1,533 matches
-
de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile fine, înțepăturile cu noimă, care, ca și paharele pline, se ciocneau și scânteiau; însă toate aceste erau ieșite din inimă curată și fără pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
însăși după principiile pedagogiei din Émile, această entuziastă și curajoasă luptătoare pentru drepturile femeii a preluat de la J.-J. Rousseau nu numai ideile pedagogice fundamentale, ci și sarcasmul cu care critica vechea educație, căldura cu care apăra copilul, ca și verva cu care își susținea propriile idei. Secolul copilului nu este o carte care să conțină idei cu totul noi; nu este nici o operă de erudiție. Cu toate acestea, fără ea, Ellen Key ar fi rămas o modestă scriitoare, autoare a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de genul: bă, puteai să treci și tu pe la băiatu’ cu o sticlă de vodcă. Scria despre mine lucruri extrem de flatante de genul: „Condei de primă mână (...) rupe în două pisica în proza ultimilor ani (...) prozator cu o personalitate distinctă, vervă, profunzime“. La așa complimente sau te indignai, dacă aveai un simț al ridicolului ceva mai accentuat, sau ți-o luai în cap. La puțin timp după ce-mi făcuse cultul personalității, pentru că sticla de vodcă întârzia, i s-a încins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de speriat. Se oprea uneori și meciul. Râdeau ăia care jucau de drăciile pe care le inventa Rățoiu de se țineau cu mâinile de burtă. N-a ajuns, din păcate, scriitor, nimic. Habar n-am ce face acum. Avea verb, vervă, ironie, simțul cuvântului. Putea ajunge un ironist celebru. Îi bubuia mintea. Ne punea porecle. Și porecla aia se lipea de noi ca și când ar fi fost adevăratul nume. Tot datorită fotbalului am învățat să construiesc scenarii. Îmi imaginam meciuri întregi de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spuneam, În interesul cititorului de azi, mai grăbit decât cel din alte vremuri. Sperăm să-i oferim astfel o ediție accesibilă și agreabilă, aptă, În definitiv, să pună În valoare calitățile de mare memo rialist ale autorului, pe care numai verva nebună și uriașa poftă de a povesti Îl fac uneori să divagheze În exces ori să devină prolix. și ne facem iluzia că secretarul de redacție Bel die, cel care inter venea adesea În textele pe care le publica (o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scriu de capul lor; și mai Încet cu pedagogii, sociologii și econo miștii. - Asta chiar peste capul directorului străin de literatură, peste capul criticu lui atitrat al revistei, autohtonist și tradiționalist, și chiar peste capul și Înțelegerea bietului cititor. Dar verva abundentă și necio plită a memorialistului este uneori atenuată de tristețea despărțirii sale prea timpurii de unii colaboratori și prieteni. Cum și de musafirii nocturni, străvezii și spectrali, veniți lângă patul lui ca să protesteze cu glasul lor tăcut. - Noroc de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu transfigurările lor datorite fie dispariției unora, fie trecerii unui atât amar de timp. La fel, după aceea, voi deschide ușa odăii mele umbrelor amin titoare ale colaborării noastre comune la Ideea Europeană (1919-1928), Îmblânzind și aci, pe cât se poate, verva abundentă și necioplită a memorialistului cu acel adaos al tristeții des părțirii sale timpurii de unii colaboratori și prieteni dispăruți; sau spunându-le la obraz, cu toate riscurile, celor Încă În viață, rotofei sau clătinați de vremi, tot binele și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca un fenomen prin lumea scriitorilor de la Academia Te rasa de Ion Minulescu și lansat, prin coloanele Noii Reviste Române, cu talentul său grav, răutăcios și singuratic, cu intuițiile sale juste și rapide de cronicar plastic sau teatral și cu verva lui pole mică, ce reuși să enerveze pe Duiliu Zam firescu și pe arhi tectul Petre Antonescu. [...] Am păstrat Închisă În amintire pulberea acestor ani Îndepărtați petrecuți În redacție cu Adrian Maniu, fără ca să am curajul a trece mai departe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stânga literară pe acea vre me. Aventurier, escroc, mecenat și colecționar de tablouri cu mult gust, Bogdan-Pitești purta, cu o afectație de mare cabotin, nemaiîntâlnită la nimeni de atunci, vițiile lui pederaste sau și mai ticăloase, cinismul franc și ostentatoriu, verva și à propos-ul lui imperturbabile, barbișonul lui