1,800 matches
-
-lea, regele Pontului, dușman consecvent al Romei, decedat în anul 47 î.e.n., după ce fusese înfrânt de către însuși Iuliu Caesar. Episodul bătăliei dintre Caesar și Pharnace a rămas cunoscut în mod anecdotic în istorie, prin scrisoarea trimisă de Caesar după bătălia victorioasă unui prieten, scrisoare mai mult decât sintetică, conținând celebrele trei cuvinte: "Veni, Vidi, Vici". ("Am venit, am văzut, am învins"). 101 Antiochus, nume purtat de regii dinastiei cu același nume, conducători ai Imperiului Elenistic Seleucid (sec. IVsec. I î.e.n.), creat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și-i mulțumesc pentru fidelitatea care o onorează. Tom." CAPITOLUL 15 Fericit de-a se ști eroul zilei, Miluță dormi un somn adânc și senin, ca-n copilărie. Faptele i se remarcaseră, ceea ce proba în ochii Irinei adevărata lui intrare victorioasă! în rândul bărbaților. Stăpân pe situație, se simțea deopotrivă stăpânul acelei fete și, cu toate că nu împărtășea drama mamei care-și jelea pe ascuns sau își blestema pe față fiul preferat, se simțea liber și deschis, prin toate fibrele ființei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
incluse interviuri și articole de Istrati și de adversarii săi, o mare parte din ce s-a scris în Rusia Sovietică și în Occident privitor la „defecțiunea” lui survenită după experiența călătoriei de un an și jumătate în țara socialismului victorios. Avusese de gând, la un moment dat, să se stabilească acolo. Dezamăgit, Istrati spune în Spovedanie pentru învinși ce văzuse cu adevărat în Uniune, își clamează dezamăgirea, contrarierile, revolta, atrăgându-și, ca reacție, dezaprobarea furioasă a multor foști prieteni, a
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
Strict literar, ceea ce îl particularizează în mod spectaculos pe Anton Pann este preluarea unui bagaj cultural care precede cu mult romantismul. Scriitorul s-a aflat, obsesiv, în căutarea celor mai vechi izvoare de înțelepciune, pentru a le opune apoi romantismului victorios și spiritului european. El pleacă de la motive literare indiene, ajunse la noi prin intermediar grecesc, de la romane antice sau medievale (Paris et Vienne pentru Noul Erotocrit), de la istorii bizantine (Povestea poamelor) și turcești (Nastratin Hogea), de la cîntece goliardice medievale (în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
din casă în care avea încredere încă nestrămutată. Spre a-i face hatârul, o chestionă în prealabil: - Și zici că e bună? - Infailibilă! - Dacă zici tu, așa o fi.Și arhitectul bău tizana astringentă, făcând o grimasă, privit cu aere victorioase de Elvira. Totuși, incorigibil, Ioanide, ridicîndu-se de la masă, spuse aceste vorbe enigmatice, fixând teribil pe Tudorel: G. Călinescu - E adevărat că mă doare capul, însă nu mă doare capulmeu. Plictiseala pe care i-o pricinui Doru cu secretele lui era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
familiei Boldescu-Kapri, înrudită cu Gaittany. Ioanide prezenta pentru Gaittany, în forul lui intim, un om nou oarecare, agreabil și de temut prin reputația lui într-un sens sau în altul. Gaittany știa că oamenii care stârnesc scandal în jurul lor sunt victorioși G. Călinescu mai devreme ori mai târziu, prin urmare îl avea în vedere. Însă a abandona numelui său o afacere înjghebată de rudele sale îl jignea. Totuși, nu obiectă nimic și adoptă repede noua denumire după ce obținu asigurări că toți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de măsurat pe platformă, la doisprezece metri deasupra podelei sanctuarului. în timp ce făcea semne pe bolta albastră, cînta cu glas tare: „Dumnezeu invizibil, nemuritor și înțelept în lumina de netrecut te ascunzi de noi drept, Binecuvîntatule, gloriosule, Cel din Vechime, Preaputernice, victoriosule, ai știut ce doreai Cînd m-ai creat pe mine.“ Ajutoarele care stăteau mai jos, pe schelă sau pe scările sprijinite de pereți, rîdeau. Veneau seara, de două ori pe săptămînă: domnul Smail, domnul Rennie, decoratorul, un tînăr electrician și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de jos luminau colțuri ale unor inscripții dedicate minunaților morți: „...Campania lui victorioasă...“ „.....al cărui devotament lipsit de egoism.....“ „...respectat de studenți...“ „.....stimat de colegi.....“ „...iubit de toți...“ Traversară un spațiu neted și merseră pe un drum pietruit. — Un afluent al fluviului, spuse Ritchie-Smollet, curgea cînva dedesubt. Lanark își dădu seama că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
