1,899 matches
-
jandarmi. Conducătorul Statului și-a exprimat punctul de vedere în ce privește Jandarmeria, la 24 septembrie 1940: ,,Jandarmeria trebuie să se încadreze în noua viață morală a statului. Jandarmul de mâine nu se mai poate prezenta sub aspectul polițistului împilător, odios și vicios. Jandarmeria deține un rol important în structura Statului și reprezintă ideea de autoritate în gradul cel mai înalt. Din aceasta rezultă însă și obligația, ca întreaga sa activitate să fie bazată numai pe muncă, legalitate, dreptate, cinste și omenie”. În
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ei inevitabil reținută în covrigul lunii, împinși spre alt regim meteorologic, nori către vest, ploaia atlantică n-a ajuns, de trei zile Franța este devastată de furtună, cere țigară mustața, din suflet vă rog! n-avem, naratorul este creditabil, nu vicios! tandemul bericică nu, dar ezită, privirea lumii în care adevăr sînt munții, așteptarea lor ca dealuri, coline care se prelungesc, se prelungesc spre ei, adorator, ațîțător, un falus te face totdeauna să visezi, așa de banal ne rezolvă psihanalitic un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
limbilor-sistem, care nu există, ci vorbirea, prin Coșeriu de intuit mai multe fuste, ghemuită la urinat lîngă autobuz, urci înapoi, repede! albul de biserică, oamenii încă la slujbă, 7.000 de ani ca superlativ a doua oară, cum prinzi cultismul vicios în cultura orală! ține-ți copilul să nu stea în picioare, nu vezi că se zbenguie, rupe toate alea! dă-i peste cap o palmă, stai jos! Siret 22 km sensul mnemotehnică, Zamostea 4 km norii deasupra, Tăuțești "Școala cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fără cartelă. D.T.: Da. Nefiind mâncarea pe placul lor, studentele își găteau pe reșouri în cămineși rămânea mâncare în cazane. S.B.: Dar apărea problema consumului de curent care era reală dacă era luat ca reper contorul. Aici era un cerc vicios: pe facturi apărea că administrația asigura studenților o anumită cantitate de carne, dar în farfuria lui apărea o zeamă ciudată și un zbârci de carne; atunci ei se refugiau în cămin să-și pregătească hrana și creștea consumul. Iar consumul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
existența mea, ca subiect determinat, așa cum Kant susține chiar în "Dovada" la teorema formulată mai sus: "... determinarea existenței mele în timp nu este posibilă decât prin existența lucrurilor reale pe care eu le percep în afara mea."119 Este această circularitate vicioasă la Kant? Într-o primă vedere, da. Pentru că este clar că el gândește de la bun început o "echivalență pozițională" între conștiința existenței mele și conștiința existenței lucrurilor din afara mea. Totuși, nu este vorba decât despre ipostaze ale aceleiași conștiințe, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin care Kant reafirmă dualitatea operațional-obiectuală a oricărui tip de constituire fenomenală (fenomen ca atare și cunoștință): "Conștiința simplă, dar determinată empiric, a propriei mele existențe dovedește existența obiectelor exterioare mie în spațiu."141 O formulă de o circularitate aproape vicioasă, dacă este luată în afara contextul kantian; o formulă cu totul firească și semnificativă din perspectiva constituirii fenomenale proiectate de Kant în Analitică. Pe de o parte, "conștiința simplă" este; dar ea este numai determinată empiric; tocmai această determinare (empirică) în virtutea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar afla deja în posibilitatea însăși a lui ceva-ca-ceva și a lui "ca", acestea două nu ar fi ele însele nimic. Circularitatea în cauză, pusă ca temă de Heidegger chiar în contextul care ne interesează acum, nu este, spune acesta, vicioasă. Și, într-adevăr, ea nu poate fi astfel în orizontul constituirii fenomenale. În plus, veritabilele temeiuri existențiale ale enunțului țin de existențialii înțelegerii și explicitării: deținerea-prelabilă, privirea-prealabilă și conceperea- prealabilă. Acestea din urmă sunt de fapt acte cu rol constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scopul relevării adevărului, care are doar sens de valabilitate condiționată de o relație anume, nu de "fapt" (de aici slăbirea sensului ontologic al adevărului și, corespunzător, întărirea celui "logic"). Circularitatea condiționării celor două aspecte ale judecății (între ele) nu este vicioasă; mai degrabă ea indică unitatea judecății. Și abia pornind de aici înțelegem și saltul pe care îl suportă acestă structură a judecății către condiția de dictatură a judicativului. Unele aspecte ale acesteia au fost formulate mai sus, în legătură cu ivirea lor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o zeamă străvezie, fără gust și fără articulații. Două specii de prostie roză, semnalând prezența unor inși care au renunțat să mai respire prin plă mânii proprii și au trecut, euforici, „pe aparate“. O dublă victorie a unei presupoziții vicioase: presupoziția că tot ce este legat de viața spirituală e, strict, treaba lui Dumnezeu. El trebuie să mă caute și să mă convingă, iar dacă m-a găsit, am, fără efort, de-aici înainte, o strapontină, ba chiar o lojă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu am nimic de făcut. N-am nimic de căutat, n-am nimic de pus la îndoială. Mă bucur că m-am întâlnit! Mă bucur să mă dizolv în lumina uscată a Saharei proprii. Introducere la vicii I. Existența marilor vicioși ne împiedică să reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gras“. Ai, în dozaje felurite, toate viciile. Iar dacă nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ai, în dozaje felurite, toate viciile. Iar dacă nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi, disponibili, „consumatori“. Asta pare să ne dezvinovă țească. Dacă suntem victimele unor agenți externi, suntem nevinovați. În realitate, suntem invitați la responsabilitate, adică la reacție. De ceva care nu-ți este
