1,883 matches
-
mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu suflet pe-al patimilor rug; Și sborul cugetări-mi, mândria din cîntare-mi, Eu nu voiam c-un zâmbet al tău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și tu alergi Dacă acea seară s-ar scoborî într-un abis oceanic de stele sau într-unul de nouri Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toată țara asta ai dat altor popoare Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre în crudele-i sudori, El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins, În lacrimi s-o traduci și în venin. Icoane nu-s și vorbe nu-s; n-apară Măcar aproape ce înseamnă... O fericiți acei ce pot de formă... [............................... ] V-aduceți oare de-acei regi aminte, Ce-n piramide, alții în pustiu, Morminte mari, urieșești morminte, Un munte-ntreg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al inefabilului. Rezistă creațiile artistice care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în leac. Marii creatori topesc particularul în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane. Artiștii sunt martirii unor cauze eterne. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Vocația artistică poate fi mai devastatoare chiar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alta poate fi un bordel politic. Dețin unii secretul transformării privirilor în bolovani. Noaptea - acest teren al visătorilor și al vicioșilor. Mascota haitei este ciolanul. Marii nedreptățiți nu beneficiază de scuze decât post-mortem. Despre unii oameni nu știm dacă au venin în sânge ori invers. Lipsa de timp este avocatul suveran al comodității. În ultimul timp, frumoasa jună pozează unui romancier. Dacă vrei să te gândești numai la fructul oprit, fă - te ascet ! Față de greșelile mărunte, oamenii au fost întotdeauna foarte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
călimară, criticii devin anodini.. În societățile postindustriale, prostituatele își pot computeriza condicuța. . Indiferența poate face cât o duzină de păcate. Mă cuprinde uneori o indiferență zoologică. Printre directorii de reviste literare și asociații de artă există și destui distribuitori de venin. Răul învinge pentru că este mai bine organizat și sprijinit. Țucălarii nu șomează niciodată. Ignoranța secretă răutate și indiferență. Nu - l cred pe cel care se laudă, dar nici pe cel care se vaită mereu. Ascundem timpul în veșminte, iar gândurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet”. Această ultimă zicere m-a făcut să mă întreb: „Da’ ce amărăciune în suflet” avem noi? Tocmai am încheiat un capitol însemnat din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
raportul se prezintă astfel (t - a) / (g [plus] a) Cantitatea luată din t s-a tradus în organism uman. 361 {EminescuOpXV 362-369} {EminescuOpXV 370} 2255 [3] Rasa tânără e ca parul* care ucide făr-a discompune imediat. Rasa bătrână e ca veninul organic care discompune. Ucis odată, nu mai învii nicidecum; de-aceea dușmanii cei de moarte sunt popoarele tinere. Înveninat, prea adeseori - precum boalele se aclimatiză - organismul slăbește în adevăr, dar se coadaptează veninului introdus într-însul. [4] La un popor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
făr-a discompune imediat. Rasa bătrână e ca veninul organic care discompune. Ucis odată, nu mai învii nicidecum; de-aceea dușmanii cei de moarte sunt popoarele tinere. Înveninat, prea adeseori - precum boalele se aclimatiză - organismul slăbește în adevăr, dar se coadaptează veninului introdus într-însul. [4] La un popor ipercivilizat (t]2g) i se scurtează rațiunea, porția fiecăruia în curs de generații. Căci el e moleșit, comod (din trecut), nu se poate dispensa de bunurile civilizației. Neamurile tinere, necaracterizate, nu țin la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu este informație, că totul e un fel de montare a unui grup împotriva ta. Textul injurios nu e scris nici doar pentru cititori, nici doar pentru tine (deși se speră să-l citești și să îți primești injecția de venin), ci mai ales pentru cei ce gândesc la fel ca autorul cronicii sau al notiței, pentru alimentarea rețelei de zvonuri și a opiniei negative despre tine. Fiecare "împunsătură" din reviste revigorează valul de resentiment al adversarilor tăi, îi unește, le
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
numai sulițe sau numai arcuri. Mai-Baka a dus câteva sute de robi în pădure și i-a învățat să-și facă arcuri bune și săgeți ușoare, din lemn tânăr. Agbongbotile și cu alți câțiva bătrâni prindeau șerpi și le storceau veninul pentru otrăvirea săgeților. Ceilalți aveau topoare, sau numai puterea trupului lor. Firește că puțini dintre robi se puteau măsura cu soldații Atlantidei, a căror singură meserie era războiul. Robii aveau însă patima oarbă a răzbunării și dorul timpului trecut când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu aerul proaspăt, cu nori printre care strălucea luna plină ca un glob de aur, vrând parcă să-i mângâie pe cei care o priveau cu blândele ei raze, fapt neobservat de Angela care trecea prin noapte bombănind plină de veninul răutății și al aroganței, cu săgețile urii care țâșneau din întunecata ei privire. "Mucos netrebnic, momârlan înfumurat, cine se crede el? Nicicând și nimeni nu m-a călcat în picioare. De vină sunt eu, acordându-i prea multă atenție", bombănea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
limitele referențialității, polemistul face, din prezentarea multiplei culpe a adversarului, pretextul atacului necenzurat prin instalarea în spațiul ficțional, unde discursul hiperbolic amplifică tensiunea expunerii pregătind finalul: "Domnul Iorga suferă de un ciocoism profund dezagreabil, iritat de o permanentă secreție de venin coroziv, și care destrăbălând credințele, ambianța, dezgustând devotamentele, îi chinuiește sufletul într-un infern de zvârcoliri, contradicții, ferocități și amărăciuni deplorabile. Fără un singur prieten, fără prietenia măcar a unui câine, urând și oamenii și animalele și cerul îl supără