elementul autohton al țării, după ce aceste țări au fost cucerite de romani. Cu toate acestea ei au continuat a vorbi un patois care s-apropie mult mai mult de limba provensală decât de cea română, ceea ce dovedește într-un mod victorios că cuțovlahii, de rasă greco - latină, veniți din Occident, nu sunt deloc, precum se pretinde în București, coloni veniți de pe malurile Dunării. Numai daca românii s-ar pretinde moștenitori ai vechilor romani - ceea ce-ar fi absurd, de vreme ce marile națiuni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
7 septembrie 1882] ["SUB TITLUL " SITUAȚIA POLITICĂ DIN ROMÎNIA"... "] Sub titlul " Situația politică din Romînia" "Gazeta generală" din Augsburg publică următorul articol ce i se trimite din București, cu data de 11 septemvrie. Astăzi românii serbează aniversara celei dentăi lupte victorioase după sute de ani de apăsare a naționalității lor Luarea redutei de la Grivița, care constituia o parte din formidabila întărire de pământ de la Plevna, li se reamintește azi tuturor locuitorilor tării printr-un Te Deum oficial în toate bisericele. La
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
daca se răzima pe aceștia și astfel predecesorii deveniră străbuni; papa consimți la acestea, pentru a dovedi regelui Ungariei că noua ridicare nu era în sine o inovațiune, că nu se făcea pe seama sau în paguba Ungariei, ci că frații victorioși cereau numai îndărăt ceea ce era al lor. Numai în una papa nu intră în voia lui Kalojohannes: niciodată nu-l numi direct imperator, nici pe primat patriarh; și când acum Balduin, conte de Flandray, deveni împărat (latin) la Constantinopol, nici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de noi. A ne întrece însă în epitete înjurioase cu ei mai avem poate talentul, dar n-avem înclinarea. Un lucru li-l putem mărturisi numai: Beuge machen gilt mehr. Daca lupta e necesară, nu injuriile vor fi armele celui victorios. Ce mi-e rusul, ce mi-e ungurul? Ia pe unul dă în altul, vorba ceea. Da, așa e. Casa de Austria, care le-a dat r[omînilor ] totul în trecut ca răsplată pentru purtarea lor eroică în război și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și să creeze mici spații de vibrații ucigașe chiar pe schelele semisferice. Muriseră cel puțin o sută și cincizeci de războinici Omenori înainte ca animalele să fie distruse printr-un act de vitejie supremă a lui Xtyn, care aplicase tactica victorioasă din bătălia de pe randul tribului Bratti. Tânărul simțea încă pe mâini atingerea lichidului vâscos care țâșnise când sfârtecase trupurile florilor cântătoare. Abia dacă reușiseră să se organizeze din nou și să recompună mental imaginea dragonului Omenori când randul fusese străbătut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tabăra răvășită, fără nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fugar și enigmatic. Pe acela al lui Magister, în schimb, văzu semne de deziluzie și îngrijorare. Chilperic, care nu pierduse nici un cuvânt, riscă o presupunere originală: — După mine, n-a spus adevărul. De acum, e un rege - și încă unul victorios. De ce ar trebui să riște să se lase omorât? Ieri, lângă carele lui Atila, a trecut ca prin urechile acului. De fapt, el consideră că e preferabil să se grăbească să ajungă în Aquitania ca să se convingă că frații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care Weber încetase de mult să le mai audă în propriul lui ținut. Ea se aplecă spre grupul de bărbați și începură să discute cu toții, cu voce scăzută. Despre el, cu siguranță. Specia extraterestră. Ea se întoarse la el, fluturând victorioasă cafetierele. —Ai văzut pozele cu ea de la Pioneer Pizza. Tipul ăla de colo... Indică direcția cu bolul de cafea fără cofeină. N-am să-i spun „domn“ - are o fată care te-a servit la masă. Weber își apăsă fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
