3,591 matches
-
secretul celui care străbate mările și oceanelor lumilor spirituale, blestemul asumat cu trufie de a se întoarce într-un port veșnic, același, toate acestea par a fi numai forma metafizică, formulă demonică a profundului sentiment al anteriorității strămoșilor, sentiment care vibrează de la început în săngele și spiritul lui Nietzsche” (E. Bertram, 1998, p. 17) “A profeți trecutul, a colora cu dorul de strămoși gândurile despre viitor - în aceasta constă simțământul povară a tradiției umane, cheie de boltă a podului suspendat între
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
zâmbi din nou. .............. Se căsătoriseră într-o zi de mai. Un zâmbet cât un soare îi lumina chipul încadrat de buclele negre ce se legănau bogate în jurul feței și al umerilor . Speranța juca în ochii ei rotunzi iar inima îi vibra dându-le strălucirea stelelor într-o noapte de vară. Era fericită! În sfârșit avea o familie. Îi privea pe toți cei adunați în jurul ei și i se părea că niciunul nu înțelege cât de mare-i e fericirea. I se
POVESTEA UNEI SPERANŢE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353020_a_354349]
-
linii, puncte - sunt răscolit, din mine smulgi o fântână săpată-n adâncul pământului! Îmi ții fața în mâinile tale și mă privești în ochi, îmi simt inima, totul se conturează în mine, mă așez în locul cel mai curat, acolo unde vibrează iubirea de noi, o dependență, ne simțim întregi, ne descoperim, cu inima deschisă comunicăm, apare scânteia, se naște legătura, parcă-l cunoști de-o veșnicie. - Îți simt cum zvâcnește tot trupul, atinge-mi inima, bate ca la o turturea prinsă
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
Clepsidra împiedicata-n mers Îndeamnă timpul la odihnă, Și pe polen se scrie vers, Și dragostea nu are tihnă. Cuvinte nu se mai rostesc, Nu se mai pierde energie, Doar ochii tainic se privesc Cu înțeles, în bucurie. Arcușul inimii vibrează, Luna dansează sub un nor, Îndrăgostiții toți visează, Doar, la iubiri care nu mor ! Virginia Vini POPESCU Alexandria mai - iunie 2014 Referință Bibliografică: Virginia Vini POPESCU - PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
artei de a trăi și a iubi nu poate dobândi viață publică fără susținerea unor prieteni admirabili, care să-și apropie darul lor într-o aspirație unică: aceea ca VALORILE UNIVERSALE ale religiei, artei și științei românești și europene să vibreze cu demnitate în lume, în armonie deplină cu OAMENII, Cerul Cristalin și DUMNEZEU. Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA, DREPTATEA și ADEVĂRUL CREAȚIEI - vă solicit un mic sprijin financiar (sau, în cazul în care dispuneți
SCRISOARE DE INTENŢIE. 2015. VATRA ATLANŢILOR DIN CARPAŢI SAU TERRA MIRABILIS. COMUNITATE AUTOSUSTENABILĂ. PRIETENII AURICE ŞI PROTEICE ÎN ARTĂ ŞI ŞTIINŢĂ de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1511 [Corola-blog/BlogPost/353190_a_354519]
-
Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubitule(o), luat-am muzică ce ne-a unit pe veci, cu noi, luminându-ne calea, ce mi s-a părut, ca duce-n iad, flăcările, cuprinzându-ne sufletele ce vibrau de fericire. N-aș fi crezut, că astfel, păși-vom împreună, catre...ACOLO, unde-acuma noi suntem. Cât te-am iubit, cât ne-am iubit și cât de mult te voi iubi, nu poate nimeni, sigur știi. Privesc n`apoi
POP, IN MEMORIAM ROCK (COLECTIV) de COSTI POP în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353264_a_354593]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ASCUNS ÎN CUVINTE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Ascultându-mi eul detestabil Harfa a tăcut, doar mâinile cântă în continuare, Degetele vibrează, coarde sub apăsarea vântului de colorează amurgul cu dor în zare, Scama de nor rătăcită dând sens cuvântului. Părul ei se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352653_a_353982]
-
se va putea întreba dacă nu cumva este vorba de un miracol. Da, așa este, iar acest miracol aparține poetului traducător. Fiindcă Mario Castro Navarrete nu este doar un traducător de excepție ci și un poet a cărui fibră intimă vibrează la modul înalt împreună cu ideea exprimată în cuvântul purtător de muzică interioară, așa cum am putea defini, fără nici o pretenție, poezia. Iar pentru a fi mai convingător, voi recurge la câteva versuri traduse din Eminescu: „E un lung/ Prilej pentru durere