second-empire - cu alura, pe proporțiile noastre, a unui om din Renaștere, cu care a și in trat În legendă. A murit fulgerat de o apoplexie când a aflat la telefon că cel mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În ale bărbaților; nici bas-bleu, nici femme savante, ci stând În colțul ei favorit din redacție, felină cu ochi mari și fascinați, când la unul, când la altul dintre noi, În toiul discuțiilor aprin se; cucerită, posedată de brutala, irezistibila vervă masculină la vârsta noastră plenitudinară, eroică și generoasă, cum o aveam cu toții pe atunci (1919-1923). Emanoil Bucuța și Cora Irineu au fost singurele revelații ale Ideii Europene, unde amândoi și au ascuțit condeiele; cei lalți colaboratori provenind fie de la Noua
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
De aia, se vede, nici cerul gurii nu-mi este negru, ca la unii câini. Contrast, orișicum, ciu dat și izbitor la Emanoil Bucuța Între această morgă a lui exterioară, ilustrație parcă a unui rigorism prea afectat, și strălucita lui vervă spirituală, luxuriantă și colorată, excelând În aluzii libertine sau mici răutăți din preaplinul său Înnăscut și viril, căruia i-ar fi sacrifi cat bucuros până și necesarele lui relații cu lumea, atrăgându-și, după cum s-a și Întâmplat, dușmăniile latente
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
morală proletară, care avea de concubină și trăia cu fiică-sa vitregă, fata fostei sale soții. Iar În locul acestei perechi cine credeți că s-a mutat, printr un schimb de locuințe și de promiscuități? Exce lentul, inteligentul, talentatul, plinul de vervă și de haz actor și prieten de cafenea al tuturora și al meu, aflat acum Într-o combinație menajeră cu fosta lui soție, și cu actualul bărbat al acesteia, [având] cu zece ani mai puțin decât ai ei și având
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al femeii, mister de care ne este Încă plină Închipuirea, acum, ca și În tinerețile noastre, dacă nu și mai rău acum - și mai având Încă timp să interpre tăm, pe scena acestei vieți, cu talente felurite, dar cu o vervă din ce În ce mai scăzută, cel mai frumos rol al nostru, al bărba ților, acela de a ne lăsa amăgiți și batjocoriți de femei. Însă băieții și fetele noastre dorm azi ca pruncii cei nevinovați, Înșirați unul lângă altul prin dormitoarele comune ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În ciorbă de burtă, tuslama și vrăbioare fragede la grătar, cu ardei verde tocat mărunt pe talerul de lemn, lucruri astăzi interzise unuia ca mine, dar pe care ea le mănâncă de paisprezece ani, ba Îmi mănâncă și urechile cu verva ei prea juvenilă și turbulentă și cu cicălelile ei prea grijulii după sănătatea mea de acum. ...N-am putut Însă alunga, cum numai Iisus din trupurile de moniacilor din țara Gadarenilor, zavistia și ura ce Încă mă-ncon joară de aproape
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu vedete străine de la Scala din Milano și Metropolitanul din New York... Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se desprinde cel mai ușor din paginile consacrate Festivalului Internațional „George Enescu” (2013), pe care vă invităm să le răsfoiți cu aceeași vervă și plăcere, proprii parcurgerii unui roman imaginar de aventuri, unde Mihai Zaborilă este umbra lui George Enescu. București, 30 martie 2014 Viorel Cosma DUMINICĂ ÎNCEPE FESTIVALUL „GEORGE ENESCU” Duminică va bate gongul de deschidere a Festivalului Internațional „George Enescu”, ediția
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mulți un unic prilej de a-l descoperi pe compozitor în toată măreția creației sale. Redutabila orchestră a dat o interpretare de zile mari unui opus ce părea pentru mulți ceva obișnuit, dar claritatea și frumusețea temelor, precum și interpretarea cu vervă, într-un ambient sonor cu echilibru îngrijit de trecerea temelor cu măiestrie de la un grup de instrumente la altul, ne-a Ținut pironiți pe scaune datorită lungimii simfoniei până la impunătorul final. Dirijorul Vladimir Spivakov și solistul Serghei Dogadin Pentru faptul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
valori ale spiritualității care ne onorează ca neam. Autorul COPERTA IV Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se desprinde cel mai ușor din paginile consacrate Festivalului Internațional „George Enescu” (2013) pe care vă invităm să le răsfoiți cu aceeași vervă și plăcere, proprii parcurgerii unui roman imaginar de aventuri, unde autorul este umbra lui George Enescu. Prezent la București în 2013, la principalele evenimente ale Festivalului Internațional “George Enescu”, a publicat o suită de însemnări și impresii, culese “la cald