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
interioare, pradă ușoară a oricărei disoluții. De aceea, această a șasea treaptă a păcatului poate lua locul primeia, ca o nouă rădăcină a răului. Lehamitea, pierderea criteriilor și a simțului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
limită. S-a putut spune, cu îndreptățire, că, în vreme ce despotismul e o proastă înțelegere a puterii, democrația e o proastă înțelegere a egalității. Înțeleasă strâmb, idolatrizată, interpretată tendențios, egalitatea devine substratul unei frustrări generale. Ea este mereu subminată de un vicios - dat ineluctabil - instinct al comparației: săracul vrea să achiziționeze în speranța (utopică) a unei egalități cu bogatul, bogatul vrea să fie și mai bogat, la fel de bogat ca cei care l-au depășit deja. și unii, și ceilalți simt că nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea altora, să ne simțim înconjurați de primejdii iminente. Ne e mereu frică de ceva și ne trăim frica voluptuos, lacom, practicând, ca pe un sport agreabil, numărătoarea inversă. În această vicioasă înclinație, beneficiem de sprijinul neprețuit al presei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre. Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări știrile de mai multe ori pe zi e un simptom de neliniște. Antenele, mereu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am ales să facem o baie igienică de lătrături și lături compensatorii. Dar, de la o vreme, atmo sfera a devenit toxică și născătoare de confuzii pernicioase. Mai întâi, spiritul critic se constituie într un sindrom de autoritate, într un derapaj vicios al nevoii de putere. „Uitați-vă la mine!“ pare să spună câte un gazetar. „Uitați-vă cum mi ți-l tăvălesc pe ministrul X, cum mă bat pe burtă cu Y, cum zic și fac ce vreau, indiferent de interlocutor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o tipologie a lecturii Se citește din ce în ce mai frugal. Și toți avem o idee - mai mult sau mai puțin temeinică - despre motivele acestei fatale anorexii. Dar mai e ceva: și când se citește, se citește, de multe ori, prost. Deviant. Inadecvat. Vicios. Evident, nu există o rețetă universală a lecturii optime. Câți cititori, atâtea moduri de a citi. Există, însă, câteva categorii mari, a căror simplă inventariere ar avea, poate, un oare care efect terapeutic. O primă specie de cititor este bulimicul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
serioase. Nu a face rating ar trebui să conteze, ci a fi pe lista de opțiuni constante ale unui public selectiv, exigent, degustător. Dar așa cum există lectura-viciu, ai cărei împătimiți devorează tot, fără discernământ și fără reflexie, așa cum există erotismul vicios, care aspiră să consume toată populația feminină, într-o precipitată exaltare a cantității, există și telespectatori vicioși, care stau dinaintea micului (dar suveranului) ecran cu orele, de la buletinul de știri până la incontinențele nocturne ale famelicului Dan Diaconescu. Aceștia constituie, după
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ale unui public selectiv, exigent, degustător. Dar așa cum există lectura-viciu, ai cărei împătimiți devorează tot, fără discernământ și fără reflexie, așa cum există erotismul vicios, care aspiră să consume toată populația feminină, într-o precipitată exaltare a cantității, există și telespectatori vicioși, care stau dinaintea micului (dar suveranului) ecran cu orele, de la buletinul de știri până la incontinențele nocturne ale famelicului Dan Diaconescu. Aceștia constituie, după mine, falsul public de televiziune, publicul vegetal, decerebrat, nevrotic. Dar e, totodată, publicul majoritar. Prin urmare, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe de altă parte, au văzut în acest demers al său, mânați de necesitățile propriei politici, oglinda destinului și regulile purtării lor viitoare. În același timp, el a stârnit prin locul șederii sale grija și teama neîncrezătoarei Porți și a vicioșilor prinți fanarioți, căci aceștia din urmă s-au crezut siliți a-l privi ca pe un susținător firesc al interesului privat al acestor țări, care a fost întotdeauna diferit de al lor, ba chiar antipodic. N-a cedat politicii acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a trăi cât pot face/produce ceva. Iar de aici apare și ideea de limită, pe care bioetica o pune dezvoltării esenței umane, crearea de informație, fie ea cultură, fie ea știință, fie ea tehnologie. Iată cum se Închide cercul vicios, căci taman acestea ar putea Împinge obștescul sfârșit, mai departe, cu tot mai multe și alte probleme. Mă declar Împotriva avortului, dar nu În contextul bioeticii. Cred că această practică e doar o consecință a lungirii vieții omului: unde să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cantitate de energie, vreau să spun de resurse. Iartă-mi pisicismul prin care te-am adus unde am vrut: Cum ți se mai potrivește infatuantul titlu de „stăpân al Naturii“? Miau! „Meridian“, 13 iulie 2001, ora 12,44 34. Cercul vicios Nu-i un secret că-mi place laptele. Dar vă spun altul: mai ales când e covăsit, căci biocâmpul lui ajunge astfel la fel de bogat ca al meu. Și așa, smântânitul oalelor de chișleag a devenit proverbial pentru noi, pisicile... De
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deci entropice. Pot fi compatibil, un negentropic ce sunt, adică să văd, scăldat În lumină negentropică? Nicidecum. Și prefer, de fapt sunt programat genetic astfel, culorile „calde“: de la infraroșul cuptorului până la verdele copacilor. Simplu, nu? Departe de a fi un vicios, adică să aleg ce e mai la Îndemână, și plăcut În consecință, sunt doar un optimizator: de ce să arunc pe „apa sâmbetei“ ce-am câștigat cu trudă la vânătoarea de ieri? De asta, Îmi permit acum să mă duc la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]