4,511 matches
-
15 m) și au la bază marmite. Evoluția văii s-a produs pe traseul complex al unei rețele de falii și diaclaze, ce au deschis condiții pentru apariția unor tuburi de presiune din care se păstreaza marmitele laterale etajate pe versanți, de vârstă cuaternară .
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]
-
sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței. Se întîlnesc aici 3 tipuri de zone de vegetație datorită unei mari varietăți de condiții de microclimat: stepă, silvostepă și pădure. Au fost
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Prahova. Spre sud se află în apropiere DN1B împreună cu Magistrala CFR 500 - pe porțiunile dintre Buzău și Ploiești, iar spre est DN10 Buzău - Brașov. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari pe versanții sudici, ce aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar complexe de calcare sub formă de cuestă, exploatabile pentru industria materialelor de construcții, care beneficiază pe plan local și de existența unor nisipuri cuarțoase. Industria extractivă este
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
argile. Joncțiunea cu câmpia se face prin structuri piemontane joase de acumulare apărute în Pliocen și, în principal în Cuaternar. Adesea în rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile - cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor. Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau slab alcalină. Multe dintre pantele sudice sunt expuse eroziunii pronunțate a solului, dar pantele nordice și estice sunt mai puțin afectate, deoarece sunt parțial împădurite. Grupa sudică a subcarpaților Buzăului - din care
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
cueste cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate pe calcare ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia piemontană. Cuvertura de depozite care constituie piemontul sudic acoperă cutele subcarpatice marginale. La zona
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
altitudine sunt de 599,1 mm și cresc cu altitudinea, fiin de așteptat ca la altitudinea de 700 m să se afle în jurul valorii de 700 mm. Fenomenul de secetă poate fi frecvent, în special Seceta este frecventă la nivelul versanților sudici. Râurile Cricovul Sărat, Nișcov și Buzău circumscriu masivul deluros în zonele de vest, nord și est. De pe versanții sudici izvorăsc râurile Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului (râul Nișcov) și Ialomiței (râurile Cricovul Sărat
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
să se afle în jurul valorii de 700 mm. Fenomenul de secetă poate fi frecvent, în special Seceta este frecventă la nivelul versanților sudici. Râurile Cricovul Sărat, Nișcov și Buzău circumscriu masivul deluros în zonele de vest, nord și est. De pe versanții sudici izvorăsc râurile Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului (râul Nișcov) și Ialomiței (râurile Cricovul Sărat, Tohani-Ghighiu, Năianca și Sărata). Ape minerale se găsesc în principal în arealul geografic al stațiunii Sărata Monteoru și sunt
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
o mare varietate de condiții de microclimat pe suprafețe mici, destul de clar separate. Apar astfel trei tipuri de zone de vegetație: Împădurite (parțial), sunt pantele nordice și estice. În ultima jumătate de secol s-au adăugat în zona superioară pe versantul sudic al dealului în zona stâncoasă (calcaroasă) plantații de pin negru, cu rol de protecție împotriva căderilor de bolovani. Zone destul de mari de pe pantele sudice ale dealului aflate la altitudini mai mici, sunt ocupate de Sălcioară, măceș și păducel. Particularitățile
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
din podgorie adesea urcă pe culmi până spre vârf. Ca pondere și specializare ale terenurilor cultivate, culturile sunt depășite de livezi (de nuc și migdal) și în special de viță de vie (pentru care solurile sunt excelente), astfel că pe versanți sudici și sud-estici se întind mai ales plantații viticole care aparțin Podgoriei Dealu Mare (în care predomină soiurile roșii), cu centre aflate la Zorești, Merei, Pietroasele, Breaza, Cricov, Tohani, Ceptura. În partea vestică a comunei Pietroasele se află o "Stațiune
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
