca o ceară veche, fumegând încă venin către ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsînd-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de lupi turbați asupra falangei de îngeri. Căci îi cunoșteau, pe fiecare în parte, erau Fidelii, cei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
astea, abia le mai pot vedea în paginile tot mai crepusculare. E un amurg pe care rar îl poți vedea primăvara. Cerul s-a-ngălbenit deodată și amenință, lăsîndu-și în scobiturile blocurilor drojdiile de aur. E un galben-verde cum ar putea fi veninul cobrelor. Bolta se-ntunecă tot mai mult, pe când lumina persistă încă pe case și ferestre, încălzindu-le pielea palidă, dîndu-le culoarea răvășitoare a amintirii. Eu însumi sânt galben ca un stâlp de sare în camera tot mai întunecată. Mă ridic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
siluiri cumplite, sfârtecări și rezecții, escorieri, ablații, zdrobiri... Deja nu mai cobora, ci levita ca un nor în lumea aceea spectrală, prin grosimea colosală a fricii, peste copacii ca niște gheme de. mațe și peste turle de gheare. Verdele stins, veninul opalescent devenea tot mai dens, urletul împietrit tot mai universal... Luneca deasupra unei mari și înfiorate planete, prin imperii de disperare ce fulguiau ca o ceață, când compactă, când rarefiată în jurul lui. Imense turnuri cu gemulețe sticlind în amurgul verde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
land, ca între sinapsele unor neuroni, se poartă tratative, se-ncheie târguri, se face schimb de prizonieri și se spun parole sofisticate, formate nu din cuvinte, ci din vârtejuri și torsiuni spațiale. Neuro-transmițătorii sânt eliberați în jeturi subțiri, verzi-gălbui ca veninul sau albăstrui-fluorescente, care se-ndreaptă chemotactic spre receptorii din buton. Acolo se potrivesc ca niște chei în broaște, dislocuiesc sau blochează alte substanțe, pălăvrăgesc la nesfârșit în codul catecolaminergic și-n cele din urmă sânt resorbiți, demantelați, transformați în alte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vagi reptile cu lăbuțele abia înmugurite, o sibilă cât un gândăcel, sculptată parcă în plumb, citind de zor într-o carte, un spermatozoid de cinci centimetri lungime, un embrion transparent, prin pielea căruia se zărea creierul ca o pungă cu venin... Îmi mai aduc aminte, în fine, că într-una dintre fiole se afla o corăbioară cu pânze, pe duneta căreia se plimba în sus și-n jos, cu mâinile la spate, un amiral cu epoleți de mătase. Hotărât, mama nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înalt decât degetul mic, dar cu fiecare rid, por și aluniță vizibile pe pielea lui ca sub o lupă puternică, locuia un homuncul tăcut, cu fața, pieptul și membrele de pură lumină. Era lumina chihlimbarie, cu o tentă, totuși, de venin de crotal, a sfârșitului de noiembrie, puțin înainte de a se întuneca brusc și de a începe o ploaie posomorită. Ochii de lumină ai copilului din cristal nu vedeau, tăietura lor puțin asiatică nu capta simulacrele, subțiri ca pânza de păianjen
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]