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și să le duc la capăt. Într-o versiune poate mai puțin frumoasă și mai puțin calofilă decât a doamnei Papadache, care avea un stil extrem de elaborat. Eu am optat pentru o versiune mai accesibilă cititorului modern, cu mai multă vervă și cu mai multă viață. R.P. Constat, în schimb, că la traducerea lui Finnegans Wake nu se încumetă nimeni. Face parte din fondul in tra ductibil? A.R. Așa cred. Eu am avut versiunea franceză și am căzut pe gânduri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Looy intră în seara carierei, ciclismul descoperă un soare nou - Merckx. Ca în cazul marilor tineri scriitori, critica îi caută maeștrii și reperele: orgoliu monstruos la nivelul lui Coppi, Van Looy și Anquetil, voință comparabilă cu cea a lui Coppi, vervă demnă de Bobet, îndrăzneală tip Kubler, spirit de sinteză anquetilist. Suntem în plină cronică de artă. Ce n-are Merckx - „lipsurile”, cum s-ar spune. Iată: într-o seară, după o etapă în Paris-Nisa, Eddy cere la restaurant un ceai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oficiosului junimist, cu data de Duminică 22 Octombrie 1889. Nu știu pentru ce, am sentimentul că el s-ar datori lui Petre Missir. E, în orice caz, în factura lui, în maniera lui, în concepția lui, ceva care amintește scrisul, verva și humorul lui Missir, care împreună cu Eugen Ionescu, Volenti și Cuza, formau de altfel, în anul acela, comitetul de redacție al "Erei". Poate sunt victima unei sugestii: colecția pe care o răsfoiesc, și în care se află articolul în chestiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Tot restul însă este de o obiectivitate și moderațiune remarcabile. Dar Iașul inspiră mai ales pe ironici (și cine nu cultivă ironia, la noi?). Mutra ieșenilor, vorba lor domoală, ținuta lor, pretențiile lor, tramvaiele, trăsurile, cazurile de sinucidere, totul alimentează verva lor scăpărătoare. De cât, ironia poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o însușire a ei, o formă deosebită și aleasă a spiritului critic. Ironia aceasta e făcută din spirit, din îngăduință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
seninătatea sufletului lui. Mă văd și acum în redacția noastră, strânsă toată într-o singură cameră, care mai servea și de birou al tipografiei. Simt încă, și acum, atmosfera cordială de acolo. Aud și acum parcă discuțiile vii, pline de vervă și de spirit, care, de cele mai multe ori, constituiau prima formă a ceea ce trebuia în urmă să devie materialul gazetei. Gazeta se făcea dar așa simplu, fără program stabilit, fără plan, aproape fără metodă; cu o spontaneitate care explică unitatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mult. Pe cât m-ajută memoria, la masa aceea au luat parte: A. Bădărău, Gh. Lascar, Gh. Ghibănescu, L. Antoniu, J. Lewin, St. Negruzzi, doctor Blumenfeld și alți câțiva. Nu știu să-l fi văzut vreodată pe maestru mai strălucit de vervă și de spirit ca în seara aceea. E adevărat că marea deosebire de vârstă dintre noi și alte împrejurări diferite au făcut să n-am relațiuni prea strânse cu el, și în felul acesta să nu pot caracteriza aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deosebire de vârstă dintre noi și alte împrejurări diferite au făcut să n-am relațiuni prea strânse cu el, și în felul acesta să nu pot caracteriza aceste lucruri prin vre-o apropiere comparativă. Dar pe cât am aflat și știu, verva aceasta scânteetoare și mai ales darul de a povesti făceau parte integrantă din personalitatea sa morală, erau din lucrurile ce-l defineau și-l caracterizau mai bine, atât ca om, cât și ca artist. Ca și Creangă, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ci pur și simplu pentru că nu-l socotesc al meu (ceea ce nu înseamnă totuși că n-aș aprecia frumoasele însușiri cu care amicul meu Pella se afirma pe atunci, ca un ziarist de mare merit și un polemist plin de vervă și de vioiciune). Contraste Nu de mult, cenzura mi-a suprimat câteva fraze dintr-un articol apărut în "Adevěrul". Câteva fraze numai, e drept. Câteva fraze inofensive, cred eu. Câteva fraze care, departe de a exprima o opiniune, o reflecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]