1,765 matches
-
Stai așa, nu ziceai că le returnezi ieri? zise Kitty. Ai zis că de asta nu vii cu mine. — Charlie m-a rugat să stau mai mult ieri și când am terminat de strâns se făcuse târziu. Apoi a venit verișoara mea și m-a luat, ne-am apucat să vorbim despre ce se Întâmplase, am Început să ne certăm și am uitat. Dacă nu le duc azi o să fiu nevoită să plătesc 1500 de dolari pe ele. — Matthew a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toată grămada aia de bagaje, Începu Kitty. Mă tot gândeam c-ai fi putut să fii jefuită, mi-am făcut griji pentru tine. Desert Rose ridică din umeri. — N-a fost mare lucru, m-am descurcat. Am sunat-o pe verișoara mea și a venit ea să mă ia. Oricum, călătoria asta a fost un adevărat coșmar pentru mine. Tăcu, privind chipul radios al lui Kitty. Pentru tine a fost bine, pentru mine a fost rău. Kitty zâmbi, melancolică. — Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pot să-l iau cu mine și pe Cezărică, noul meu prieten, un tip venit la noi în școală din Galați, pe care nu-l înghițea și-l trata de tolomac; la petrecere, unde mai erau câteva colege și o verișoară nesuferită care vorbea fonfăit și ne bătea la cap cu bicicleta ei cehoslovacă, am mâncat fursecuri și bezele, am băut cico și-am jucat fațea (în traducere, de-a v-ați ascunselea) până ne-a ieșit pe nas sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
povesti În chip emoționant. Sperăm să fie deictic crâmpeiul de text pe care-l extragem din paginile 232-233: „M-am urcat pe nelipsitul scaun din fața caselor sătești și am bătut la geamul dinspre stradă. Imediat a apărut la fereastră o verișoară a mea, Eugenia ( Jenica) Popovici, pe care o lăsasem jucându-se În țărână, iar acum era Învățătoare În sat... Nu pot descrie țipătul ei, auzit În plină noapte de toți vecinii, ca să o trezească pe mama, care dormea În casa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ani, ca s-o crească și s-o mărite, eveniment ce se va petrece peste 10 ani, În 1950. Crescând cu noi, Lena a fost și va fi mereu considerată soră a noastră. În realitate, ea ne este mătușă, fiind verișoară primară cu tatăl meu. Are Lena, cum spusesem mai devreme, o familie admirabilă, iar copiii ei, menționați pe pagina anterioară, sunt căsătoriți și ei Înșiși deveniră părinți. Toți șase (Lena, Halciu, Stere, Maria, Sulta și Mitică) locuiesc În București, Începând
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
al soarelui, printr-o zonă a orașului necunoscută, cu ziduri vechi și statui uriașe de bronz închipuind Himere... Mergem la Ancuța, să ne jucăm cu jucăriile ei", îmi spunea mereu mama, dar eu știam că acela nu era drumul spre verișoara mea. Mi-era tot mai frică. Am ajuns în fața unei construcții gigantice, cu mii de ferestre în chenare solemne, cu o poartă care mi s-a părut, încadrată cum era de două mari femei goale, de ipsos, sprijinite pe niște
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din cel mai fin, care aluneca pe limbă ca mătasea. Bea încet și se uita melancolic pe fereastră. Străzile din Bruxelles îi aminteau deodată de timpul dinaintea primului război mondial. Atunci se îndrăgostise până peste urechi de Viviane din Gent, verișoara lui Judit. Cu timpul, toate amintirile fericite deveniseră ceață. Numai furia lui Judit rămăsese mai vie ca niciodată. Judit se prefăcuse moartă, ca să pună la încercare iubirea lui. Și Judit a învins, iar el, Noah, nu mai îndrăznise niciodată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mese lungi și becurile erau învelite în celofan roșu. Totul, totul era purpuriu în cameră. Fețele oamenilor erau purpurii-scînteietoare. Pe masă farfuriile și paharele erau purpurii. Marcel avea să se nască doar peste patru ani, dar lângă mine stătea altă verișoară, de trei ani, Nineta, care mai târziu a făcut poliomielită și-a rămas cu un picior mai subțire. Pe atunci însă mi-o amintesc rânjind veselă și întinzînd mâinile către cadourile care ni se puseseră înainte, pe masă: câteva bomboane
