1,930 matches
-
prestigiul, omul de stat, onest, văzându-se confundat cu atâția impostori și escroci, plugarul de vreme - el, care de secole Înfruntă riscurile cele mai directe, mai grave și mai imprevizibile În previzibilitatea lor nefastă! Riscurile vremii, cu siguranță, dar și vicleniile orășenilor, ale diverșilor invadatori, care În ultima vreme se ascund sub măștile cele mai deconcertante, nu rareori sub cele ale unei Înalte justiții! De ce m-aș plânge de singurătate când... ea mă ajută nu numai să mă regăsesc alături de uneltele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
asemenea afecțiuni" acceptând diagnosticul medicului Francisc Iszac, care îl decretase pe poet drept "luetic"), respingând acuza de nebunie pe care nici expertizele recente medicale nu o confirmă. Și iată, Theodor Codreanu ține să precizeze: S-a insinuat aici o formidabilă viclenie a istoriei secrete: în vreme ce poetul a fost "salvat" prin referențialul "nebuniei" superioare (ca ipoteză a geniului romantic), ziaristul a fost asociat cu mizeria și vulgaritatea bolii propriu-zise. De aici insinuarea că ziaristica a fost scrisă "pentru o bucată de pâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dificultăților economice și ale unor porniri fățiș-denigratoare la adresa poetului-gânditor, eminescologii pasionați, înconjurați de un public deschis și onest, fac eforturi impresionante pentru a rămâne în perimetrul culturii autentice. Astfel, fertilitatea unei start de normalitate dezavuează atât febra festivismului cât și viclenia demitizărilor brutale. Au apărut deja, ori sunt doar anunțate deocamdată, multiple volume care reeditează opera lui Eminescu, noi monografii, studii și abordări critice inedite, care ne îndeamnă să păstrăm sfioșenia când ne înfruptăm din lucrătura geniului. Cu siguranță că un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 694 Majorele nu poate să-și atace acceptarea expresă sau tacită a unei succesiuni decât în cazul când aceasta acceptare a fost urmărea unei viclenii ce s-a întrebuințat în privința-i. El nu poate reclamă în contra acceptării pentru cuvinte de vătămare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absorbita sau micșorata cu mai mult de jumătate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 785 Creditorii unui din compartitori, că nu cumva împărțeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor, pot pretinde să fie prezenți la împărțeala, pot dar să intervină cu spezele lor; nu pot însă să atace o împărțeala săvârșită, afară numai de s-a făcut în lipsa-le și fără să se țină seama
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
apropie Schimbarea la Față, s-a văzut lateral, brațele contopite s-au detașat, jertfa înălțată, și cît stă aici? știu eu, un pic, alo! mulțumesc, Tîrgu Mureșu Tîrgu Frumos servus! tăcerea spartă maghiară, românește prin simetria toponimelor, dacă termini plecăm, mai rafinate viclenii pregătește Voiculescu pentru popă, cu ungurul Egon a încheiat rapid, sonorul vizual la minim în noapte și în liniștea cea mai mare zgomotul trenului, să treci în altă stare laicatul Iași, faliment, trebuie dărîmată clădirea fabricii de țigarete. XX. ZEAMĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai aflau vreo trei persoane, care ne-am specializat pe politica externă a partidului și statului. Era un refugiu, o zonă în care puteam să folosim cu abilitate documentele care veneau pe linia AGERPRES. Și a mai fost o mică viclenie, de a eluda nucleul dur al propagandei de partid, obedient. S.B.: Cu îndeplinirea sarcinilor de plan, cuvântările etc. D.T.: Exact. S.B.: Oricum, partea de politică externă era mai soft. D.T.: Pe mine aici m-a prins Revoluția, în zona aceasta
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ce-au avut de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu asupreală.” Și „Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui Sventâi Ioan scornind pâră au cerut și locul Prisăcilor de la mănăstire Aron Vodă și locul mănăstirii Clatii (Păun) ce
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