reliefului actual. Pe toată întinderea localității Văleni predomină două forme de relief: dealuri și coline. Dealurile sunt o formă pozitivă de relief cu altitudini de circa 300-600 m, mai mici decît munții și mai mari decît colinele, cu sectoare de versanți povîrniți, formati prin erodare. Colinele sunt culmi alungite și înguste, cu altitudini de 200-500 m, versanți puternici înclinați, ale căror altitudini coboară treptat în sensul curgerii rîului care le încadrează , aici, rîul Prut . Baza economică a satului o constituie agricultura
Văleni, Cahul () [Corola-website/Science/305144_a_306473]
-
sunt o formă pozitivă de relief cu altitudini de circa 300-600 m, mai mici decît munții și mai mari decît colinele, cu sectoare de versanți povîrniți, formati prin erodare. Colinele sunt culmi alungite și înguste, cu altitudini de 200-500 m, versanți puternici înclinați, ale căror altitudini coboară treptat în sensul curgerii rîului care le încadrează , aici, rîul Prut . Baza economică a satului o constituie agricultura, specializată în culturile cerealiere (grâu, porumb, orz) și tehnice (floarea-soarelui, vița de vie). Majoritatea localnicilor dețin
Văleni, Cahul () [Corola-website/Science/305144_a_306473]
-
și a trimis înainte un emisar pentru a-l convinge pe Pelagius să se predea. El a refuzat, așa că Al Qama a ordonat trupelor sale cele mai, un atac, în vale unde se afla Pelagius. Forța asturienilor a atacat de pe versanții munților, și apoi, în momentul culminant, Pelagius a condus personal o parte din soldații săi afară din în vale. Ei s-au ascuns într-o peșteră, nevăzută de către musulmani. Scrierile creștine menționează că sacrificiul musulmanilor a fost oribil și de
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
inferior al său. Satele sunt dispuse de-a lungul a două linii, una în vale, spre nord, pe malurile răului, cu satele Podu lui Galben, Sfăcăru, Podenii Noi, Valea Dulce și Popești; și a doua în zona de sud, pe versantul unui deal, cu satele Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Sălcioara. Un alt curs de apă din comună este pârâul Oghiza. Prin partea sa nordică, comuna este traversată de șoseaua județeană DJ102M, care o leagă spre vest de Bălțești și spre est de
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
la intersecția paralelei 46° 46’ N cu meridianul 23° 36’ E. Se întinde pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 metri. La sud orașul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825 m, în vârful Măgura Sălicei. La est
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
Hnet=318 m) pompează apă în galeria nord-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Goata. Lacul de acumulare are următoarele caracteristici: este de tip baraj de anrocamente cu nucleu de argilă. Principalele caracteristici ale barajului sunt următoarele: Este amplasat în versantul stâng, fiind alcătuit dintr-un deversor cu nivel liber, continuat cu o galerie subterană cu scurgere cu nivel liber și aruncătoare în aval, toate executate din beton armat. Creasta deversorului este la cota 1289,00 mdM și are o deschidere
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
1289,00 mdM și are o deschidere de 16,20 m. Galeria subterană are un diametru D=4,25 m și o lungime totală de 230,0 m, din care 70,0 m este galerie înclinată. Aruncătoarea este situată pe versant, la zi, la cota 1233,90 mdM și asigură restituirea apei în râul Lotru. Descărcătorul cu nivel liber este dimensionat la debitul de calcul Q =470,0 m³/s și verificat la debitul de verificare corelat cu 20% din Q
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
0 m³/s și verificat la debitul de verificare corelat cu 20% din Q =745,0 m³/ s. Debitul de verificare se evacuează cu o lamă de 3,12 m (1292,12 mdM). Golirea de fund s-a executat în versantul stâng și are următoarele elemente constructive: Corpul barajului a fost etanșat cu nucleu de argilă. Priză de apă, în formă de pâlnie, amplasată pe versantul drept, servește la conducerea apelor din lacul Vidra în aducțiunea principala. Închiderea aducțiunii se realizează
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
