4,489 matches
-
constata, la Mitropolia din Târgoviște, o amenajare cu un vădit caracter utilitar: „[...]. De acolo coborî într-o grădină mare pe care nu o poți vedea în toată lungimea ei și care este înconjurată de nuci mari. Jumătate este plantată cu viță de vie și trandafiri, iar cealaltă jumătate cu meri, peri, gutui, cireși, pruni numiți «inimă de porumbelț și altele [precum] și cu zarzavaturi semănate ca: bob, varză, pătrunjel și altele de acest fel” (Ibidem, vol. VI, p. 120). 126 Dolores
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din război. Tălmăcirea ei preferată va fi, după propria-i mărturisire, cea realizată în 1981 la romanul Cartea nunții de G. Călinescu. Din proza contemporană românească alege romanul Intrusul de Marin Preda și, împreună cu Helga Reiter, tălmăcește romanul Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu. De menționat sunt și piesele de teatru traduse pentru a fi jucate (nu destinate tiparului): Omul cu mârțoaga de G. Ciprian (1964), Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu (1966), Neîncredere în foișor de Nelu
SCHARF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din epocă s-ar datora exclusiv moșierilor, arendașilor și cârciumarilor străini, îndeosebi greci și evrei, pripășiți în lumea satelor. Cum sugerează și titlul, confruntarea are loc între „două neamuri”, boierul român de viță veche Ilarie Măcieș și arendașul grec Iani Livaridi, care ajunge să îl ruineze pe primul. G. Ibrăileanu a remarcat cu justețe că autorul „păcătuiește împotriva adevărului; d-sa nu zugrăvește oameni reali; d-sa procedează în mod simplist”. Spre deosebire de romanul
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
trebuie să urce până la locul unde este ridicat pentru a-l putea vedea. Pe o poiană dincolo de izvor, castelul de înalță ca o apariție fantastică cu turnurilor și crenelurile lor, cu pavilioanele, galeriile și verandele lui pierdute sub iederă și viță. Acoperișul castelului este înalt, cu mansarde și cu ferestre în forme elegante, ce dă reședinței regale un caracter de locuință intimă și familiară. Stilul este acela al Renașterii germane de secol XVI cu mare bogăție de decoruri. Castelul Peleș este
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
scriitorului o popularitate deosebită. Universul Medelenilor cuprinde două realități diferite: anii premergători maturității, în accepția de permanențe inalterabile ale existenței umane pe de o parte, și realitatea socială, pe de altă parte, înțeleasă ca simbioză între spiritul marii boierimi de viță veche și cel al burgheziei intelectuale, generoase, coborâtoare din răzeși. Prima realitate, prin care La Medeleni se constituie și într-un bildungsroman, este condiționată de stabilitatea celei de-a doua: conservarea candorilor edenice proprii vârstelor aurorale pare posibilă doar în
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului, care, prin bovarismul personajelor, este o prefigurare a „căderii în lume”. Desprinderea lui Ț. din plutonul anilor ’60 se va realiza prin Galeria cu viță sălbatică (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române), unde prozatorul brevetează formula folosită de acum înainte în toate romanele sale. Alegându-și ca temă centrală istoria, el renunță din capul locului la iluzia că aceasta ar mai putea ipostazia vreun
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
sub raport literar: dramatizând funcționarea mecanismelor ideologice indiferent de aria lor de aplicație, ambiguitatea împiedică romanele să devină un simplu pamflet politic, permițându-le, grație reflecției asupra caracterului deopotrivă ciclic și haotic al istoriei, recontextualizări de durată. În Galeria cu viță sălbatică Chiril Merișor joacă rolul de agent dublu: erou fără voie al unui șir de întâmplări care debutează cu excluderea sa din partid și se va încheia cu întemnițarea urmată de sinucidere; martor al unui timp ieșit din țâțâni, însoțit
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
deși cuprinde numeroase scene de efect, resimte consecințele arborescenței epice și ale căutării ostentative a senzaționalului. De altfel, mutând acțiunea în cadrul rural, romanul pare o revenire la atmosfera din Duminica muților. Cu toate acestea, cartea rămâne în siajul Galeriei cu viță sălbatică mai ales prin perpetuarea relației erou-martor, ipostaziată aici prin binomul Mega(clide) Pavelescu - Rânzei, iar titlul romanului se explică prin prezența revelatoare a ultimului, în aparență un stenograf umil și modest, în realitate gestionar, dacă nu chiar creator al
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