despre o asemenea zurbă? - Ce să spun? Bănuiesc doar că sfinția sa mitropolitul Nechifor a avut serios de furcă cu prea plecații călugări până să-i liniștească. - Am băgat de seamă, mărite Spirit, că din nou se pomenește despre „meșterșug”(tertip, viclenie, vicleșug) sau stăpânire „cu asupreală” din partea unor fețe bisericești. - Nu mai este o noutate. Iar noi am mai vorbit despre asemena fapte, pe care le socotim ca fiind mai puțin cinstite din partea cuvioșiilor lor. - Ai dreptate, mărite Spirit. Poate că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
De ceva care nu-ți este consubstanțial poți să te aperi. Poți lua măsuri, poți organiza manevre defensive. Când adversarul e în afara ta, poți angaja o luptă, un război. Cu un adversar interiorizat, ai șanse minime. De aceea, una din vicleniile răului e să se insinueze în interioritatea ta, să se instaleze în intimitatea ta, să se identifice cu tine, ca și când n ar fi decât un chip al tău. Când începi să crezi că răul nu e o primejdie distinctă de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și divină. Se vorbește de „sfântă mânie“, de furia zeilor, de Iisus izgonindu-i cu biciul pe negustorii din templu. Ura însă, ura constantă, tenace, devenită ocupație cotidiană, e în afara omenescului. E o boală sufletească, o volup tate morbidă, o viclenie a demonilor. Nu poți trăi fără încetare sub semnul ei, dacă vrei să-ți conservi sănătatea interioară. De o „sfântă ură“ (ura de clasă) s-a vorbit numai în perioada „aurorală“ a comunismului. Există însă, în lumea românească, semnificative categorii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
face bancuri, în timp ce îți întinde mâna, te vinde. Dinamica lui e o succesiune de târâre, salt furtiv și scurgere băloasă. Simte prompt care sunt alianțele utile, cultivă, prin afinitate, ticăloși din aceeași stofă, manevrează inteligența ca pe o specie a vicleniei. Are nervi de oțel. N-are dubii, n-are insomnii. E oportunist, poftitor de titluri, recompense și fleici, e nerușinat, flasc, izinit și hain. Comparați cu el, ceilalți ticăloși au, aproape, față umană. Nu e nimic mai dezgustător și mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gâtul meu. Nu vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și înalță crucea pe cerul Basarabiei, pe când înfățișarea întunecată a Măriei Sale păstrează lumina doar pentru acei care știu s-o descopere și s-o strecoare în ființele lor. Noi, românii, ne-am supărat adeseori pe Istorie și am vorbit despre viclenia și teroarea ei. Acum însă Istoria a ieșit din matca ei, pentru a ne lua de mână și a ne arăta drumul cel drept și cu folos pentru poporul român, dar încă mai sunt mulți îndărătnici și șovăitori. Pentru aceștia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
URSS, și așa tensionate, n-aveau nevoie de motive în plus pentru iritări ale "marelui urs". Celălalt capitol, "traduceri", era și mai impracticabil. Cum să traduci în română o carte scrisă... în limba română? A fost nevoie să apelăm la vicleniile de rigoare, inventând un nou capitol, intitulat "alte lucrări", pe care l-am ornat cu titluri... derutante. O carte a lui Fl. Gheorghiță despre OZN-uri, după care urma cea a lui Grigore, cu un titlu la fel de... astral, "Steaua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spre a deveni "mai juste!"), cere acces liber la presa străină și racordarea la pulsul literaturii universale, solicită valorificarea moștenirii literare și-și permite să discute mult mai nuanțat o temă tabu: libertatea de creație. Cei ce cunosc perioada înțeleg vicleniile prin care semnalizarea la stânga ascundea tentația, dacă nu chiar și intenția, virajului spre dreapta: după ce conturează un tablou întunecat, apăsător, sufocant, al vieții culturale românești, Ralea, spre a drege oarecum busuiocul, conchide că lipsurile n-ar fi de natură structurală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
neabătut rahatul de teorie. — Bolile fundamentale și mortale vin din extazul sufletului și din prea marea lui suferință, pe care omul și le preocupă cu ușurință din mediul ambiant. Ispita-i peste tot prezentă În jurul nostru și ne ademenește necontenit. Viclenia ei este de o perfecțiune monstruoasă. De aceea trebuie să ne rugăm necontenit, și ne păzește pe noi de cel viclean. Fiindcă aceasta-i cea mai deșteaptă creatură a lui Dumnezeu și-i cel dintâi personaj al lumii ce ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe activistul de partid. Muncitorii scoși din fabrici și trimiși la sate ca activiști, lucrau pentru noul regim. Ziarul „Opinia”, joi 2 ianuarie.. relua o declarație a Guvernului: „...Nu vom face socializări și nu vom înființa colhozuri!”, a declarat cu viclenie domnul P. Groza primul ministru al țării. Totuși, țăranii forțați au început să iscălească pentru intrarea în „Colectivă”. Odată ce problema moșierimii a fost „rezolvată”, prin expropriere; pasul următor era lichidarea gospodăriilor de frunte ale satelor, a așazișilor „chiaburi”. Au început