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Dumnezeu celui după fire și cei ținuți în rătăcirile diavolului, și cei pierduți în deșertăciunile lumești”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a unsprezecea, cap. 7, în PSB, vol. 41, p. 1025) „Sufletele otrăvite de veninul necredinței greu pot să scape de urmele neevlaviei lor”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II a, 28, în PSB, vol. 53, p. 35) „Credința este drahma pe care, cum citim în Evanghelie, pierzând-o acea femeie a căutat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai mult sau mai puțin primejdioase, unele deosebindu-se prin cruzimea și turbarea lor, altele prin puterea răului pe care-l fac între celelalte fiare sau șerpi. Astfel, unul este numit leu datorită furiei și ferocității sale, altul basilisc după veninul său care ucide chiar înainte de a fi fost simțită mușcătura, iar alții au primit denumirea de onocentauri, arici, ori struți, datorită răutății lor mai puțin primejdioase”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, cap. XXXII
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
medicul să nu se atingă de pacient. Farmacia naturistă botanică, zoologică, minerală era destul de bogată, unele substanțe având o folosință anterioară magică. Erau utilizate frunze, flori, rădăcini, sucuri, uleiuri, ceaiuri, infuzii, produse animale și reziduuri umane precum și excrementele, urina, saliva; veninuri de la reptile, piei, sângele, argilă, calcare, pilituri de metale etc. O listă deschisă de leacuri experimentate, recomandate, aplicate cu program: cantitate, oră, izolat sau asociat cu alte produse, dovedesc o terapeutică medicală evoluată, cu o tradiție tot mai decantată, mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fost o realitate competițională între terapeuții hieratici și cei empirici, laici. O grijă aparte era acordată farmacopeei și instrumentarului medical. Se foloseau curent produse botanice: flori, fructe, frunze, rădăcini, esențe; produse animale: grăsimi, sânge, carne proaspătă, excremente, mierea de albine, veninul de șarpe; produși chimici, geologici ca săruri, sulfați, petrol, argilă etc. Paralel și după caz, se practică masajul, sudația, venesecția, purgațiile, calmantele, sugestionările. Papirusurile au păstrat înscrisuri privind dozajul medicamentelor, numărul și denumirea bolilor destul de numeroase între care și afecțiunile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
șopârlă care urcă pe stâlpul de alături, gestul semnificând lichidarea răului, a durerilor lumii bolnave. În Muzeul Arheologic Național din Istambul se află o sculptură în piatră arătând și pe Hygieia (Hygia) hrănind șarpele, simbol al prevederii, sau culegându-i veninul vindecător. Asklepios — fiul lui Apollo — este zeul medicinei. Experiența sa tămăduitoare s-a rafinat în discreția nocturnă și reflexele astrelor, până la a trezi morții din somn. Zeus l-a sacrificat prin lumina concentrată și-n viteza fulgerului. Considerat semizeu, Asklepios
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
histaminei se realizează prin decarboxilarea histidinei cu ajutorul histidindecarboxilazei, care folosește piridoxalfosfatul drept coenzimă. Eliberarea sa din granulele mastocitare este determinată de către numeroșii factori de agresiune tisulară, începând cu infecțiile, arsurile și reacțiile de hipersensibilitate mediată și sfârșind cu extractele proteice, veninurile și alte substanțe cu greutate moleculară mare (dextran, polivinilpirolidonă, curarizante, unele antibiotice etc.). Degranularea mastocitelor ca principală etapă a eliberării de histamină este calciu-dependentă. În cazul terminațiilor neuronale, eliberarea histaminei apare condiționată de depolarizarea membranară. Acțiunile fizio-farmacologice ale histaminei sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care parodia și pastișa sunt forme ale "satirei literare"94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971), Mircea Cărtărescu (Levantul, 1990). Semnificația polemică a discursului parodic este semnalată, de exemplu, de George Topârceanu care nu ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate perioadele cu Lulu... Și iată-mă în cea mai acută dintre ele. Când toate trucurile vechi m-au lăsat în drum. Am băut până în pragul pancreatitei. Am înghițit atâtea fiole de Nevras-thenine încît pielea feței îmi devenise galben-verzuie ca veninul. Am stat două săptămâni la sanatoriul din Bușteni și am ieșit de-acolo mai tulburat și mai sălbătăcit ca-nainte. Criza s-a declanșat brusc, ca de fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
niște tifoane ce se vor impregna nu cu cerneală, ci cu supurația rănii mele străvechi. Poate că, în cele din urmă, totul va trece în ele și, pe măsură ce vor deveni mai purulente, mai colcăitoare, eu însumi mă voi goli de venin. întrerup deocamdată scrisul și merg la masă. Sper că după-amiază voi avea creierul mai puțin congestionat și voi păstra mai multă distanță față de fapte. Fiindcă am stat atunci o săptămână la Budila, prima mea ieșire din oraș, și mi-e
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt.Veneam încet, cu mișcări somnambulice, tot mai aproape de acei cheliceri din care pica dulcele și parfumatul venin omorâtor. înaintam prin culoarul plin de gelatină, mă zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii lumii. Țeasta mea se bomba, se alungea ca un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]