7,806 matches
-
elemente intră În alcătuirea unei schițe de portret și cît arbitrar este În selecția lor. Dar cine mai cunoaște exact mobilul secret și clipa Întâmplătoare care a declanșat o mică mutație Într-o zonă necunoscută a creierului determinîndu-ne idealurile și viciile. Ce Întîlniri și ce eșecuri, o Îngenunchere, o pedeapsă, poate chiar o victorie, surîsul unei femei, gafa unui prieten, un cîine tăiat de un tramvai, un tablou atîrnat ani de zile deasupra patului, pînă și culoarea unui tapet pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
botezat cu numele TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile neputând să transgreseze banalitatea cotidiană cum o făceau cu suplețe, firesc, cuvintele, adică vocile din limba scrisă. Frații puseseră stăpânire pe anticariat de când Natanael începuse să studieze teologia. În scurt timp reușise să-și ia doctoratul și scrisul cărților devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și otrăvită a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea lui anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere (viciu și sinucidere), mărturia pe care ne-o lasă el este că nu trebuie să ne mai consolăm cu gândul că altceva sau altcineva este vinovat de irosirea talantului cu care am venit în lume. Existența și moartea eroului mărturisesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și ardent al viciului uman este depășirea rușinii, iar nu absența ei. Nefiind deloc conștientă de acest lucru, Zinocika nu-i dădea voie omului din mine să devină animal. Iată așadar de ce la sfârșit, simțindu-mă nesatisfăcut și înciudat, am definit întreaga situație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fugi cât mai repede din calea noastră, pentru că nu veți putea să faceți deosebirea între om și fiară, dar și pentru că acest lucru vă poate costa viața. Iată cum, parcă de la sine, se naște întrebarea: dacă piesele în care triumfă viciul și este învins binele sunt verosimile - ele sunt adevărate, pentru că reprezintă viața adevărată în care triumfa cei mai răi oameni -, atunci pentru ce, când privim la toate acestea în viața reală, rămânem liniștiți, trăim și muncim? Și pentru ce, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Torres, care se transforma Într-un critic expert, numea acest gen de istorii „povestea călugăriței“. După el, nu erau decît niște fantasme misogine pentru amploaiații cu probleme de constipație și pentru bigotele ofilite de plictiseală care visau să se dedea viciului și să ducă o viață de tîrfoi abject. Am zîmbit cînd mi-am Închipuit comentariile pe care le-ar fi făcut În josul paginii prietenul meu criticul dacă n-ar fi dat fuguța la Întîlnirea cu chioșcul de bunătăți. ZÎmbetul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
au fost tocmai cele sperate. La doisprezece ani, Julián a Început să-și piardă interesul febril față de pictură și de Velázquez, Însă speranțele inițiale ale pălărierului au fost de scurtă durată. Julián Își abandona visele despre Prado pentru un alt viciu, cu mult mai pernicios. Descoperise biblioteca de pe strada Carmen și folosea orice răgaz pe care taică-su i-l acorda la magazin pentru a da fuga la sanctuarul cărților și a devora tomuri Întregi de romane, de poezie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să fie purtată de curent Înapoi În ecosistem. Don Federico, după cîte știu, e un om credincios, foarte evlavios și implicat În activitățile parohiei, care, totuși, a trebuit să conviețuiască de-a lungul Întregii sale existențe cu o Înclinație spre viciu, care, În prea puține ocazii, l-a Învins și l-a scos În stradă deghizat În muierușcă. Iscusința lui În a repara de la ceasuri de mînă și pînă la mașini de cusut a fost Întotdeauna proverbială, iar persoana sa, apreciată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
De asemenea nu avea să aibă nici o influență favorabilă asupra balanței cotidiene a cheltuielilor și încasărilor, aflată iremediabil în reflux, căutarea și expunerea de intimități murdare, de scandaluri și părți rușinoase de tot felul, vechiul cerc al virtuților publice mascând viciile private, caruselul festiv al viciilor private înălțate la rangul de virtuți publice cărora până de curând nu le lipsiseră niciodată nu doar spectatorii, dar nici candidați care să se înscrie la vreo două ture. Într-adevăr, părea că cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aibă nici o influență favorabilă asupra balanței cotidiene a cheltuielilor și încasărilor, aflată iremediabil în reflux, căutarea și expunerea de intimități murdare, de scandaluri și părți rușinoase de tot felul, vechiul cerc al virtuților publice mascând viciile private, caruselul festiv al viciilor private înălțate la rangul de virtuți publice cărora până de curând nu le lipsiseră niciodată nu doar spectatorii, dar nici candidați care să se înscrie la vreo două ture. Într-adevăr, părea că cea mai mare parte a locuitorilor capitalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și rase de pe fața pământului cu toți locuitorii din ele. Iată un oraș care a votat în alb împotriva domnului și n-a fost un trăsnet care să cadă peste el și să-l prefacă în cenușă, așa cum, din pricina unor vicii mult mai puțin exemplare, s-a întâmplat cu sodoma și gomora, și la fel cu adma și cu țeboim, arse până la temelii, deși despre aceste două cetăți nu se vorbește atât de mult ca despre primele, ale căror nume, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