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că nu mă mai sperie nimic. O privire directă, crudă, lipsită de milă trebuie să aibă o replică tot atât de sinceră. Geții izbutesc să te citească în ochi: înțeleg imediat cu ce fel de persoană au de-a face. Nu tolerează viclenia grecilor și nici aroganța romanilor. Privirea lor e întotdeauna senină și dătătoare de siguranță; pare aproape un avertisment sever că trebuie să trăim în pace. Devotament absolut Doi căței se joacă pe iarbă, în fața mea: cred că nu există un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la distanță de Iason, după ce furase lâna de aur, prin uciderea cumplită a fratelui meu. Iason nu e decât un seducător ordinar; m-a înșelat, și-a bătut joc de mine, a prins în capcană naivitatea mea de copilă cu viclenia farmecului lui. Și totuși rolul lui e doar acela al unei figuri auxiliare; adevărata, indiscutabila protagonistă sunt eu, autentica plăsmuitoare a tragediei mele. Acum va trebui să-mi ucid în chinuri copiii, rodul amar al unei iubiri neînfrânate. Numai astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pierd calmul pentru toată ziua, în timp ce văd că ea, în schimb, se complace în ambiguitate, lăsându-mă singur în prada îndoielii. După ce stăm la masă, Aia mă strânge de braț, făcându-mi cu ochiul complice. Numai în momentele acelea înțeleg viclenia ei. A vrut să mă pună la încercare. Doar în aceste gesturi zilnice, de îndoieli și de certitudini, știu că sunt încă viu, și sentimentele mele față de ea se îmbogățesc pe zi ce trece. Să trăiești în tulburarea dulce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
portret inedit și de neuitat al poetului. Aceasta chiar dacă, după atâtea melancolice considerații, în cele din urmă încercăm o mică nostalgie după acel Ovidiu mai cunoscut și mai scânteietor: cel care prescria femeilor cosmeticale și bărbaților antidoturi împotriva seducțiilor și vicleniilor feminine. Poate că era un Ovidiu mai puțin înțelept, însă știa cum să cânte ușurătatea vieții și capriciile ei. Corriere della sera, 12 august 1997 Francesco Specchia Un fantastic Ovidiu, poet Exilul câteodată face figuri urâte oamenilor. Poate să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
împlinire a „hotărârilor”. Credința femeii acesteia nu e deloc una definibilă după canoane: socotește că și „hotărârile” și „semnele” ce-i vor călăuzi „pașii” spre râpa-„mormânt” al bărbatului ei, ucis de „prietini”, ca și, nu mai puțin, abilitatea acelor viclenii și provocări ale ei ce conduc la mărturisirea de către ucigași a vinovăției lor i-au fost date, „trimise” de către puteri cerești. Dar, convinsă că le are pe acestea de partea sa, eroina nu se implică deloc mai puțin în tot
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
pământ cu niște bețe, În timp ce alții dansau și jucau fiecare episod al dramei. Legenda Începea printr-un cântec În care se povestea cum Kipara a Încercat să atragă atenția unor femei prin ghidușiile sale. Gesturile comice și totodată pline de viclenie ale lui Kipara erau redate de un mim, care Înainta În dans spre cântăreț strigând cu voce răgușită și țopăind Într-o manieră ciudată, ținându-și șoldurile fixe și picioarele strâns lipite, abia ridicându-se de la pământ. Dansul culminează În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de calomnie” și „proces de lovire”) reprezintă elementele de presiune pe care pacientul le face pentru a-și justifica „statutul de bolnav”, la care nici nu vrea și nici nu poate să renunțe. Trebuie avut în vedere că perspicacitatea și viclenia pacientului poate fi remarcabilă în a-și induce boala, în a-și apăra statutul de bolnav și în a evita obținerea unor probe obiective care să infirme prezența bolii reale. Când are de partea lui o parte din personalul medical
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]