1,834 matches
-
nu au trăit toți. Femeia aceasta avea o fixație și anume să aibă o fată cu numele Saveta. Prima Savetă a murit pe la patru anișori și atunci pe următoarea fetiță a botezat-o tot Saveta. Nici următoarea Savetă nu a viețuit mai mult de trei anișori și Mina a vărsat toate lacrimile pe care le acumulase de la moartea primei Savete. O babă tare pricepută a sfătuit-o să dezlege blestemul și să mai numească o fetiță Saveta doar după trei nașteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tavan iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită. În căsuța aceea părinții Larei au viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o amîndoi, lăsîndu-și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și timpul. În ciuda chestiilor de tot felul, criticabile în totalitate, simțeam un farmec aparte, aproape fascinant, venindu-mi mereu în minte Topîrceanu, Creangă, Eminescu și mulți alții, care au strălucit printre muritorii de rînd ai acestor locuri. Dintre cei care viețuiesc prin aceste periferii, unii se ridică tăcuți la înălțimi și apoi se întorc strălucind meteoric, uimind lumea pentru o fracțiune de secundă sau de veac. Spre deosebire de gobăile care scurmă în drum, nesimțite și total lipsite de respect pentru demnitarul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
NU sau după NU ? Îmi clătesc ochii cu finețea artistică a unei statui turnate în bronz. Un copil în mantie conduce un car. Datat între 478-474 înaintea lui Hristos, nu poți să nu fii copleșit de măreția oamenilor ce-au viețuit în aceste locuri. În țara lui Pericle (III) La Sfîntul Andrei Am mers destul de mult pînă ne-am dat seama că, de fapt, am luat-o spre Delphi și nu spre Thiva. Căutam un drum printre munți spre autostrada care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vrei să afli cu adevărat lucruri noi. Despre mănăstirile la care te gândești poți citi în izvoadele domnești întocmite odată cu zidirea sfintelor lăcașuri sau pe timpul cât ele au ființat. Te sfătuiesc însă să nu uiți că în acele mănăstiri au viețuit călugări sau călugărițe, care la urmaurmei erau ființe omenești și deci supuse greșelii. Apoi atunci când vei întâlni izvoade în care domnul vorbește de judecarea unor pricini între soborul călugărilor dintr-o mănăstire și poporăni sau cu soborul altui așezământ mănăstiresc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și satul Hlincea cu vecini și poslușnici...și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutuil Iași...ca să-i fie de la domniia mea...de asemena, 16 poslușnici, oameni străini din alte țări, pentru că...fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi. Iar acel sat și acei poslușnici să fie scutiți de dări.” - Mărite Spirit, m-am uitat foarte atent prin zapis și am aflat că: „Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Lăpușneanu, sub chipul unui călugăr. - Tot ce se poate. Se știe doar că la sfârșitul vieții Lăpușneanu a fost călugărit - cam cu forța - sub numele de Pahomie. Dar, să intrăm în biserică. Aici era singura mănăstire a Iașilor în care viețuiau maici. - Se spune, mărite Spirit, că Domnița Sultana - fiica lui Lăpușneanu - ar fi fost prima stareță a acestei mănăstiri.Numai că vodă Lăpușneanu nu a avut o fiică cu acest nume, omule. Mai degrabă poate fi vorba despre fiica voievodului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a Moldovii! Aveai stăpâni din lumea largă. Din Ierusalim, de la Sfântul Munte, și cine mai știe de unde, numai tu nu puteai fi stăpână pe ale tale!... - Dacă tu, înțelegătorule, ești revoltat după atâția amar de ani, dar noi cei ce viețuiam atunci? Eu aș spune că e mai bine să mergem mai departe. Si ca socoteala să fie rotundă, să mai spunem că patriarhii Ierusalimului nu erau tari numai în negustorie (Hrisantu), ci și în blesteme (Dositheiu). O perlă de blestem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
văzut lumina zilei, nu sunt meritul cercetărilor mele, ci ale prolificului publicist Ion N. Oprea, care a răscolit arhivele a 3 județe: Vaslui, Fălciu și Tutova pentru a scoate la lumină, în 5 masive volume, nume de personalități ce au viețuit pe aceste meleaguri. Dar sunt mulțumit că am putut să vă ajut cu ceva la interesanta lucrare la care trudiți „Amprentele unor timpuri” trecute peste Pungești. - Mai e ceva de spus ! E ceva de suflet, de care nu ne-am