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe cel care mă interesează pe mine îl cheamă Vadim. În al doilea rând, uniforma de licean, atât de asemănătoare celei de student și cu detaliile atât de specifice privind nasturii, îmi era cunoscută: la acest gimnaziu învață fiul unei verișoare de-a mele. În al treilea rând, îmi era clar că, dacă în iarna care trecuse, purta încă uniforma de gimnaziu, iar acum, vara, era în veston de student, tânărul a terminat liceul în primăvară. Am găsit în cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor în căsoaia bunicii, n-a locuit la mama Coca, ci într-o casă naționalizată cu bunică-sa, mătușa Miți și verișoara Antoneta, dezmierdată Tuna. Nu degeaba, Lala, prin clasa X-a, în urma unor dubioase manifestări în timpul orelor, a fost trimis la un examen psihiatric, rezultatul confirmând o boală psihică ușoară, nevroză reactivă neagresivă, căci era un pic „tra-la-la”. Spre sfârșitul deceniului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sfârșitul deceniului VI, se lucra cu armata la șoseaua strategică de legătură între Ardeal, Bucovina și Moldova, șosea ce trecea prin centrul comunei noastre. Unul dintre militari, șofer și mecanic pe utilaje grele, numit Buciu, era în tandrețe cu o verișoară bună de-a lui Lala, în fapt viitoarea lui soție, așa că ne-am pomenit în cabina unui compresor, gigant pentru noi, dar care avea doar două manete, pentru înainte-înapoi, volan și frână, iar viteza maximă de 5 km/oră. După
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noi, astfel că un timp nu s-au știut adevărații făptași și, oricum, nu mai avea importanță, căci prejudiciul fusese recuperat. Cu puțină sinceritate și diplomație, poți ieși din încurcături, adesea cu „hapy end”. La căsoaie venea des în vizită verișoara lui Lala, Antoneta, poreclită de noi Tuna, colegă de clasă cu sora mea, care ne aducea deseori necazuri, fiind o pârâcioasă ce-i spunea toate năzdrăvăniile mă-sii, Miți, o nemțoaică frumoasă de astă-dată, liberă de sarcini, dar pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
științe politice Cernat Ion, profesoară de biologie Boca Rarița, profesor de educație fizică și sport Omania Petru și suplinitorii temporari, nesemnificativi. După bacalaureatul din iunie 1970, am fost dus imediat de tata în Iași, la tanti Corina Preda, nepoata de la verișoara sa Nora, soția profesorului universitar Preda Nicolae, șeful Catedrei de Rezistență a materialelor din Institutul Politehnic. Mătușa Corina, care a primit o educație aleasă, fiind singurul copil al inginerului silvic Bucevschi Dragoș din Bucovina, era o femeie casnică, condamnată să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
evoluția lui Sandu chiar și după ce romanul Ioana a fost publicat. Ca și în romane, biografia scriitorului s-a mișcat într- un cerc relativ restrâns, predispusă ea însăși unei minime variații. Maria Dumitrescu fusese eleva Nicoletei Ionescu, iar Renée Șaraga verișoara Lydiei Manolovici. Literatura lui Anton Holban este, în fond, proiectul unei autoficțiuni avant la lettre. Conform teoriei lui Michel Leiris, autoficțiunea recuperează și înregistrează eul în succesiunea sa psihologică, în transformarea și devenirea lui, întotdeauna altul și mereu același. În
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
îndelung, în ani de zile, și nu este pagină pe care să nu fi sângerat, pradă tuturor întrebărilor. Personajul principal trebuia să fie Moartea care revine mereu, ca un laitmotiv.” Personajul masculin al nuvelisticii lui Holban, întrebat fiind de o verișoară care-l surprinde în livadă notându-și ideile într-un carnețel, răspunde că scrie „o carte cu copaci, cu o casă, și cu o grădină.” Romancierul face ceea ce generația sa considera a fi metoda infailibilă, și anume răsturnarea sufletului pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bătut. «Stai jos în ușa altarului!» Mi-a pus pe cap cununia și o carte de rugăciuni. «Ai să pleci la un drum și acolo ai să te-ntâlnești cu soarta ta...» Așa a fost. M-am dus la o verișoară la Lotru, la Voineasa, la hidrocentrala de pe Olt. Acolo l-am cunoscut pe omu’ meu. Era din Hangu. A fost bine pe șantier, da’ el a vrut să vină aici să ridice casă. Și i-am zis că am neamuri
