1,466 matches
-
și ca activitate sexuală). Situate -- anatomic -- în partea posterioară a abdomenului, la polul anterio-superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”, glandele suprarenale (adrenale) sunt învelite într-o capsulă adipoasă și fascia renală. La om, glandele sunt situate la nivelul vertebrei a XII-a toracice și sunt vascularizate de arterele suprarenale superioară, medie și inferioară și vena suprarenală. Inervarea este asigurată de plexul celiac și plexul renal. Histologic, ele sunt alcătuite din două zone cu structuri histologice și roluri fiziologice diferite
Glandă suprarenală () [Corola-website/Science/312445_a_313774]
-
le permite să ajungă la frunzele cele mai înalte și mai fragede din arbori) și picioarelor anterioare care sunt mai lungi și mai mari decât cele posterioare. Structura osoasă a gâtului nu este diferită de cea a altor mamifere, neavând vertebre în plus, dar fiecare din cele șapte oase este mai lung. În plus are coarne mici acoperite cu piele (ossicoarne). Există multe modificări specifice ale structurii girafei, care au evoluat aparte comparativ cu a altor mamifere, în special sistemul circulator
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
sagitală absentă. Orificiile etmoidale sunt de obicei mari. Capul articular al mandibulei și fosa articulară corespunzătoare este alungită în direcția transversală. Pe suprafața anterioară a osului lacrimal la multe specii există o fosă pentru glanda preorbitală. Bazele proceselor transversale ale vertebrelor cervicale sunt perforate de canalul arterei vertebrale. Membrele sunt lungi, cu patru ("tetradactile") sau două degete ("bidactile"). Falangele terminale ale degetelor poartă copite adevărate, și deci sunt animale unguligrade (ungulate). Rumegătoarele calcă totdeauna numai pe două degete (pe degetele III
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
la suprafețele articulare ale oaselor, laringe și traheei, cartilaje costale;astect translucid,albicios,elasticitate redusă;conține fibre puține sifine elastic:bogat în fibre elastice, pav urechii fibros:cel puține și bogat în fibre care îi dau o rez deosebită; discuriledintre vertebre și articulații. c) dur[osos]:sbst fund oseina impregnata cu săruri minerale celule osoase-osteoblaste;cel tinere-oseină;cel mature-osteocitele;cavități-osteoplaste;ts cu rol în remanierea oaselor-osteoblaste ts compact:concentric,în jurul unor canale microscopice prevăzute cu vasesi nervi, aflat în partea centrală
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrana conjunctiva denumită meninge. , la cei nenăscuți ajunge până în sacrum, la sugari ajunge până în regiunea lombara, iar la adulți măduva spinării se întinde de la cap numai până la a doua vertebra lombara. Acest fenomen se explică prin faptul că coloana vertebrală se dezvoltă (crește) mai repede decât măduva spinării (ascensiunea măduvei = "Ascensus medullae spinalis"). Prin acest fenomen de ascensiune a măduvei, nervii spinali se prelungesc pentru a ajunge mai departe orificiul
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
măduvei = "Ascensus medullae spinalis"). Prin acest fenomen de ascensiune a măduvei, nervii spinali se prelungesc pentru a ajunge mai departe orificiul de ieșire intravertebral, formându-se așa numita „coadă de cal” ("Cauda equina"); acest fenomen este important în medicină, între vertebra 3/4 lombara putându-se cu o seringă luare de probă din lichidul rahidian, sau injecta anumite medicamente fără a leza cu acul măduva spinării. Nu la toate vertebratele se întâlnește acest fenomen de ascensiune a măduvei spinării. Altfel spus
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
probă din lichidul rahidian, sau injecta anumite medicamente fără a leza cu acul măduva spinării. Nu la toate vertebratele se întâlnește acest fenomen de ascensiune a măduvei spinării. Altfel spus, măduva spinării este localizată în canalul vertebral și ține de la vertebra cervicala C1 până la vertebra lombara L2. De acolo, are o formațiune terminală numită "fillum terminale". "Fillum terminale" împreună cu rădăcinile nervilor spinali sacrali și lombari formează „coadă de cal”. Măduva spinării are două funcții principale. În primul rând, ea acționează ca
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
sau injecta anumite medicamente fără a leza cu acul măduva spinării. Nu la toate vertebratele se întâlnește acest fenomen de ascensiune a măduvei spinării. Altfel spus, măduva spinării este localizată în canalul vertebral și ține de la vertebra cervicala C1 până la vertebra lombara L2. De acolo, are o formațiune terminală numită "fillum terminale". "Fillum terminale" împreună cu rădăcinile nervilor spinali sacrali și lombari formează „coadă de cal”. Măduva spinării are două funcții principale. În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