lamă de 3,12 m (1292,12 mdM). Golirea de fund s-a executat în versantul stâng și are următoarele elemente constructive: Corpul barajului a fost etanșat cu nucleu de argilă. Priză de apă, în formă de pâlnie, amplasată pe versantul drept, servește la conducerea apelor din lacul Vidra în aducțiunea principala. Închiderea aducțiunii se realizează cu ajutorul a doua vane: o vâna plana și una batardou. Vanele sunt acționate dintr-un puț umed, cu diametrul d=6,60 m, prin mecanismele
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
timp și simbol al întregii regiuni, la fel ca și stânca numită Barbarine. este singurul munte de tip „munte retezat” ("Tafelberg") de pe malul drept al râului Elba; este caracterizat prin platoul de pe vârf constituit din roci sedimentare stratificate (gresie), cu versanți abrupți. Munți asemănători se mai pot întâlni în Schwäbische Alb, Africa de Sud și Surinam, ca de pildă: Ben Bulben, Tepui, Szczeliniec Wielki și Amba. Numele muntelui provine probabil de la Sf. Gilgen respectiv Sf. Ilgen care a devenit Ilgenstein; o altă variantă
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
Elbei, se află Fortăreața Königstein. În regiune s-au făcut descoperiri arheologice din epoca bronzului. Muntele este amintit pentru prima oară în anul 1379 sub numele de „Ylgenstein“; probabil din acest timp provine și inscripția unei cruci în stâncă pe versantul sudic. În evul mediu, prin anul 1200, pe munte exista o cetate ce aparținea de Boemia. În anul 1402 cetatea Lilienstein precum și Königstein sunt ocupate de ducele de Meißen (Comes terminalis), iar ulterior intră în posesia prinților saxoni. Între 1406
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
saxoni. Între 1406 - 1550 cetatea devine treptat o ruină, fiind în cele din urmă abandonată; prin săpături ulterioare s-au descoperit poarta principală și vase de ceramică. În anul 1708 August der Starke urcă pe treptele construite în timpul său pe versantul sudic al muntelui; el devine rege al Poloniei, și acest eveniment este marcat de un fost obelisc de pe munte. În anul 1756 în războiul de șapte ani armata saxonă capitulează la Liliental, fără să opună rezistență, în fața trupelor prusace sub
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
este unul dintre cei cinci munți aflați în orașul Salzburg, landul Salzburg, Austria, și are o înălțime de 540 m deasupra nivelului mării. El este numit după călugării benedictini de la Abația Sf. Petru de la poalele versantului nord al muntelui. formează peisajul istoric al orașului Salzburg cu versantul său lung constând din conglomerate ("Nagelfluh"). Masivul este un râu solidificat din piatră spartă, depusă ca într-o deltă în marea interglaciară (Mindel-Riss), care nu au fost îndepărtate ulterior
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
aflați în orașul Salzburg, landul Salzburg, Austria, și are o înălțime de 540 m deasupra nivelului mării. El este numit după călugării benedictini de la Abația Sf. Petru de la poalele versantului nord al muntelui. formează peisajul istoric al orașului Salzburg cu versantul său lung constând din conglomerate ("Nagelfluh"). Masivul este un râu solidificat din piatră spartă, depusă ca într-o deltă în marea interglaciară (Mindel-Riss), care nu au fost îndepărtate ulterior de către ghețarii protejați din calcarul muntelui adiacent Festungsberg și așa au
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
marea interglaciară (Mindel-Riss), care nu au fost îndepărtate ulterior de către ghețarii protejați din calcarul muntelui adiacent Festungsberg și așa au rămas. Apa ce curge prin munte produce găuri în stâncă și poate conduce la căderi de pietre și alunecări de versanți întregi: În dimineața zilei de 16 iulie 1669 tone de piatră au căzut de pe munte pe strada "Gstättengasse" aflată la poale, ucigând aproximativ 230 de cetățeni ce dormeau la acel moment și distrugând două biserici, un seminar și 13 case
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
grele de luptă aruncă pietre de 100 de kilograme la o distanță de 185 de metri! În partea de nord, geniștii se ocupă de călcâiul lui Ahile al cetății. La sud, est și vest zidurile de apărare sunt protejate de versanții abrupți ai văii. În schimb, partea de nord este neobișnuit de întărită prin trei ziduri uriașe. Berbecii și spărgătoarele de zid își încep cu vuiet și bubuituri opera de distrugere a fundațiilor. Abia când proiectilele grele de piatră cad neîntrerupt
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]