reușite sunt deambulările prin spațiu și timp pe care Barto și J.T. le întreprind, reanimând un București interbelic în buna tradiție mateină. Căderea în lume (1987) reprezintă însă o revenire remarcabilă. Plasat de critică în imediata apropiere a Galeriei cu viță sălbatică, uneori chiar deasupra, romanul se distinge printr-o construcție mai strânsă, ca și prin eliminarea clișeelor ideologice. Se explorează, cu o îndrăzneală comparabilă cu aceea a lui Marin Preda în Delirul, istoria mișcării legionare. Pretextul îl constituie tocmai viața
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
istoria mișcării legionare. Pretextul îl constituie tocmai viața, faptele și moartea lui Babis Vătășescu, aderent al grupării, căruia nepotul său omonim încearcă să îi recompună biografia pentru a-și înțelege propriul rost. Altfel, cartea se află, ca și Galeria cu viță sălbatică, sub semnul unei metafore tutelare, desfășurată de data aceasta în povestea căderii lui Lucifer, pe care Brenner cel tânăr i-o spune lui Babis cel tânăr. Mai mult, demonicul este omniprezent în spațiul narativ fie pe raftul metafizicii, fie
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
romane „ideologice” și polemice. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: O noapte la arie (în colaborare cu Leonid Strașun), București, 1950; Moartea în pădure. Cronica unei zile, București, 1965; Duminica muților, București, 1967; Destinul cuvintelor, București, 1971; Pre texte, București, 1973; Galeria cu viță sălbatică, București, 1976; ed. 2, pref. Valeriu Râpeanu, postfața autorului, București, 1979; ed. București, 1999; Alte pre texte, București, 1977; L’Exclu, tr. Georges Barthouil și Ilinca Barthouil-Ionesco, Paris, 1980; Însoțitorul, București, 1981; ed. 2, București, 1989; Obligado, București, 1984
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
strugure până când vi se va aprinde pe creștet / Și vă veți trezi toți într-un strugure, / Dintr-un strugure până când / Vi se trag și luminile ochilor. // Și vă veți întoarce tot mai mulți acasă, / Veți întări pe rând terasele cu viță, / Ca niște plaje ale sufletului, verzi, / Peste care marea să sufle” (Legea viei). Unele texte sunt alegorii (Ploaia de cuie, întruchipare a secetei, sau Treizeci și nouă cu șase, marcând acumularea energetică de la care orice este posibil), la Z. accentuându
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
și resemnare, crizele de inimă ale mamei protagonistului sunt reverberațiile organice ale demolărilor brutale la care sunt supuse clădirile istorice ale orașului. Z. excelează în descrierea oazelor scăpate temporar de „sistematizare” - străzi de mahala cu căsuțe ascunse sub bolți de viță sau bulevarde mărginite de castani seculari -, ca și în înfățișarea morții lente și dureroase a caselor lovite de furia buldozerelor. Declarat postmoderne sunt Educație târzie (I-II, 1998-1999) și Fetița (2003), „rescrieri” ale romanelor Educația sentimentală de Gustave Flaubert sau
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos, Hera, Afrodita sau Dionysos: „pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,/ cu măciulii de mac în mâini, la tine, în prepeleac, la/ deal, la Șișcani, unde stai, sperietoare,/ cu capul numai viță, învelită în piele de cerb,/ cu suliță pe umăr și îți toarnă, din cornul lui,/ invizibil, o licoare, în pompa de stropit vie, să/ faci un duș și/ să strigi în vis: evan, băieți!... evoe!..., alaiului/ cu cununi de iederă
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
ca tinerii basarabeni să-și satisfacă serviciul militar În Basarabia. Împroprietărirea țăranilor cu pământ urma să se efectueze prin răscumpărarea acestuia. O altă tentativă de constituire a unei formațiuni politice În Basarabia a Întreprins-o un grup de boieri de viță românească, În frunte cu Leonida Stamati (fiul lui Constantin Stamati-Ciurea și nepotul clasicului literaturii române Constantin Stamati). Întemeietorii noii formațiuni, preconizată a se numi Partidul Național Liberal (la fel ca și cel din Vechiul Regat), au decis, pentru Început, să
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
mai vechi Dionisii, Anthesteriile, se sărbătoreau în lunile februarie-martie pentru a celebra această păcăleală a morții de către vița-de-vie, ale cărei roade produceau nebunia bahică - o mania care îi făcea pe oameni asemenea zeilor nemuritori. În luna Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un roman de actualitate și despre tineri, pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