rol că meningele cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura mater, stratul mijlociu arahnoida și stratul alipit de măduvă pia mater. În comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe că: dura mater nu este strâns lipit de țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu (important pentru injecții epidurale) epidural sau peridural căptușit cu un strat conjunctiv și adipos.Altă diferența este existența ligamentelor din pia și dura mater "Ligamentum denticulatum" aceste spații fiind umplute cu lichid cerebrospinal
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
măduva în cordoane ("Funiculus anterior"), ("Funiculus posterior") și între ele ("Funiculus lateralis"). Rădăcinile (originea) nervilor spinali sunt între cordonul lateral și cel dorsal sau ventral. Măduva spinării este împărțită în cinci zone, după originea nervilor spinali. La om, numărul de vertebre din fiecare zonă este: Primul orificiu intervertebral se află între vertebrele atlas și axis. Măduva spinării este formată din "substanță cenușie" unde predomina celulele nervoase și "substanță albă" aici predomina prelungirile nervoase (axonii) celulelor nervoase.Intr-o secțiune transversala măduva
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
lateralis"). Rădăcinile (originea) nervilor spinali sunt între cordonul lateral și cel dorsal sau ventral. Măduva spinării este împărțită în cinci zone, după originea nervilor spinali. La om, numărul de vertebre din fiecare zonă este: Primul orificiu intervertebral se află între vertebrele atlas și axis. Măduva spinării este formată din "substanță cenușie" unde predomina celulele nervoase și "substanță albă" aici predomina prelungirile nervoase (axonii) celulelor nervoase.Intr-o secțiune transversala măduva apare că un fluture, cu două coarne anterioare și două coarne
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
acestă rasă, deoarece contribuie la elasticitate și rezistență în alergare. Labele membrelor sunt mici, de formă rotundă și bine închise,cu falange bine arcuite, unghii scurte și puternice. Coada este stufoasă și lungă, purtată arcuit și în jos, cu ultima vertebră ajungând la încheietura jaretului sau chiar mai jos. Părul la această rasă poate fi lung, scurt, sau mijlociu și aspru. Culoarea este extrem de variată, fiind acceptată o gamă largă de nuanțe și culori, dintre ele: culoarea neagră sau neagră cu
Ciobănesc german () [Corola-website/Science/305772_a_307101]
-
Spitalul din Dondușeni, iar către ora patru dimineața aviația sanitară l-a adus la Spitalul Institutului de Neurochirurgie din Chișinău. După efectuarea rezonanței magnetice nucleare, s-a constatat că el a suferit un grav traumatism la coloana vertebrală (fractură a vertebrei C5 a coloanei vertebrale cervicale care s-a rupt completamente, deplasându-se în toată lungimea spre măduva spinării), la cap, la plămâni și și-a rupt mâna stângă. În după-amiaza zilei de 6 decembrie a fost operat la coloana vertebrală
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
doar anterior și lateral. De dinții jugali ei sunt separați de o diastemă. Nu au canini. Premolarii și molarii mari, cu tuberculi mici pe suprafața de masticație (bilofodonți). Particularitățile masticației este asemănătoare cu cea a rozătoarelor. Craniul masiv, turtit. Numărul vertebrele la vombații cu peri aspri ("Vombatus"): 7 cervicale, 15 toracice, 4 lombare, 4 sacrale și 10-12 caudale, în timp ce la vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 7, 13, 6, 4, 15-16 respectiv. Atlasul nu este închis pe partea ventrală. Vombații cu peri
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
egretelor sunt în general ținuturile din apropierea apelor dulci. Egretele fac parte din familia stârcilor, având aspectul exterior asemănător, caracterizat prin gât, picioare și cioc lung. Gâtul în timpul zborului formează o buclă în formă de „S”. Acest lucru este ușurat de vertebra șasea cervicală, care este mai lungă. Păsările din această familie prezintă un dimorfism sexual destul de accentuat, masculii fiind mai mari ca femelele. Culoarea penajului păsărilor este diferită, de la alb, cenușiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
sau din clasa de mijloc au început să sosească. Chiar și înainte de nașterea lui Mary, localnicii își completau veniturile vânzând așa-numitele „curiozități” turiștilor. Aceste curiozități erau fosile cu denumiri locale colorate cum ar fi „pietre-șarpe” (), „degetele diavolului” () și „verteberries” (vertebre), cărora li se atribuiau uneori proprietăți medicinale sau mistice. Colecționarea de fosile era la modă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, la început ca hobby, dar transformându-se treptat într-o știință, pe măsură ce