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix în raporturile cu școala, plătea taxele, semna în calitate de corespondent, iar Felix, la rândul lui, îi trimitea știri despre el. De altfel, relațiile acestea nu erau deloc pricinuite de simpla întîmplare a tutelei: "unchiul Costache" și "verișoara Otilia", care trecea în genere drept fata lui Costache, fuseseră totdeauna numele cele mai pomenite din casa doctorului Sima și socotite ca simbol al rudeniei apropiate. Felix nu văzuse pe Costache Giurgiuveanu decât cu mulți ani în urmă, ca copil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât cu mulți ani în urmă, ca copil, și tot atunci o cunoscuse și pe Otilia, care era o simplă fetiță. Dar în fiecare an scria la sărbătorile consacrate și în alte câteva împrejurări "unchiului Costache", întrebînd ce mai face "verișoara Otilia", iar Otilia scria "unchiului Iosif", întrebînd ce mai face "vărul Felix". Tânărul fiu al doctorului și Otilia erau astfel în chip oficial intimi prin corespondență și desigur că, dacă s-ar fi întîlnit, n-ar fi putut decât să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
corespondență și desigur că, dacă s-ar fi întîlnit, n-ar fi putut decât să continue și oral stilul familiar din scrisori. Zăpăceala lui Felix era dar explicabilă. Numărul casei îl cunoștea infailibil, iar în casă locuiau "unchiul Costache" și "verișoara Otilia". G. Călinescu Rămăsese hotărât, în urma unei corespondențe pe care o ținea, nu-i vorbă, cu Otilia, că, îndată ce va termina liceul, va veni la București, în vederea continuării studiilor, urmând să locuiască la unchiul-tutor în strada Antim. Îl vestise la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de două șiruri de cozi împletite. Ședea cu coatele pe masă și cu capul între palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridică ochii fixând cu avidă curiozitate pe tânăr și întinzîndu-i la buze o mână arcuită. - E verișoara Aurelia, comentă Otilia. Lui Felix numele acestea îi erau vag cunoscute, dar nu-și amintea să mai fi văzut vreodată persoanele. Îl supăra de altfel grozav ridicola valiză, pe care o trecuse în mâna stângă, neavând răgazul s-o așeze
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai cuminte să chemi doctorul când ești sănătos. Nu e așa, Vasiliad, ce zici? În loc să se arate jenat, ca o cântăreață căreia i se cere să cânte la vizite, doctorul răspunse hotărît: - Se-nțelege, se-nțelege! - Ce spui, Vasiliad, de verișoara mea Otilia, zise Stănică, arătând spre fată, nu-i așa că-i strașnică? Vasiliad păru a aproba, dar întrebă judecătorește: - Sunteți căsătorită? - Aș, pufni Stănică, ce căsătorită! Nici n-o sfătuiesc să secăsătorească. Azi, o fată frumoasă și inteligentă face carieră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l văzuseră la braț cu ea, îl bătuseră pe umăr. - Hoțule, cum ai pus mîna? Este cea mai elegantă conservatoristă și mai mândră. Nu s-atinge nimeni de ea. Spre a tăia bârfelile, Felix declarase o jumătate de adevăr. - E verișoara mea! Ca să-și satisfacă gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei bine, cine putea să-i dea? Moș Costache? Acesta uita să dea bani și pentru coșniță. Lui, căruia îi datora în mod legal bani, nu-i dăduse până acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te îmbraci cu hainele altuia. Cum am ajuns acasă, am tăiat, am tocat mărunt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei inițiativă la școală la mine și se făcea că se interesează. Câte o colegă o întreba: " Căutați pe verișoara dumneavoastră?" "Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e verișoară. E o fată pe care o creștem de milă. Numai de-ar învăța!" Tu-ți dai seamă ce-nseamnă asta pentru o fată și mai ales la școală, unde colegele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tăiat, am tocat mărunt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei inițiativă la școală la mine și se făcea că se interesează. Câte o colegă o întreba: " Căutați pe verișoara dumneavoastră?" "Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e verișoară. E o fată pe care o creștem de milă. Numai de-ar învăța!" Tu-ți dai seamă ce-nseamnă asta pentru o fată și mai ales la școală, unde colegele sunt așa de rele. Și de ce, mă rog? Am avut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
speriară pe avocatul nostru. Doamna, dimpotrivă, tăcu, ca să nu-l supere. Hotărât, Stănică avea autoritate în familie. În mirosul de năut, el distinse efluviile unui parfum. - Cine miroase așa a parfum? Tu? se adresă el doamnei bogate, care-i era verișoară. Cu ce dai? - Uite cu ce dau! și doamna scoase din săculeț o sticluțăca un bloc de cristal. - Ad-o-ncoace! comandă Stănică și, punând mâna pesticluță, o varsă pe haină. - Stănică, țipă doamna, ești nebun? Cu asta se dă numaipuțin. Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]