o vreme, și șef de cabinet în Ministerul Industriilor. Din 1933 a condus, în calitate de director general, Teatrul Național din București. P. debutează în 1910, cu schița Trandafirul galben, la revista „Junimea” din Râmnicu Vâlcea, iar prima carte, piesa de teatru Viță de neam, îi apare în 1914. Colaborează la „Epoca”, „Neamul românesc”, „Rampa”, „Cronicarul”, „Cuvântul liber”, „Izbânda”, „Teatrul” ș.a. A mai semnat Fidelio, Pan, Pan-dor. După primul război mondial va scrie numeroase drame și comedii, dintre care nu puține sunt
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
Bilet permanent (1927), Vocațiunea (1927), Ultima dragoste (1927, în colaborare cu Al. G. Florescu), Frați de cruce (jucată în 1929), Printre artiști (1929), Menaj de artiști (1930), Adevăratul Cristodulo (1933), E așa de drăguț! (1933), Licuricii (1933, în colaborare), Când vița tânără înflorește... (reprezentată în 1935). Cronicarul, bine informat în legătură cu actualitatea teatrală europeană, susține repertoriul dramatic autohton, dar nu respinge deschiderea către autorii străini. El cere cu insistență respectarea spiritului propriu fiecărui text dramatic, face observații judicioase referitoare la regie sau
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
viabil în noile orientări ale vremii. Sub raport valoric însă, producția dramatică a lui P., în a cărei construcție se vede mâna unui bun meșteșugar, deși jucată cu succes, suferă în conturarea personajelor și în validarea artistică a acțiunii. SCRIERI: Viță de neam, cu o scrisoare de A. de Herz, București, 1914; Teatrul românesc în război, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, 1921; Cărarea, București, 1922; Concert simfonic, București, 1924; Iubire, București, 1925; Teatrul românesc contimporan, București, 1927; Frați de cruce, București
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
exemple le-ar putea fi adăugate altele, tot din operele unor preoptzeciști, precum Marin Sorescu sau oniricii Dumitru Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a. În Poetica postmodernismului (1996) Liviu Petrescu face referiri nu numai la proza optzecistă, ci și la Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu, la romanele lui Paul Georgescu, la Corn de vânătoare de Al. Ivasiuc și chiar la Huliganii de Mircea Eliade, scrieri în care depistează manifestarea uneia sau alteia din trăsăturile ce vor defini poetica p. Trebuie însă
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
sistem, într-un alt Nicola, supus credincios și plin de umilință, pregătit de orice sacrificiu pentru un stăpân a cărui autoritate copleșitoare se constituie în semnul paralizant al absenței oricărei dimensiuni umane. Verosimile ca personaje sunt Matei Boiu-Dorcani - boierul de viță veche, anacronic și demn precum reprezentările hieratice dintr-un tablou votiv, salutat la unison de cronicile interbelice drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
în vogă - unele controversate, nu numai atunci - din anii ’70-’80 ai secolului trecut : Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda), Săptămâna nebunilor (Eugen Barbu), Don Juan (Nicolae Breban), Viața și opera lui Tiron B. (Dumitru Radu Popescu), Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu), Lumea în două zile (George Bălăiță), Trei dinți din față (Marin Sorescu), Labirintul (Francisc Păcurariu), Martorii (Mircea Ciobanu), Ficțiune și infanterie (Costache Olăreanu). Eseurile sunt scrise într-un ton colocvial, apelând uneori la calambur, însă dicțiunea critică
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
Câmpulung), N. Carandino (Brăila), Gala Galaction (Turnu Măgurele), I.A. Bassarabescu (Ploieștii), V. Maximilian (Buzăul meu de altădată), Ioachim Botez (Târgul Pietrei, Mizil), H. Nicolaide (Constanța), Aurel Dumbrăveanu (Botoșanii), Cella Delavrancea (Râmnicul Vâlcea), George Voinescu (Vaslui! 2 minute), George Stroe (Viță de Odobești), Eugen Herovanu (Roman), Șerban Cioculescu (Turnu Severin), George Horia (Slatina), Marius Mircu (Bacăul), Sorin Carnabel (Galații), Vlaicu Bârna (Brad), Ion Mincu Lehliu (Bărăganul și Călărașii), Gh. Brăescu (Hușii), Sorana Coroamă (Alba Iulia), Claudia Millian (Mangalia, cu desene ale
MONDIAL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
pentru durerile pectorale deoarece au o substanță lipicioasă care îi acoperă. Plantele care acoperă solul sunt de asemenea considerate bune pentru a elimina din organism mucusul uscat. Exemple ar fi podbalul, salvia, cimbrul, ungurașul și nalba. 6. Plantele care sunt vițe sunt considerate bune pentru remediile sistemului sangvin și a celui nervos, deoarece seamănă cu acestea. Vasele sangvine și sistemul nervos din organism ne amintesc de vițe. Un alt mod de a verifica dacă o plantă poate fi utilă pentru aceste
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]