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Buckland a descris dinozaurul "" și combinația a produs senzație în cercurile științifice. Prezentarea lui Conybeare a venit după rezolvarea unei controverse privind legitimitatea uneia dintre fosile. Faptul că gâtul lung al plesiozaurului avea un nuăr fără precedent de 35 de vertebre a ridicat suspiciunile eminentului anatomist francez când a revizuit desenele lui Anning ale celui de al doilea schelet, și el i-a scris lui Conybeare sugerându-i posibilitatea ca descoperirea să fie un false produs prin combinarea unor oase fosile
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
parașutism în Kenya. Parașuta s-a deschis parțial, partea de pânză rupându-se la o altitudine de 500 de metri, fapt ce a cauzat aterizarea în viteză pe echipamentul din spate. Accidentul s-a soldat cu strivirea parțială a trei vertebre și paralizie temporară. Mai târziu, Grylls a declarat: Potrivit chirurgului său, situația lui Grylls prezenta o mare probabilitate de paralizie pe viață, la început fiind discutabil dacă va mai putea merge vreodată. Următoarele 18 luni le-a petrecut în etape
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
cină la încheierea Sâmbetei în fiecare săptămână, în semn de recunoștință că nu a murit. Surse antice menționează legenda despre acel oscior considerat infrangibil, numit Luz sau Etzem Haluz (dupa diverse versiuni - partea craniului unde se așază tefilin (filacterii), ori vertebra cervicală sau coccisul), care supraviețuieste oricăror intemperii, și din care la învierea morților, se reconstituie corpul, se nutrește numai și numai din cina de . Kaf Hachayim 300:1-2) Învățătura cabalistică, prin gura rabinului Itzhak Luria "Ha-Ari Hakadosh", susține că, dacă
Melave Malka () [Corola-website/Science/319922_a_321251]
-
fi încercarea lui Albrecht Ludwig Berblinger la Ulm în anul 1811. La 9 august 1896 Otto Lilienthal se prăbușește de la o înălțime de aproximativ 15 m, din cauza unei depresiuni atmosferice, la Gollenberg. În urma accidentului, el a suferit o fractură a vertebrei cervicale a treia. Fiind transportat la Berlin, încă pe drum el a căzut în comă și în urma rănirilor grave, în următoarea zi în data de 10 august 1896 el a decedat. Studii recente presupun o hemoragie cerebrală ca cauza decesului
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
25/CEE este greutatea la rece a corpului animalului sacrificat după sângerare, jupuire și eviscerare și după ablația capului (secționat la nivelul articulației atlanto-occipitale), picioarelor (secționate la nivelul articulațiilor carpo-metacarpiene sau tarso-metatarsiene), cozii (secționate între a șasea și a șaptea vertebră caudală), ugerului și organelor genitale. Rinichii și grăsimile perirenale sunt incluse în carcasă. Articolul 6 Decizia 2003/597/CE se abrogă. Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie. Articolul 7 Prezenta decizie se adresează statelor membre
32004D0747-ro () [Corola-website/Law/292522_a_293851]
-
55 până la 80 ani , care erau de cel puțin 5 ani în perioada post- menopauză , care au avut DMO la nivelul coloanei lombare între 2 și 5 DS sub valoarea medie din pre- menopauză ( scor T ) la cel puțin o vertebră ( L1- L4 ) și care au avut una până la patru fracturi vertebrale obișnuite . Toate pacientele au primit zilnic câte 500 mg calciu și câte 400 UI vitamină D . Eficacitatea a fost evaluată la 2928 paciente . Acidul ibandronic 2, 5 mg administrat
Ro_149 () [Corola-website/Science/290909_a_292238]
-
55 până la 80 ani , care erau de cel puțin 5 ani în perioada post- menopauză , care au avut DMO la nivelul coloanei lombare între 2 și 5 DS sub valoarea medie din pre- menopauză ( scor T ) la cel puțin o vertebră ( L1- L4 ) și care au avut una până la patru fracturi vertebrale obișnuite . Toate pacientele au primit zilnic câte 500 mg calciu și câte 400 UI vitamină D . Eficacitatea a fost evaluată la 2928 paciente . Acidul ibandronic 2, 5 mg administrat
Ro_149 () [Corola-website/Science/290909_a_292238]
-
55 până la 80 ani , care erau de cel puțin 5 ani în perioada post- menopauză , care au avut DMO la nivelul coloanei lombare între 2 și 5 DS sub valoarea medie din pre- menopauză ( scor T ) la cel puțin o vertebră ( L1- L4 ) și care au avut una până la patru fracturi vertebrale obișnuite . Toate pacientele au primit zilnic câte 500 mg calciu și câte 400 UI vitamină D . Eficacitatea a fost evaluată la 2928 paciente . Acidul ibandronic 2, 5 mg administrat
Ro_144 () [Corola-website/Science/290904_a_292233]
-
55 până la 80 ani , care erau de cel puțin 5 ani în perioada post- menopauză , care au avut DMO la nivelul coloanei lombare între 2 și 5 DS sub valoarea medie din pre- menopauză ( scor T ) la cel puțin o vertebră ( L1- L4 ) și care au avut una până la patru fracturi vertebrale obișnuite . Toate pacientele au primit zilnic câte 500 mg calciu și câte 400 UI vitamină D . Eficacitatea a fost evaluată la 2928 paciente . Acidul ibandronic 2, 5 mg administrat
Ro_144 () [Corola-website/Science/290904_a_292233]