SENSIBILITĂŢI CONGRUENTE, DINCOLO DE BARIERELE LINGVISTICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352624_a_353953]
-
în casă... Mai cânt în toiul nopții, Când din cauș de stea Se-apleacă câte-un înger Iubire să îmi dea... E viața ca un cântec Pe tonuri mai înalte, Când bucuria-și face Și-n noi atâtea halte... Auzi?Vibrează struna De dor și de frumos Când cerul se pogoară La omul cel de jos... 06. martie 2016 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Cânt... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor
CÂNT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352677_a_354006]
-
și-și zise să încerce. Nu se-ntrebă dacă ea va citi acum poșta. Scrise, deci. Trecură câteva minute lungi, care au durat cât drumul luminii de la soare la pământ. Și iată, îi răspunde. E-mail-urile fac un mic ping-pong, care vibrează aerul dintre cele două mese. El îi scrisese: - Bună! Ne cunoaștem. Sunt Cel de vizavi. - Ne cunoaștem?!... Oarecum. Eu sunt Cea de vizavi. De fapt, ce vrei? - Greu de spus. De exemplu, să-ți zic, pur și simplu, „Ce mai
UNDEVA, ÎNTR-O CAFENEA (MOMENT) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352698_a_354027]
-
care să exclami «E atâta Lumină! De unde vine?» și în următorul moment să simți că Lumina ești tu?! Un spațiu în care să dăruiești și să primești, un spațiu al atingerilor de cea mai înaltă frecvență unde tu poți să vibrezi prin armonii. Am dorit să creăm aici, împreună, tărâmul acesta sau doar să-l reflectăm pe cel gata creat de Artă, de majuscula ei; acestea sunt primele gânduri, și le aștern pentru voi”... Shanti Nilaya, fragment din vol 'Din trup
DIN TRUP DE FEMEIE, CUVANTUL AUTORULUI, FRAGMENT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352769_a_354098]
-
unește pe toți în comuniune cu arta spectacolului. În aceasta e o polaritate dovedită a ideii că actorii de la „Tănase” sunt oamenii care sfințesc locul. Printre ei, Stela Popescu este artista care preschimbă fibrele sufletești ale spectatorului, în corzi ce vibrează și cântă cu ea. E o artistă plurivalentă: cântă, recită, dansează, joacă tot ce înseamnă arta actoricească. Este actrița totală! Sunt azi la putere îndemânatice eliminări din mijlocul oamenilor ale celor care îi unesc. Orice actor ar pleca de la Teatrul
STELA POPESCU. CELOR CE AU ÎN MÂINI SOARTA ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353588_a_354917]
-
imaginându-și că dansează «pe acordurile inimilor» binomului erotic, El - Ea, firește, căci «instinctul iubirii a învins barierele spațiale și temporale», de florar fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
el își face adevăratul debut poetic. Diana, făptură gingașă și extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
jur/ Iar fulgii de zăpadă alb nesfârșit și pur [...] Vin îngerași, colindă în casă și în gând,/ Aștept în taina sfântă cu zâmbet de copil/ Și printre ei sunt și eu, ce mă strecor tiptil,/ Colindă îngerașii cu glas duios, vibrând.”. Și în căsuța-i dragă, „Înconjurată de lumină” Diana scrie poezia în murmurul colindelor, cu suflet curat ca neaua primei ninsori: „Așa visez mereu că sunt fetiță/ Micuța năzdrăvană de-altădată/ Aștept colindul sfânt în grădiniță/ Doamne, e veste-aceea minunată
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
el își face adevăratul debut poetic. Diana, făptură gingașă și extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
în: Ediția nr. 1184 din 29 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ce frumos se ondulează Crengile verzi și dansează: Șapte copaci la un loc, Dansează toți, lângă bloc. Intrun timp se odihnesc, Căci dansând ei obosesc; Vântul lin prin crengi vibrează, Din nou copacii dansează. Iarăși vântul se agită, Crengile verzi le alinta. Si-ntrun ritm de rock’n rol, Crengile-n dans fac ocol. Se onduiesc laolaltă, Se leagănă și iar salța, Un copac se odihnește, Altul cengile-nvarteste: E un dans
DANSUL VERDE de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353695_a_355024]
-