strânse din pumni și Își reluă drumul. - Lapo, numai ironia destinului a voit să ne pomenim că Împărțim aceeași autoritate. Pe care eu Încerc să o cinstesc cu vrednicie și cu iscusință, În timp ce dumneata o jignești cu meschinărie și cu viciu. De altminteri, la biserică cu sfinții și la cârciumă cu Îmbuibații. Scandase aceste cuvinte cu răceală, ridicând glasul. Nici o ușă nu se deschise când trecu, dar el nădăjdui că și ceilalți se treziseră deja și că Îl auziseră. Deschise larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice. Vreau să beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur? Nu știi că În singurătate stă rădăcina viciului și a păcatului? stărui noul venit. Ea induce În suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vadă. Din ascunzătoarea lui, le putea vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri și tânărul Colonna. Nu ar fi fost neobișnuit ca senezul să frecventeze un asemenea loc. Te puteai aștepta ca de acum, coborâșul său pe panta viciului să Îl fi purtat dincolo de hotarele firii. Își stăpâni un zâmbet, la gândul acesta: eroul de la Campaldino, cu piciorușele lui violete! Într-adevăr, erau parcă menite să intre pe ușa aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adăugau chiar Belle de jour. Când erau toate trei în local, ducând carafele, paharele și tacâmurile, în mijlocul a zeci de bărbați care vorbeau tare și beau prea mult, mi se părea că sunt niște flori rătăcite într-o tavernă a viciilor. Și îndeosebi mezina îmi părea atât de pură, încât am văzut-o întotdeauna foarte departe de lumea noastră. Când Destinat intra în restaurant, Bourrache, care este un om al obișnuințelor, îi spunea de fiecare dată aceeași frază, fără să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dinți foarte negri. Celibatar la 50 de ani, nu i se cunoștea vreo aventură. Banii pe care-i avea îi păstra, nici măcar nu-i bea, nu-i juca la cărți, nu-i cheltuia prin bordelurile din V. Nu avea nici un viciu. Nu trăia în lux. N-avea nici o dorință. Doar obsesia de a cumpăra și de a vinde, de a aduna bani și atât. Cam ca cei care își umplu hambarul cu fân, deși nu cresc animale. Dar, în definitiv, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în artă, adică onestitatea, asta e de la prietenul nostru Laszlo), despre vânătoarea de scalpuri a femeilor, că ele sunt mai rapace ca bărbații și își consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de scalpuri a femeilor, că ele sunt mai rapace ca bărbații și își consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de rost, tot de la bărbatul meu, sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de rost, tot de la bărbatul meu, sper să vă puteți clădi viața și moartea mai departe, prin această poveste, o să mai puteți trăi oare simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e bătrân și el. Depinzi În totalitate de un visător, de un băiat drăguț, de familie bună, dar care nu-i decât un visător, nu-i decât deștept. (Cu implicația că, luată În sine, calitatea asta e mai degrabă un viciu.) ROSALIND: Mamă, pentru numele lui Dumnezeu... (Apare o slujnică și-l anunță pe domnul BLAINE, care intră În urma ei. Prietenii lui AMORY i-au repetat de zece zile că arată ca „mânia lui Dumnezeu“ și așa și arată. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i șoptea că nu putea fi În același timp magnific și bun, că geniul Însemna exact combinarea acelor șanțuri și răsuciri inexplicabile din creierul său, că orice fel de disciplină l-ar reduce la mediocritate. Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o dată la o mie de ani. Roxănica va fi o fată așa cum numai Contesa putea să facă. La nivel spiritual, Roxănica era copilul Contesei, de asta e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Împreună cu Kyōko, ar fi trebuit să ne dăm seama de o altă chestie, și anume că fericirea În viață nu constă numai În sex. Acum aș putea să accept așa ceva, dar pe atunci, când trăiam jucând rolul voluptății și al viciului, amețită de cocaină, ecstasy și șampanie Încât nu mai aveam nici măcar putere să mă țin pe picioare, când, dacă aveam migrene, Îmi Înfundam tâmplele cu heroină, eram pe deplin convinsă că nimic nu putea sta În calea energiei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]