taxiului: Bănuiesc că nu ai apucat să-i iei numărul de telefon. Fără să se întoarcă spre mine, cu cheia deja în ială, a băgat mâna în buzunarul hainei și a scos un suport de pahare de carton fluturându-l victorioasă. Am râs deșănțat, mirată că încă o mai puteam face. Era aproape miezul nopții când am ajuns acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau doi bărbați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Baby. Una din fetele crețe a spus ceva în urma noastră, dar am fluturat mâna nonșalant și am spus: —Jacques a spus că e OK, și am continuat să merg. Nu am fost urmăriți. La capătul scărilor am schimbat un zâmbet victorios cu însoțitorul meu și ne-am cumpărat amândoi bere, să sărbătorim succesul echipei noastre. Ne-am sprijinit de bar și am privit în jur, cum se umple încet clubul. Era un loc mic, căptușit cu material, ca interiorul unei cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scrisă în cinstea Zilei Victoriei. Deci, inamicu-i mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm; fă o plecăciune, soldat, fă o plecăciune, micuțule... Și singur ritmul e de-ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii noștri îl numeau „Imnul Național al Chinei“. „Sculați, voi, ce robia refuzați, cu carnea și cu sângele“ - ah, cadența asta sfidătoare! Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să devin bărbat! — Fă cum vrei, zise ea, eu te părăsesc. — Nu, Eroino, nu, am strigat eu - nu de alta, dar începea să-mi placă de ea. Ah, ce pierdere. Ei i-a plăcut treaba asta. M-a privit foarte victorioasă, de parcă i-aș fi destăinuit, în sfârșit, adevărul despre mine. Futu-i. — Vreau să zic, ce pierdere că n-am fost în stare să fut o tipă zdravănă și sănătoasă ca tine. Se cutremură toată de silă. — Spune-mi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se transformă în geamăt și plâns. I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el, Mirelo, văzându-l cât de repede devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tiparul obișnuit a tinerelor cu situație. Pasionată de istorie, urmase drumul campaniilor lui Mihai Viteazu, vizitând locurile celebrelor și glorioaselor bătălii ale celui care devenise o vedenie înfricoșătoare pentru atotputernicul Imperiu Otoman. Plănuia o expediție pe Mont-Blanc, dorind să înfigă victorioasă pioletul în vârful seducătorului rege al Alpilor, "acolo, în acel univers pur, unde nu există decât zăpadă, stâncă și nori". Din păcate lumea își pierduse mintea și mai ales sufletul, climatul politic al Europei intrând în perioada tulbure, tensionată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amabila dumneavoastră propunere, dar nu cred că spiritul meu aventuros este atât de dezvoltat încât să merg la Berlin pentru a filma între două alarme. Nu trebuie crezute zvonurile care arată Berlinul în ruine. Glorioasa noastră Luftwaffe 46 poartă lupte victorioase cu acești gangsteri zburători, care nu excelează decât în bombardarea orașelor fără apărare. În acel moment, ospătarul sosește cu felurile de mâncare. Depune expert farfuriile pe masă, apoi dispare fără să scoată o vorbă. Imediat Kohler se ridică. Domnule Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un suflet viu și toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi arătată la jurnalele de actualități. Nimeni nu vrea să prezinte morții, doar paradele victorioase. Nu poți ridica moralul unui popor dacă îi arăți zilnic cadavre mutilate, dimpotrivă. Ori asta nici un politician nu vrea să o riște. Scoate tabachera, aprinde o țigară și trage cu nesaț. O voce cunoscută îl face să tresară. În dreptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
abhora - a detesta, a avea oroare de... (fr. abhorrer). iubeam, era inteligentă). Mai mult. Cealaltă femeie interesîndu-mă total, aceasta, care-i ia locul, mă impacientează. Îi simt doar farmecul ochilor, glasului, gesturilor, care sunt și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa ei prezență, care anihilează tot ce nu-i ea și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]