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe pământ, o creștere continuă a Înălțimii... Rămâne să reconstituim și acea concentrație de bioxid de carbon, care să inducă temperatura de seră din vremea dinozaurilor, pentru a le urma destinul... Vreme de 150 de milioane de ani, cât au viețuit, ei au călcat dur pe mediu, slăbindu-și astfel poziția și pregătind hegemonia vegetală. Nu doar atât, cât dezvoltarea a ceva nou, flora astăzi majoritară, la biochimismul căreia nu erau adaptați... Dar nici n’o puteau ocoli - dinozaurii ierbivori desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Adam tot restul creației - iarăși cu c mic. Nu așteptați un răspuns de la mine. El va fi, desigur, subiectiv. Dar dacă vreți o credință, aflați-o: Orice e viu pe planetă, iar asta Înseamnă și imobilul - În ochii noștri - mineral, viețuiește nu pentru sine - În fond, ce mare scofală e să te naști, hrănești, reproduci și să mori? - ci pentru evoluție. Care Înseamnă uzura, entropizarea lumii În care se naște construind, adică negentropizând, o alta, prezență invizibilă acum, dar existență certă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care vedem explozia vegetală, un altul al regenerării - tot pentru plantă, iar asta numai și numai pentru că de frunza ei depinde propria-ne viață, a celor care ne permitem și să perorăm precum fac eu acum -, un „an“ În care viețuiesc acei ascunși descompunători. Ani care par a exista deja, separați poate păgân de un Gheorghe și de un Dumitru, Între care oile sunt la munte, respectiv la șes... Și, mi se pare că odinioară, când eram mai puțini dar desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aveți două picioare. Dar asta n’are nimic comun, sau chiar are cu concluzia: O lume (animală) Întreagă respectă economia proprie acestei lumi. Voi risipiți. Altfel spus, Îi sunteți străini, deși aveți același cod genetic, esența vieții, cu tot ce viețuiește pe această planetă. Ce urmează? Doar evadarea, chiar de pe Terra, undeva În spațiu. Vă spun, cu gheruța pe suflet: nu veți reuși decât dacă nu veți exporta acolo, În spațiu, și meteahna voastră, risipa. Doar pentru că oriunde, pe Terra ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
același raport ca între poezia și biografia lui. Una se înalță pe experiențele celeilalte, dezvoltându-se însă după propria ei logică și constituindu-se într-o realitate ideală autonomă 193. Revenind la relația real-sublimare artistică, se poate spune că poetul viețuiește într-o dublă simbioză cu realul și cu reprezentările acestuia. Iar dacă cele de pe urmă rivalizează cu realitatea 194, devenind ele însele o nouă realitate, (una a semnelor ce subîntind un sens/o multitudine de sensuri), atunci avem a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unde se desfășura Campionatul internațional de atletism al României și nemții veniseră cu o echipă unită (RFG+ RDG), a spus, vreme de un ceas, în loc de "echipa unită a Germaniei", "echipa Germaniei unite". Gafă pur și simplu, nimic altceva. Dar mai viețuia sintagma "nu întâmplător" și au fost luate la puricat dosarele: nu cumva a apărut popoul în loc de "poporul" fiindcă redactorul responsabil de număr avea un văr popă la Rădăuți? Iar MRI o fi preconizat dărâmarea zidului Berlinului (!) deoarece are un bunic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vadă în dărâmarea grajdurilor o salutară eradicare a "simbolurilor comunismului" ! De parcă bietul chirpici rural era purtător de ideologie! A urmat industria, după ce s-a constatat, de asemenea gazetărește, că tot ce ce funcționează cu folos pe aiurea, n-are cum viețui și pe damnatul plai românesc. La Molid, județul Suceava, fabrica de mucava construită în 1926, e pustie, n-a mai rămas un șurubel de sămânță. Noii proprietari au vândut totul la fier vechi! Ultimul (fost) director al fostei fabrici (îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