să gândesc mitologic, aș zice că Poiana, acoperită de rouă argintie, în zori, e-o imensă matrice, matricea unei zeițe terestre, ce fruntea-și ascunde, sub alcov, în apus, întinzându-și picioarele luminoase spre Munte. Își separă însoritele coapse, ce vibrează, prelung, îndelung, precum niște sinapse, spre-a primi, în lăcașul grăuntelui - al ovulului cosmic - , râul, plin de raze și nori, râul - lichidul spermatic al Muntelui. Martie, 2015 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Râul / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
adus și aduce un impresionant beneficiu de popularitate și deopotrivă de prestigiu, formației basarabene de artiști muzicieni, „Millenium”. Formația „Millenium” nu cunoaște zăgazuri. Pentru ea muzica este o pasiune căreia i se dăruie cu frenezie, cu talent și cu istovire. Vibrează în fața admiratorilor, iar admiratorii receptează topirea sa în aur fluid de cântec. „Millenium” este o formație muzicală care își dăruie viața unei opere, unei idei de spectacol, unei culturi a spectacolului muzical, infinit mai amplu și elevant decât majoritatea. Aurel
MILLENIUM. AUR FLUID DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354112_a_355441]
-
Mulți ani trăiască! Cine să trăiască? Cea mai minunată mămică și prințul zămislit, cel mai drăgălaș și mai minunat din câți au existat! Încercau să creeze o atmosferă de sărbătoare, dar vocile lor nu aveau acea forță a fericirii care vibrează și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au desfăcut șampania care a început să curgă în cupe de cristal, păstrate cu grijă și folosite de ai mei doar la ocazii speciale. M-au îmbrățișat pe rând, cu căldură și
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
a înfățișa detalii prețioase care, de fapt, sunt rupte din realitatea înconjurătoare grație sensibilității sale creatoare. Ea este, aproape în permanență, fidelă doar experienței proprii, doar imaginilor văzute ori auzite de ea. De fapt tocmai acestea îi fac sufletul să vibreze și să scrie pentru a da tuturor din preaplinul bucuriei și iubirii sale. Ea scrie mai mult cu sufletul. Nu o interesează logica în poezie și nu face apel la matematica strictă a versului pentru a-l clădi potrivit canoanelor
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
sufletul, În pastel, Să rămân unică! Să mă recunoști Oriunde aș fi ascunsă. M-ai însemnat Cu iubirea ta, Să nu mă pot rătăci De tine. M-ai înmiresmat cu parfumul Primăverii îndrăgostite. Ai facut din trupul meu, O simfonie. Vibrez toată, Aprisa de dragostea ta! Sufletul meu e flacăra Care-ți luminează Cărarea spre mine. 1 Referință Bibliografica: Veșnică primăvară / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2122, Anul VI, 22 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VESNICA PRIMAVARA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354572_a_355901]
-
Pășesc ușor prin aerul care mă atrage spre un loc anume ... și dintr-o dată rămân într-o nemișcare totală. Cred că nici nu mai respir de fapt nu mai exist în clipa aceea. Devin sunet și lumină ... mii de culori vibrează în mine reverberând în sonorități care sunt un unic cântec. Disting fiecare notă, dar urmează alta și alta ... într-o derulare care nu mă amețește ci mă face să vibrez intrând într-o mare a culorilor și sunetelor. Nemișcarea mea
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
în clipa aceea. Devin sunet și lumină ... mii de culori vibrează în mine reverberând în sonorități care sunt un unic cântec. Disting fiecare notă, dar urmează alta și alta ... într-o derulare care nu mă amețește ci mă face să vibrez intrând într-o mare a culorilor și sunetelor. Nemișcarea mea ... nu este nemișcare pentru că sunt și în aerul din jur nici eu nu știu cât de departe, sunt și în pă-mântul acoperit de nea. Mi-e bine și așa. Este ca o
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
Undeva, la o terasă, ocean de noapte, dansând iar cu amintiri, în pași de vals sau undeva unde stau stingher și trist în semiumbra colțului de masă, cu ochii triști, trăiesc iar aduceri aminte, o tuu.. muzică cum te simt.... Vibrează puternic corzile vieții mele. Gândurile-mi freamătă spunându-mi, că nu mai ești și ... preria întinsă până-n asfințit de soare, șoptește tainic inimii mele, că acolo, sus, tu, în Condor încă mai exiști. Voi găduri ale mele, vă povestesc în
TU, ÎNCĂ, MAI EŞTI CONDOR AL AMINTIRII MELE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354569_a_355898]