m-am liniștit: nu-i vorba decât despre un personaj dintr-o piesă a mea, jucat de actorul cutare, plecat în 1985 către Domnul. Ca să vezi: omul concret s-a făcut țărână, iar o plăsmuire izvodită de pix rămâne să viețuiască! Recunosc c-am fost adesea surprins de informația bogată, uneori inedită, tezaurizată în această carte de citire a trecutului urbei și nației. Poate fi vorba de "istorie gemă" iată, de pildă, ce aflăm despre Maria Obrenovici, adusă la "Eternitatea" de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
editură ("Triumf")!!! Dac-aș trăi într-o țară cu adevărat civilizată, după fiecare criză l-aș putea da în judecată pe onorabilul Aurel-Bălcești, solicitându-i daune: urmându-i sfaturile (ori într-un caz, ori în celălalt) am înțepenit la pat. Viețuind, însă, în România, nu pot decât să mă mir și să mă tot mir cum e cu putință ca același slujitor al lui Esculap să-mi recomande ceea ce tot el afirmă că-i... contraindicat!? În ansamblul ei, chestiunea este, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a păstrat și ni s-a revelat acum e destul pentru a ne uimi încă odată cât de multe nu știm despre truda înaintașilor. Și pentru a-l adăuga, în Pantheonul bucovinean, pe Filimon Taniac, cel care, acum un veac, viețuia în Suceava, pe str. Petru Mușat, la nr. 6... * A r putea ieși în față și românii cu un remarcabil scriitor, disident adevărat Paul Goma, care are operă, are coloană vertebrală, are statut de rezistent autentic și ne-gonflat, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și-a luat nasul la purtare, că s-a cam terminat cu joaca și l-a legat cu o curelușă la gât, i-a tăiat vârful cozii pe trunchi, apoi, după ce l-a legat de capătul lanțului din fața căsuței unde viețuise și păstorise casa bătrânul Ursu, i-a fript codița pe cărbuni și i-a pus-o în tigăița în care i se dădea de mâncare, s-o mănânce când i-o fi foame. Să nu cumva să-i dați altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al cincilea, aflat sub tipar), cuprinzând nu mai puțin de 32.256 titluri de studii, articole, monografii, culegeri de documente, note, însemnări, memorii, referiri și opinii diverse cu valoare istorică despre ducatul în care s-a născut, a copilărit și viețuit până în iunie 1940. În iunie 1940, când sovieticii au revendicat și ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, Erich Beck care nu avea decât 11 ani, absolvise școala primară catolică germano-polonă și era în anul I la Gimnaziul din Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
anonimatul și în simplitatea asta a mea de a exista nebăgat în seamă de nimeni. Când nu mă mai regăsesc în această dimensiune, reiau discuțiile cu Aia. Constat la ea harul unei făpturi care știe să surprindă concret esența ce viețuiește în lucruri. Îmi dau seama că nu-i nevoie de atâta poezie sau, mai mult, de atâta retorică în poezie. E nevoie de o întoarcere la starea naturală. Când nu mai e posibil să ne comunicăm nimic esențial, de ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nici măcar nu există... Aia zice că e vorba doar de o schimbare de lăcaș, sau de o stare nouă a făpturii. Încă de pe acum, îmi simt trupul spiritual cum lunecă într-o altă ființă. Am conștiința împăcată, de parcă astfel am viețuit dintotdeauna; acum cred cu-adevărat că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o ultimă carte, în care să-mi imaginez clipa precisă a trecerii dincolo: exact aceea a transmigrării spre o altă viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să le urmăresc lipsa aceasta aparentă de formă. Ele nu pot, cu siguranță, să ia toate formele la care mă gândesc, dar reușesc să mă facă să visez. Geții nu-și ard morții. Îi îngroapă, ca să se poată întoarce să viețuiască pe pământ, dând înapoi pământului ceea ce-i aparține. Deodată sunt surprins de o dorință: aceea de a pune să mi se îmbălsămeze trupul. Cine știe dacă, după trei ani, ca Zalmoxis, nu voi putea și eu să mă redeștept la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
simt sufocat de disperare. Nu mai reușesc să aud vocea mării, nici să văd albastrul cerului. Am început să-mi detest casa și să mă închid în fiecare zi tot mai mult în mine însumi. Nu mai vorbesc cu nimeni. Viețuiesc în această condiție alienantă, în care sfârșesc prin a-mi deveni străin mie însumi. Încerc să mă pierd în neant, într-o nimicire totală. M-am hotărât să mă refugiez în pădure, tot râvneam eu la liniștea arborilor. Pacea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]